La plimbare prin Sinaia într-o zi răcoroasă de august

TIPĂREȘTE

În vara acestui an am mers de mai multe ori pe Valea Prahovei; este o zonă turistică pe care noi o vizităm de mai multe ori pe parcursul fiecărui an deoarece ajungem relativ repede acolo, iar posibilitățile de cazare și de petrecere a timpului liber sunt numeroase. În acest articol vreau să vă vorbesc despre modul în care am petrecut noi o zi mohorâtă la Sinaia; deși era jumătatea lunii august, am prins acolo o răcire bruscă a vremii astfel că pe vârful Omu au căzut deja câțiva fulgi de nea (vremea ne avertiza că perioada rece se apropia încet, încet).

Partea negativă a acestei situații a fost faptul că ne-am amânat alte planuri pe care le aveam pentru ziua respectivă; nu se mai punea problema să abordăm vreun traseu montan, nici măcar să ne îndepărtăm prea mult de locul în care eram cazați, întrucât ploaia rece a venit în câteva reprize pe parcursul acelei zile. Însă nici să petrecem o zi întreagă stând numai în cameră nu prea intra în planurile noastre; așadar, ce aveam de făcut?!

Profitând de faptul că eram cazați în apropierea bulevardului Carol I, am ieșit la plimbare prin zona centrală a stațiunii Sinaia. Lucrările de reabilitare realizate în ultimii ani au transformat această destinație într-una ce poate rivaliza cu succes cu alte stațiuni montane cunoscute din Europa. Bineînțeles că mai sunt și unele aspecte mai puțin plăcute (de exemplu, există încă unele clădiri aflate într-o stare avansată de degradare), însă sperăm ca și acestea să se remedieze în timp. Am început plimbarea noastră din apropierea hotelului Internațional, o locație unde ne-ar plăcea să ne cazăm cândva, însă va trebui să vânez din timp vreo ofertă avantajoasă, pentru că altfel prețurile de pe site-urile de rezervări ar cam zdruncina bugetul familiei.

Am parcurs agale bulevardul până la intrarea în parcul stațiunii; faptul că trotuarele au fost și ele refăcute este foarte important, erau numeroși turiști care se plimbau, printre ei și copii mici, chiar și mai multe căruțuri cu bebeluși. Au fost plantate numeroase flori, arbuștii sunt îngrijiți, iar băncile amplasate din loc în loc te ajută să te odihnești atunci când picioarele îți transmit că o pauză ar fi binevenită. Pe bulevardul Carol I găsim câteva dintre cele mai importante hoteluri din stațiune – aș putea aminti aici hotelul New Montana, hotelul Anda, hotelul Bucegi sau hotelurile Rina Sinaia sau Rina Cerbul (ultimele două amplasate în vecinătatea parcului).

Nu trebuie omis nici faptul că magazinul central Carpați a căpătat și el un aer modern, iar la subsol se află un magazin Billa bine aprovizionat; prețurile de la acest supermarket sunt bune, așa că noi am folosit de fiecare dată magazinul pentru a cumpăra ceea ce aveam nevoie.

Parcul Dimitrie Ghica este un spațiu care trebuie vizitat de fiecare turist care ajunge în această stațiune. De ce afirm asta? Pentru că locul este răcoros indiferent de anotimp, pentru că mai multe clădiri extrem de frumoase se află pe marginea parcului, pentru că poți admira veverițe care sar printre crengile impunătorilor arbori din jur, pentru că și cei mici se pot juca acolo în timp ce părinții se relaxează pe băncile din apropiere, pentru că...

La intrarea în parc exista o tiroliană cu un traseu scurt, potrivit pentru cei mici (10 lei/tura), iar în partea opusă se află centrul de informare și promovare turistică. După câțiva pași făcuți pe aleea principală, ne-a reținut atenția un panou frumos colorat cu următorul mesaj ”Nu intra dacă ești gurmand!” Bineînțeles că am făcut exact opusul (de altfel ăsta era și scopul mesajului, să atragă atenția asupra existenței unui târg cu bunătăți pe latura din stânga a parcului)! Și am găsit acolo numeroși comercianți care ne îmbiau cu produse precum dulcețuri de casă, siropuri, halviță, turtă dulce în forme desprinse parcă din desenele animate, ciocolată și bomboane de casă, arahide, migdale sau alune de pădure, jeleuri, sărățele, zmeură, mure și multe alte bunătăți! Yummy! Normal că nu am plecat de acolo fără să cumpărăm câte ceva, după preferințele fiecăruia: cel mic și-a dorit o turtă dulce de forma unei ciupercuțe (4 lei), soției i-a făcut cu ochiul un borcănel cu dulceață din nuci (20 de lei), iar subsemnatul s-a mulțumit cu 100 de grame de arahide pralinate (10 lei).

