Un weekend la Sinaia în care am descoperit locuri noi. Pentru noi :))

TIPĂREȘTE

Astazi va voi prezenta un loc ieftin si bun de luat masa + un scurt traseu cu plecare din Sinaia si pe care nu-l stiam, cu toate ca prin Sinaia si prin imprejurimi am tot colindat de-a lungul anilor. Este vorba de o “mancatorie” si de o foarte la indemana “ieseala” pentru cei ce se vor caza in Sinaia:))

Pentru inceput sa va spun cum au decurs calamitatile si cum am ajuns aici. Ne aflam intr-o vineri dupa-amiaza pe la jumatatea lui octombrie. Zi mohorata in Bucuresti si cu nici o speranta de mai bine nici pentru zilele urmatoare. Nu frig, dar inorat si cu scurte reprize de ploaie marunta, vreme numai buna de leneveala in casa, nicidecum de plecat aiurea pe asa timp undeva la munte. Si cum n-aveam nimic planuit pentru weekend-ul ce urma sa vina, ne resemnasem la gandul ca vom ramane acasa.

Cand, ce sa vezi ? Primim telefon de la niste buni prieteni, care ne invita sa venim la ei sa petrecem weekend-ul impreuna. Prietenii de care va zic, au o vila in Sinaia si de vreo 2 ani tot trageau de noi sa le facem o vizita. Daca n-ajunsesem la ei pana atunci, a fost doar pentru faptul ca asa cum stiti din alte review-uri ale mele, noua ne plac locurile izolate si fara puhoi de lume, motiv pentru care Valea Prahovei nu este absolut deloc o optiune de luat in seama pentru noi. Urâm Sinaia, o statiune extrem de aglomerata si cu niste preturi exagerat de mari pentru ce ofera. Intreb cum e vremea pe acolo, ne zice ca-i tot ca in Bucuresti, dar ca plafonul de nori este “spart” si ca din experienta lui de locuitor de weekend al Sinaiei, va fi senin a doua zi. “Hai ma, nu mai fiti puturosi - zice el - hopa sus in masina si haideti acum la noi ! Mai suntem cu o familie, facem un gratar, avem vin, bere, Cola... Ce mai... Ne distram”.

Hai ca incepea sa ne surada ideea de a pleca totusi de acasa, intr-un weekwnd considerat de altfel ratat :). Dar pentru ca deja era ora 6 seara, o lasam pentru ziua urmatoare si-i spunem ca venim a doua zi si ca vom ajunge la ei pe la pranz, in jur de 12. Gata. Minunat. Salvasem weekend-ul si vom lua si o portie de aer de munte :)

A doua zi, devalizez barul personal de 2 sticle de vin bun si de un Dimple, pentru ca venind prima oara in casa noua, nu puteam merge cu mana goala :) si pornim la drum dis-de-dimineata si cu noapte in cap, adicatelea a se citi pe la 10 si un sfert =))

Drumul foarte liber iar pana la Ploiesti am trecut prin reprize succesive de ploaie slaba, pentru ca dupa Ploiesti sa ne ploua continuu pana putin dupa Posada, cand ca prin minune ploaia s-a oprit si printre norii razleti se iteau razele de soare. Uite dom’le ca avea dreptate amicul nostru ca va fi senin sambata :)). In fine, dupa ~ 2 ore si asta cu tot cu bajbaiala prin Sinaia pana sa gasim adresa, uite-ne ajunsi la bunii nostri prieteni.

Si pentru ca era deja ora pranzului si gratarul fiind programat pentru seara, hai sa mancam pe undeva. Unde ? Carciuma cu mancare buna si ieftina, solicit eu bineinteles asa... Mai “la misto”. Imposibil, ma gandeam eu. Doar ne aflam in Sinaia, care este pentru Valea Prahovei ce este si Mamaia pentru litoralul nostru. Adicatelea centrul galaxiei Vaii Prahovei in care soarele - Sinaia - straluceste orbitor si in jurul careia se invart si graviteaza micute si modeste planete reprezentate de alte cateva statiuni care fara dubii nu vor putea emite in veci pretentii de a concura cu incomparabila si magnifica Sinaia =)). Si ca s-o scurtez, pentru mine Sinaia este o statiune de fitze si cu preturi astronomice aflata undeva pe la coada clasamentului nostru cu posibile optiuni de iesit “la iarba verde”.

Doar ca ce spune prietenul meu : “Nici o problema. Mancare buna si ieftina ? Hai ca va duc eu intr-un loc unde veti manca super ieftin, cu portii mari si preturi minuscule”. Mai sa fie... “In Sinaia ? ”, zic eu. “Da. In Sinaia. ”, zice el zambind. “Ei hai s-o vadem si p-asta” spun eu neincrezator.

Si ne duce oameni buni intr-un restaurant aflat la cateva sute de metri de vila lor, pe numele sau de botez: Complexul Militar Sinaia. Acest restaurant este mai degraba o cantina si se afla in incinta unei Unitati Militare, accesul aici fiind permis fara restrictii (sau cel putin asa cred) si asa cum este normal intr-o U. M. fotografiiatul e strict interzis. Sa nu va asteptati sa gasiti aici o locatie luxoasa si eleganta pentru ca nu-i cazul. Este vorba doar de o sala de mese sobra si functionala, gen cantinele studentesti (daca asta va spune ceva) si cam atat. De unde atata lux intr-o Unitate Militara ?? :))

Mancarea asa cum zisese si prietenul nostru, intradevar de mare angajament, extrem de gustoasa, portiile mari si la preturi modice. Ca sa va faceti idee despre ce vorbesc aici, pe noi ne-a costat consumatia pentru 6 adulti si 3 copii cu felul intai si doi 73 lei. 73 de lei ? ! Nu mi-a venit sa cred si daca nici dvs. n-o sa credeti, puteti sa vedeti pozele facute (pe furis normal) ale meniului de acolo. Bine, acesta a fost doar pretul mancarii, bautura (bere) si desertul (prajituri) luand-le separat de la bar. Dar si astea ieftine. Bere draft Ciuc la 1,6 lei si Stella Artois la 2.2 lei sticla, prajiturile 0,6 pana la 1,2 in functie de ce-ti alegeai din cele vreo 5 sortimente pe care le aveau in galantar. Oau... Hai ca mai dam pe aici. Si la final, dupa ce ca nota de plata era incredibil de mica, am mai primit si o reducere de 10% (parca) pe baza legitimatiei de militar a unuia dintre noi. Asadar am mancat in Sinaia, cea mai scumpa statiune de pe Valea Prahovei 6 adulti si 3 copii cu incredibila suma de 94 lei masa completa – felul I, II + bere + desert... Asa ceva... :)

Dupa ce am mancat, am luat-o asa usor intr-o plimbare la aer curat prin zona, sa mai pierdem timpul si sa mai cascam gura la ce s-a mai construit in ultimii 100 de ani de cand nu mai dadusem prin Sinaia, si chiar mi-a placut ce-am vazut. Nu stiu de ce, dar ma asteptam la o ingramadire de constructii alandala in genul celor intalnite in Moieciu de Sus de pe Pasul Bran :(. Dar nici pomeneala de asa ceva. Se vede ca aici s-a respectat un plan urbanistic bine facut, iar constructiile respecta arhitectura zonei imaginea de ansamblu fiind una placuta.

Vila prietenilor nostri este pe muntele Furnica intr-o zona ceva mai retrasa si la o departare egala si de Castelul Peles, dar si de drumul ce duce la Cota 1400. Asadar zona linistita, circulatie mai deloc, liniste... Hai ca pana la urma nimerisem bine :)

Terminam plimbarea in vreo ora si ne retragem acasa, unde pana la gratarul de seara mai aveam de omorat vreo 3 ore. Ore de chin si trai greu cu vin, bere, cola, amintiri si mult ras :))

Hai ca n-o mai lungesc. Venit seara, facut gratar, mancat gratar, baut Dimple, baut vin si bere, apoi in fine culcat (noi la mansarda) pe la 1,30 noaptea. De ce asa devreme ? Pai a 2 zi (de fapt in ziua aceea :))) aveam program. Mers la Cota 1400 si Stana Regala :)

In fine, ne trezim dis-de-dimineata (pe la 9,30 adica), fetele pregatesc ceva pentru micul dejun cu ce aveau prin casa, de fapt ce adusesera de acasa :) : ochiuri, omlete, un mare platou cu slaninuta afumata, salam de Sibiu, carnaciori prajiti, branza, cascaval, masline, rosii, castraveti, friptura si micii la gratar ramasi de seara trecuta si incalziti (celebrii "3 R” daca va aduceti aminte :))), unt, gem, miere, lapte, ceai, cafea... Un mic dejun care s-a dovedit a fi de fapt un foarte mare dejun si la care noi am participat doar cu prezenta si mancatul, pentru ca noua nu ne daduse prin cap sa luam si niscaiva ceva d’ale gurii din Bucuresti :((

Dar nu ne-am formalizat, pentru ca o regula nescrisa a muntelui spune ca atunci cand te afli pe munte, trebuie sa dai din putinul tau si celui aflat la nevoie pe traseu cu tine :)). Asa ca declarand asta, am bagat si noi la greu cu ceilalti participanti la marele dejun promitand ca data viitoare, pentru ca acum stiam cum sta treaba, sa venim si noi blindati cu d’ale gurii, nu doar pasta de dinti si periutele pe care le aveam acum in dotare =))

Buun... ”Hai fratilor ca avem un program pe ziua de azi si trebuie sa ne tinem de el”, zice prietenul nostru. Terminam in fine cu alimentatia publica, asta nu inainte de a duce lupte seculare si a ne exersa puterea de convingere in ai face si pe copii sa manance cate ceva, lucru aproape imposibil pentru niste copii cu dor de duca si mintea deja plecata in excursie =))

In fine gata de plecare ! Pentru inceput hopa sus in masina si hai sa ne dam cu telecabina pan’ la Cota 1400, lucru pe care nu-l mai facusem de vreo 10 ani :). Uitam sa va spun ca in excursia asta am plecat doar noi 2, cei 3 copii si cei doi barbati din celelalte 2 familii, sotiile lor refuzand plimbarea pe motiv ca au mai fost de 5 – 6 ori pe acolo si mai bine raman sa mai stranga prin casa. Asta e. Tot raul spre bine, ca uite asa se face ca am avut loc cu totii intr-o singura masina :))

Ne lasa prietenul nostru propietar de masina la telecabina si o ia pe soseaua ce urca spre Cota, urmand sa ne reintalnim sus la 1400. Luam telecabina, admirat peisaj, tipat la stalpi - stiti senzatia de gol in stomac la caderea in abis dupa depasirea stalpilor - si uita-ne ajunsi la Cota 1400.

Aici noroiul naibii... N-aveai pe unde sa calci, vreo bucatica de iarba, vreo piatra mai inaltuta ceva ca sa eviti inevitabila mare de noroi. Lucrau aia la nu stiu ce tele-gondola sau tele-ski ceva, habar n-am... Cert e ca intreaga zona din fata telecabinei era un total dezastru si ne-a trecut instant de plimbarea planuita pe aici. Nu stiam cum sa disparem mai repede din zona... Mergem cu chiu cu vai pe marginea drumului noroit avand grija ca cei 3 copii ai nostri sa nu se transforme in 3 mici purcelusi, pana ajungem la scara ce coboara spre batranul si acum renovatul hotel de la Cota 1400.

Vreti si o carcoteala ? Hai ca va zic. Nu am fost cazati niciodata aici, dar judecand dupa : 1. Aspectul si impresia de loc parasit a parcarii cu bariera sa ruginita si cu pavele sparte sau lipsa; 2. Un WC abandonat din imediata apropiere a parcarii ajuns o mare ghena de gunoi, plin cu peturi, doze de bere si alte mizerii; 3. Cele numai cateva masini parcate langa un hotel care are cel putin 60 – 70 de camere si tineti cont si de faptul ca mare parte dintre acele masini erau venite doar pentru o mica plmbare la Cota si nu apartinand unor turisti cazati in hotel...

Ei bine avand in vedere toate aceste aspecte, eu unul nu m-as caza ever in aceasta locatie. Daca managerul unui hotel (aplicabil si la pensiuni) ignora spatiile exterioare ale unitatii sale de cazare si le lasa in paragina si neingrijire, pe mine unul turist fiind si in cautarea unei cazari decente gandul ma va duce ca probabil si in interior ma voi lovi de aceiasi nepasare vazuta si pe afara. Si ca sa nu am surprize neplacute voi evita cazarea acolo, pentru ca totusi prima impresie conteaza mult. Parere personala.

In fine, facem cateva poze si ne punem pe asteptat sa apara amicul nostru. Dupa numai cateva minute ne auzim strigati de undeva de sus, ne uitam si-l vedem in varful scarii pe care noi tocmai o coborasem :). Asa ca o luam retur pe aceiasi scara si cu aceiasi mare grija la copii sa nu alunece pe noroiul adus pe talpi de turistii ce trecusera si ei ca si noi prin minunatul santier de sus, facem jonctiunea si hai spre noua noastra destinatie din acea zi – Stana Regala.

Ei bine am fost in Sinaia de enspe mii de ori, dar uite ca n-am stiut de existenta acestui loc extraordinar. Nu ma bag in istoria Stanii Regale sau a Potecii Regale ce va va scoate aici daca o veti lua pe jos plecand din Sinaia, asta pentru ca puteti afla cu usurinta de pe internet datele ce v-ar putea interesa si n-are rost acum sa lungesc materialul in mod artificial. Ma voi limita doar la a va spune ca este o zona superba iar drumul pana acolo este de vis.

Nu este complicat de ajuns aici. Plecand din Sinaia, o luati pe drumul ce duce catre Cota 1400 ~ 3 Km, dupa care veti vedea un drum ce pleaca din sosea si se lasa in dreapta. Cand am fost noi era foarte putin vizibila semnalizarea si trebuia atentie marita pentru a vedea mica tablita ce indica faptul ca acest drum te duce la Stana Regala. Mai repede va puteti orienta dupa o inscriptie in stanca vizibila din sosea (vezi poze) si pe care scrie : ” Aceste drumuri care duc la St. Ana spre Varful cu Dor si Poiana Reginei sunt construite in anii 1912 si 1913, efori fiind Al. Sc. Ghika, Gr. C. Cantacuzino si Dr. A. Leonte, dupa proectul inginerului I. Sangeorcean. Altitudine 1100 m. “

Virand dreapta pe acest drum, veti avea de strabatut alti ~ 3 Km pe un drum nu foarte rau, printr-un peisaj de basm cum rar am mai vazut. Padure seculara inalta si viguroasa, poduri si podulete peste paraiase iesite din munte... Ce mai. Natura salbatica. Dar atentie totusi. In unele portiuni drumul este destul de ingust si nu vor putea trece 2 masini una pe langa cealalta trebuind sa treceti la mica intelegere. Sa va spun si ca in dreapta cum va duceti este o mare rapa careia abia ii vezi fundul si ca ar fi indicat sa nu o luati totusi pe “buza” rapei din cauza une posibile cedari a terenului :)) ? Dar una peste alta, frumusetea din jur va va face sa treceti cu usurinta peste aceste sa la spunem mici neajunsuri :)

La un moment dat, veti iesi din padure si veti da de un panou informativ ce va va atentiona ca ati intrat in Rezervatia Naturala Abruptul Prahovean si ca aceasta face parte din Parcul Natural Bucegi. De aici mai aveti de mers cateva sute de metri pana mai aproape de cabana La Stana Regala (inchisa cand am fost noi nu stiu din ce motive), loc unde veti putea lasa masina pe o portiune ceva mai dreapta.

Abia acum veti vedea de ce v-am trimis aici. Suntem la 1285 m si un peisaj splendid vi se va dezvalui in fata ochilor. Ne aflam pe un platou submontan care se intinde pana la poalele muntilor Bucegi, impunatori si dominand privelistea de basm. Si ca sa fie totul perfect, cand si cand se itea dintre nori si Crucea Caraiman. Este un loc unde efectiv simti cum te incarci cu energie si uiti pe loc de toate grijile.

O luam apoi putin in coborare cateva zeci de metri pe Poteca Regala aflata in dreapta cabanei (poteca pietruita care la final te va scoate jos in Sinaia dupa ~ o ora) pana la un izvor amenajat si de unde ne aprovizionam cu apa limpede si curata de munte :). La intrarea pe poteca ne intampina si nelipsitul panou (de prin muntii nostri) ce te indeamna la prudenta : “ATENTIE. Zona frecventata de ursi”.

La doar cateva minute de cabana Stana Regala veti putea merge si la stanca Frantz Josef unde este amenajat un punct de belle vue, loc frecventat pe timpuri de familia regala venita la resedinta lor din Sinaia, Castelul Peles. De aici veti putea admira de la inaltime Sinaia, Poiana Tapului si Busteniul dar si furmusetea masivului de vis-a-vis de voi – Muntii Baiului.

O mare bila alba acestei zone si pentru faptul ca este foarte foarte curata, de unde poti trage concluzia ca este un loc prea putin cunoscut si frecventat de turisti. Sau mai bine zis necunoscut de turistii de o factura indoielnica, asa numitii “turisti pantofari” :))

Terminam cu parere de rau tura de “iarba verde” oferita de prietenul nostru si hai sa ne luam viteza spre Sinaia, pentru ca fiind duminica si weekend-ul pe sfarsite trebuia sa cam plecam si spre casele noastre.

Si uite asta a fost povestea unei zone foarte frumoasa de care habar n-aveam si care culmea este si atat de apropiata de Sinaia, un loc unde puteti merge cu auto din dotare sau veti putea face excursii pe jos daca veti fi cazati prin zona, pentru ca este intradevar un loc deosebit ce merita atentie.

Acestea fiind zise, inchei aici prezentarea acestui weekend reusit petrecut in Sinaia si sper ca macar parte din informatia pe care v-am oferit-o acum sa va fie utila.

Posibil ca multi dintre dvs. sa stiti deja de restaurantul Complexul Militar Sinaia, un loc bun pentru luat masa si la preturi mai mult decat decente si la fel de bine sa stiti si de Stana Regala cu peisajele ei incredibile. Dar asa cum nici noi nu am stiut de ele, cu siguranta vor exista si alti oameni care abia acum vor afla de aceste lucruri si care vor considera binevenit si util acest review :)

Pentru ca nu-i asa...

Cine detine informatia, detine puterea.

THX! Bye bye.

---

VIZUALIZĂRI: 8957 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI