O plimbare scurtă la Cota 1400 și la Schitul Sfânta Ana

Uitandu-ma la varsta declarata (30-40 ani), ma asteptam sa citesc un articol despre o drumetie la Cota 1400, dar nu o plimbare cu masina. Daca la aceasta varsta recomandati urcarea la Cota 1400 din Sinaia cu masina, inseamna ca eu, la varsta mea, sa solicit sa mi se puna la dispozitie un elicopter pentru a putea urca. Lasand la o parte aceasta, poate pt dvs., mica rautate, locurile vizitate sunt intr-adevar frumoase. Imi pare rau ca, mergand la Schitul Sf. Ana, nu ati continuat mersul pana la Poiana Stanii, care este relativ aproape si de unde aveati o panorama speciala asupra Vaii Prahovei.

Chiar daca va suparati pe mine, dvs. si altii care se bucura ca sunt drumuri asfaltate in Bucegi (Piatra Arsa, Padina, Pestera, Dichiu, Cota 1400), cu masina nu veti verdea mai nimic din ce se poate vedea. Numai mergand pe jos veti vedea si, mai ales, veti menaja si pastra natura adevarata, atat cat a mai ramas. Chiar daca varsta, sau sanatatea, nu imi mai permit mersul pe munte asa cum mi-as dori, tot nu renunt, cand am ocazia, la cel putin 2-3 ore de mers pe jos pe munte.

Poate cele scrise de mine va vor deranja, sau poate imi veti da dreptate. Indiferent de ce veti considera, va sugerez sa admirati natura cat mai putin din masina si cat mai mult mergand pe jos.

Vacante placute!

@liviu49 - Poate sunteți un pic mai critic cu noi pentru că, deși am trecut în caseta tehnică ”familie cu copii”, nu reiese de acolo și vârsta copilului - în cazul juniorului nostru 5 ani, abia împliniți la data respectivă. Și având în vedere faptul că petrecusem deja întreaga zi la Sinaia iar seara se apropia rapid (deja era destul de răcoare), drumețiile montane pe jos cu copilul erau poate ultima opțiune posibilă.

Accept criticile atunci când sunt obiective, însă cred că de data asta nu aveți dreptate! Este însă părerea dvs. și v-o respect.

Scopul review-ului a fost de a prezenta mai mult starea drumului până la 1400 și câteva dintre opțiunile zonei.

Acestea sunt afirmatiile dvs, reproduse ad-litteram, in care eu nu gasesc nici-o referire la urcatul pe jos, pe munte.

Nu am facut nici-o referire la varsta copilului, (de care va doresc sa va bucurati mereu), nici la timpul care va presa. Sunt deranjat de faptul ca, la anii pe care ii aveti, sugerati si altora sa mearga cu masina pe munte, ignorand mersul pe jos. Nimic mai pagubos pentru padure, in special, pentru natura in general. Poate cand veti ajunge la anii mei, veti constata, asa cum constat si eu, ca au ramas mai putini pomi, mai putina iarba, mai putina apa, dar mai multa poluare, mai multa natura distrusa.

Daca generatia noastra nu a putut realiza si mai ales a ignorat sfaturile cabanierilor din Bucegi, mai toti la varsta pensionarii, cel putin generatiile care ne urmeaza sa realizeze ca protejarea naturii, in orice mod, chiar daca devine incomod pentru ei, nu este un moft al unor oameni cu parul alb. Nu repetati greselile generatiei mele! Este o cerinta vitala. Generatia mea a apucat sa vada padurile, pajistile, jnepii, paraiele si cascadele in Bucegi. Acum sunt din ce in ce mai putine si s-ar putea ca generatiile viitoare sa le mai vada doar in poze.

In speranta ca voi inteles cum trebuie, inchei urandu-va vacante placute!

@crazy mouse și @liviu49, am să vă zic precum rabinul - fiecare dintre voi are dreptate, în parte. Pentru că fiecare vorbiți de aspecte diferite ale călătoriilor în zone montane. Unul din perspectiva drumețului, altul din perspectiva călătorului cu mașina.

@liviu49 înțeleg și subscriu la supărarea ta. Munții doar la picior îți dezvăluie adevărata frumusețe. Natura merită păstrată cât mai mult în starea ei... naturală.

@crazy mouse, problema poate că nu apărea dacă spuneai din titlu - o plimbare scurtă cu mașina la... Sau dacă nu scriai spre final vă recomand acestă mică drumeție în zona Cotei 1400 , dat fiind că drumeția se referă prin definiție la călătorie făcută pe jos.

Pot să înțeleg (încerci și tu?) reacția lui @liviu49 când se așteaptă să citească despre explorări la picior și dă de sunet de motor în liniștea muntelui.

Supărarea lui are legătură clară cu o atitudine generală care a dus la distrugeri și pierderi ce nu mai pot fi recuperate. E un fel de apel pentru a salva ce mai poate fi salvat.

Copilul nu e o scuză. Am prieteni care urcă pe munte cu bebelușul în spate, sau în față, pe post de rucsac. Iar cum încep să se țină pe picioare îi târâie după ei pe potecă. Adevărul că doar așa poți trezi dragostea de natură și mișcare copiilor.

Seara și vremea rece - sunt argumente care stau în picioare, dacă nu aveai cum să-ți aranjezi altfel agenda.

În fine, cum spuneam, aveți dreptate fiecare în felul lui. E loc sub soare pentru toată lumea. Nu putem fi toți montagniarzi, nici toți iubitori de plimbări cu mașina, dar putem să găsim toleranță și echilibru din dragoste pentru natură.

Apropo de ceea ce spune autorul aici

aș îndrăzni a-l parafraza cu propriile amintiri:

„la Cota 1400 am urcat de câteva ori (în secolul trecut), adesea cu părinții, cu mașina (mi-amintesc de o iarnă când, coborând spre Sinaia, pe drumul înghețat pe neașteptate peste noapte, mașina a făcut un tête-à-queue dublu la una dintre serpentine de am înlemnit cu toții - din fericire mașina a oprit cu botul spre direcția de mers fără vreo avarie) dar cel mai mult mi s-a întipărit în amintire felul cum urcam și coboram pe jos (sau uneori iarna, pe schiuri) din Sinaia la Cabana de la Cota 1500 (Valea cu Brazi) și invers. Sau de la 1500 la 2000... ce vremuri!” Nu știu dacă azi m-ar mai ține picioarele, dar cu siguranță mi-ar face plăcere.

Așadar, n-aș merge mereu pe presupunerea că un copil va aprecia mereu mersul cu mașina, deși e mai ușor.

Să mai povestesc despre drumurile la bunicii de la țară ai copiilor mei, de unde mereu plecam pe jos, până la gara aflată în vale, cale de vreo 6 km? (copii aveau atunci vreo patru, respectiv 6 ani și încă le place de casa de la țară și merg acolo ori de câte ori au ocazia, deși bunicii li s-au mutat de mult în curtea bisericii).

Zi și eu, nu dau cu parul. Și mai ales nu critic - încerc doar să dau prin exemplul propriu o altă perspectivă.

PS cu telegondola încă nu am fost în România!

@izabiza - Acum ce să mai zic, poate că am greșit și noi din dorința de a vizita cât mai multe lucruri într-o zi. Oricum, copilul este obișnuit să meargă la plimbare pe jos, ca atare la Bușteni a mers alături de noi până la cascada Urlătoarea și i-a plăcut. Traseul a fost totuși mai scurt ca până la Cota 1400 la Sinaia, plus că și vremea a fost alta (am fost la Bușteni în iulie).

În ceea ce privește distrugerile, am mers doar pe drumul asfaltat, iar gunoaie nu lăsăm niciodată, ci le punem în vreo pungă pe care o aruncăm la întoarcere acolo unde-i e locul.

Oricum, scopul principal al reviewului a fost de a prezenta Schitul Sfânta Ana, despre a cărui existență nu știam înainte de această plimbare. Și se poate observa că la schit am mers pe jos și chiar ne-a plăcut, cu toate că aveam o justificată frică de urși, având în vedere toate indicatoarele care ne avertizau asupra pericolului întâlnirii cu respectivele animale.

@dragoș - Plimbarea cu gondola din Mamaia ni s-a părut mereu o experiență interesantă, ne place chiar mai mult decât cea de la Sinaia.