Plimbarea pe aleile parcului ne-a oferit ocazia de a studia din apropiere impozantele hoteluri din zonă. Dintre ele, preferatul nostru este hotelul Caraiman pe care l-am admirat în dese rânduri în timp ce ne-am așezat pe băncile aflate împrejurul fântânii arteziene din parc. Și pentru că tot a venit vorba despre această parte a parcului, trebuie spus că atunci când vremea este frumoasă copiii se pot juca în locul special amenajat aflat în apropiere. Tot ca posibilități de distracție pentru cei mici, în zilele însorite am găsit lângă fântâna arteziană o persoană care închiria pentru cei mici mașinuțe electrice (5 lei pentru două tururi de fântână arteziană), vaporașe telecomandate (puteau fi ghidate de către cei mici prin bazinul fântânii contra sumei de 10 lei pentru 5 minute) sau biciclete (10 lei pentru 30 de minute de plimbare pe aleile din jur).

Mai trebuie adăugat faptul că parcul în sine este un centru de informare turistică în aer liber; din loc în loc apar mici panouri informative de unde putem lectura detalii interesante despre parc, despre stațiune și despre clădirile din jur. De exemplu, de pe unul dintre aceste panouri am aflat despre Parcul central că ”odată cu noua parcelare din 1880, cu trasarea străzilor și construirea primelor case de sănătate, se impunea și realizarea unei grădini publice. În acest scop, Eforia îl angajează pe grădinarul peisagist belgian Elder. Parcul este proiectat în 1881 pe domeniul Dimitrie Ghica, iar la realizarea lui sunt mutate pe traseul de azi două străzi care îl străbăteau: cea spre Mânăstire și drumul București-Predeal.”

Un alt panou informativ ne spune că ”Sinaia este prima localitate din România iluminată electric. În seara zilei de 21 iulie 1890, s-au aprins primele becuri electrice pe bulevard, în parc, în câteva vile și în hotelul Caraiman, înlocuind vechile lămpi cu gaz. Instalația de tip Siemens a fost cumpărată de Primărie, fiind adusă de la Viena.”

Tot plimbându-ne pe aleile din parc, am ajuns lângă o bancă realizată din piatră, o piesă de mobilier urban cu valoare arhitecturală datând din anul 1905. Busturile unor personalități care au locuit sau care doar au vizitat stațiunea completează tabloul cultural al parcului – pot fi admirate busturile lui Mihai Eminescu, Ion Creangă, Nicolae Bălcescu sau Dimitrie Ghica, iar aproape de intrarea în parc este amplasat bustul actorului Ion (Iancu) Brezeanu, declarat artist pe viață al Teatrului Național și cetățean de onoare a orașului Sinaia.

În afară de veverițele jucăușe care se arată din când în când, de porumbei și de floricelele plantate pe marginea aleilor, imaginea relativ sobră a parcului este înveselită și prin amplasarea câtorva buturugi colorate printre copacii din jur.

În ceea ce privește obiectivele turistice situate în parcul stațiunii care pot fi vizitate contra cost, trebuie amintite Cazinoul și Muzeul Rezervației Bucegi (acesta fiind amplasat în vecinătatea aleii principale). La Cazinou am intrat în Sala Oglinzilor și am petrecut aproximativ jumătate de oră răsfoind diferite cărți, colecții de CD-uri sau admirând mai multe exemplare de ie, expuse spre vânzare în cadrul Salonului de carte și muzică, ediția a VI-a, organizat acolo în săptămâna respectivă (intrarea era gratuită). Cei interesați pot opta pentru un tur complet de vizitare a obiectivului; contra a 15 lei de persoană se puteau vizita mai multe încăperi, precum și Galeria Regală.

Nu am vizitat Cazinoul întrucât cel mic se cam plictisise și dorea să mergem din nou în parc la locul de joacă, însă l-am convins să intrăm pentru câteva minute la Muzeul Rezervației Bucegi. Obiectivul aflat în parcul Ghica este găzduit de o clădire modestă, mai ales dacă ne raportăm la bijuteriile arhitecturale din apropiere. Totuși, exponatele găzduite aici sunt interesante și cel mic a apreciat elementele de floră și -mai ales- elementele de faună specifice munților Bucegi. Acestea sunt găzduite la subsolul clădirii în două încăperi înguste alăturate. Dioramele imită cadrul natural în care întâlnim aceste viețuitoare și printre elementele vegetale am putut descoperi mai multe păsări și animale care viețuiesc în munții noștri: ciuful de pădure, buha, huhurezul, pițigoiul, corbul, mierla de apă, cocoșul de pădure, șoimul sau șorecarul, precum și căpriorul, capra neagră, bursucul, jderul, puiul de urs ori veverița. Am realizat mai multe fotografii printre exponatele muzeului, apoi am urcat la parter unde era găzduită expoziția temporară ”Echinodermele în viața oamenilor”. Dintre ceea ce era expus acolo, ne-au plăcut câteva exemplare de steluțe și arici de mare.

Pentru vizitarea acestui muzeu am achitat 3 lei/adult și 2 lei pentru cel mic, iar taxa de fotografiere a însemnat alți 5 lei. În ceea ce privește programul de vizitare valabil în acel moment, acesta era cuprins între orele 09.00 – 19.00 (de Marți până Duminică, Luni muzeul fiind închis).

Cerul tot mai plumburiu și apariția altor câțiva stropi de ploaie ne-au convins să ne întoarcem în cameră, după aproximativ două ore de plimbare. Și am fost inspirați că am făcut acest lucru, pentru că peste câteva minute ploaia s-a întețit și a continuat până spre seară.

În jurul orei 17.00 am ieșit singur pentru a mai cumpăra câte ceva de ronțăit de la magazinele din zonă, însă am vrut să mă bucur ceva mai mult de aerul răcoros, așa că am coborât treptele către Gara orașului Sinaia. După câteva minute pășeam deja pe peron, martorul mut în decursul timpului al mai multor evenimente istorice: Gara Sinaia este locul de unde au plecat spre Curtea de Argeș trenurile mortuare ale Regilor Carol I și Ferdinand (în anul 1914, respectiv în 1927); tot pe peronul acestei gări a fost asasinat într-o seară din luna decembrie 1933 Primul Ministru al României – Ion Gheorghe Duca; și tot de aici au plecat în exil Regii Carol al II-lea (septembrie 1940) și Mihai I alături de Regina Mamă Elena (ianuarie 1948).

Pas cu pas, am ajuns în dreptul încăperii care găzduiește expoziția de trenuri în miniatură, însă nu am intrat (am vizitat această expoziție în alte două rânduri, de fiecare dată alături de cel mic și mai ales pentru el, nu că nouă nu ne-ar fi plăcut trenulețele). Ajuns la capătul peronului, m-am apropiat de locomotiva cu aburi și de mașina-drezină; cunoșteam deja ambele exponate din vizitele noastre anterioare, însă le-am făcut și acum câteva fotografii.

O privire scurtă către ceas mi-a amintit că am lipsit suficient și că ar trebui să mă întorc la ai mei, până ca aceștia să apuce să mă declare dispărut :). Și pentru că am lipsit mai mult de o oră, m-am revanșat cumpărând un gaufre cu Finetti și banane (12 lei), desert de care cel mic s-a declarat de-a dreptul încântat!

Ajuns la final de review, vă recomand să vizitați Sinaia în orice anotimp, chiar dacă vremea nu ține întotdeauna cu voi! Există în stațiune mai multe locuri frumoase pe care să le puteți vizita, chiar și într-o zi ploioasă, așa cum am prins noi. Vreau să mai adaug faptul că poate nu scriam acum acest articol (sau poate nu-l mai scriam deloc), însă vremea posomorâtă de acum mi-a adus aminte de ziua petrecută la Sinaia! Deja mi-e dor de această destinație și, cine știe, poate că chiar în această toamnă vom ajunge din nou acolo!

Vă doresc tuturor călătorii plăcute în continuare!

---

VIZUALIZĂRI: 4925 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI