Nostalgia Sinaiei de-altadata

TIPĂREȘTE

Leaganul boierimii, de mult apuse!!

Rare sunt momentele in care, imi las “pit-bullu'” de casă in pragul usii cu ochii petrecandu-mi pasii spre lift. Cu chipul ei greco-egipto-mioritic (avetzi link aici daca vretzi sa stitzi de ce o văd aşa!! ), intr-o tristetze bacoviană care spunea ”nu vreau sa pleci”, stăpâna casei si extensia eu-lui meu, scoate vorbele de despartzire temporara:

- Daca stai mai mult de 14 zile, ”divortzez”! Imi bag picioarele si vin dupa tine! Eu fara tine nu stau!...

Cu privirea mută, duc doua degete catre inimă si pasez gestul catre inima ei, asteptand “salvarea” liftului care sa ma arunce in strada pentru a ajunge la trenul, proverbial intarziat, al celebrelor de acum Cai Ferate, cu destinatzia Muntzii Carpatzi.

Ma trambalez si in gara la Sinaia ma labartzez pe peron cu catrafuse cu tot, pregatindu-ma sa urc dealu' catre hotelu' Cerbul unde era destinatia delegatziei in care eram inclus.

De cand ma stiu mi-am iubit plaiurile mioritice ca pe mama, care, la randul ei ma introducea de cand incepusem sa devin cătzelandru, in geografia si amestecul de culori naturale ale patriei mele. Imi tot spunea ea, ce stabiliment important era Sinaia si cum toti “boieri bibeshti”, isi preumblau fizicu' pe, promenadele orasului, spilcuitzi si apretatzi.

CULCUSHU'

Dau si urc dealu' cocoshat de bagaje, transpirand ca unu' care a alergat 10 mile si in sfarsit intru in Cerbu', ciufut de atata cârcă si cu o nevoie acuta sa cuceresc un tron. “Lounge-ul”... nici nu stiu cum sa-i zic... era, inodor, incolor dar, CURAT. Hotelul de 2 astre este o cladire veche din enshpemiienshpe si evident ca, arhitectural nu prea ai voie sa-i dai alta forma, fiind stabiliment istoric. Pretentziile lasati-le la intrare si incercati sa vedeti totul prin deviza- make the best of it!! Ajunsesem printre ultimii si in receptie o doamna simpatica imi da binetze.

- 'Na'seara, stiu ca am ajuns printre ultimii dar, am si eu o doleantza, zic eu obosit deja

- Daca se poate, va ajut!!

- Doresc si eu o camera cu vedere la... NIMIK!! Nu vreau priveliste, nu tu muntzi, văi, nu tu... panarama sau panoramă!!

- Domnu' meu... eu am ceva cu NIMIK... da' sa nu spune...

- Daca aveti cu extra-nimik e si mai bine!! , o intrerup eu.

- Bine!... si imi da cheia de la camera 3suteşinuştiucât.

Ma duc spre lift... era d'ala nou, silentzios, tuninngat, cu fătzău metalic “de la Mîrşa” elegant dar, apasai pe 3 martzea si ajungeai... joia!! Dealtfel, tot respectu' dar cand ai nevoi fiziologice parca ai dori sa ajungi mai repede in propria-ti încartiruire... deh... ma rog... ajung la 3 si in disperare de vezică, imi iau bagajele pe ambii umeri si ca tolomacu' dau sa ies ca şerpaşu' din lift!!... ete na... cum sa iesi cu bagajele pe ambii umeri... poate daca deshurubezi usile de la lift!!!... ma trag bagajele inapoi, zic ceva de mamă la general si …”pure and simple”... las din mână o geanta si o iau la fuga spre camera cu picioarele'n cruciş. Deschid si desperados, ma arunc literalmente catre „oatăr-clozet”, imi zdrelesc mana, crezand ca usa are clantza... nu stiam ca e cu... glissando... si in sfarsit... ma ashez!!

(eu fiind un tip comod, nu fac din picioare ca tot regnul animal masculin dar, numai acasa si la hotel unde gasesti bandana aia de-a curmezishul: „L-am lasat murdar pentru Dvs. ”)... Cu moaca prelinsa de placere (cred ca asa aratam! )... si cu satisfactzia si linistea fiziologica indeplinita, TRAG APA!!... in acel moment un... tsunami de apa sare si imi clateshte toate... ALEA... si ce mai ramasese pe acolo!!!... sar ca pisica aia din reclama cu Wishkas, direct de pe tron in pat!!! (care oricum era in apropierea „vastei” băi)... asa sperietura am tras!! (realizatzi ca apa era... RECE, nu??? ). Ma trezesc din eveniment si incep sa râd ca prostu', aprind lumina (binentzeles ca in viteza fiind, eu nu aprinsesem lumina in baie!! ), gandind ca poate sunt eu nebun si cineva imi face o gluma proasta! Da'... BA... am tras din nou apa si era reglată perfect... ca fântânile arteziene de la Casa Poporului... te spăla şi de pacate!!!

Şase zile mai tarziu, ma obisnuisem deja!! Intr-o glumă, i-am povestit receptzionerei si ea a vrut cu scuzele de rigoare si cu râsul in gât, evident intrigata, sa trimita instalatorul sa „fix dă proablem”, dar i-am spus ca imi place bideo-veceo-dushul, hârtia igenica devenind o chestie... desuetă!!!

Hotelu' a fost o cladire boiereasca pe vremuri, cu spălătoare pe hol si closet la fel!! La transformarile de-a lungul anilor, s-a dat acceptul numai la interioare si acelea, fara atingere a arhitecturii propriu-zise. “Baia”, in definitzia ei, apartzinatoare camerei o... chestie... de-lungu' făcută, la vedere aratand ca un... dulap, cu uşa glisantă de termopan! Daca intrai inauntru dadeai cu coatele de toti peretzii... ca un armoar in care ai vrea sa te ascunzi, pregatit a face o glumă, etern cunoscută, cuiva!!

Prima privire aruncata a fost catre... The View. Cu bucurie, in faţa mea si la doua braţe mai incolo, un perete de caramida, aparţinand cladirii de vis-a-vis. Pe aceeasi parte aveam doua geamuri, ca alea de vapor dar pătrătzoase (despartzite de o grinda de lemn), din termopan!... SILENCE... nu tu vanzatori ambulanţi, broashte bete, constructori sau drumari cu injuraturi de mamă, câini la andropauza sau meno si terase cu cheflii!

Am un obicei la fiecare hotel vizitat... e un fix de'al meu de'a lungu' anilor... primul lucru ma uit la pernă si o intorc!! Exista sau poate nu, o obisnuintza ca, room-cleaner-ul dupa ce isi termina treaba sa se intinda pentru odihna de 10 sau 15min in vreo camera, cu televizor, binentzeles, ca dupa aceea sa retusheze ashternutul si sa intoarca perna dupa ce o bătuceşte putzin... ma rog... mai bine sa fiu eu dus cu leuca si sa ma feresc de alte podoabe capilare, altele decat ale mele!!!

Perna bec, ashternutul la fel!! No problemo!! Dealtfel pe toata perioada şederii daca foloseam un prosop cameristele-l schimbau a doua zi!! si alooooo magazia... nu fac reclamă... Sincer... nu ma asteptam la doua stele sa arunci cu moneda in sus si sa faca “rebound”, inapoi din ashternuturi... curat si se dormea bine! Singura problema era usa camerei care era ca foitza de tzigara... aveam senzatzia tot timpul ca sunt ca la chibutz... nu ca ar fi intrat cineva fara toc-toc dar, SE AUZEA TOT!!!... noroc ca perioada nu era de turism intens si de dat cu schiurile. Singura problema era lovirea aleanului dupa jumatatea mea de care sunt arareori despartzit. Cand faci totul in echipa se implementeaza o obishnuintza, dealtfel, firesc de umana.

NUTRETZURI SI HIDRATARI

Cerbu' nu are servire hoteliera in d'ale gastronomiei si ne adăpam la clasicul de acum, Caraiman care are si parcul integrat in el (de o curatzenie exemplara si placut de traversat in acel însorit septembrie! ), la o aruncatura de bătz distantza. Cine e cu wirelessu', o poate face free in receptzia Caraiman... am preferat, insa sa ma asez la o masa a barului de zi, mai apropiata de receptzie, undele avand bătaie pan'acolo si semnalu' era bun.

La fel ca la hotel am fixuri si la restaurante! In primul rand, urmaresc ce fel de persoane sunt ospătarii/ospătăritzele. Intodeanua femeile au acest talent innascut de a lucra in aceasta breaslă. Cu mânutzele lor cară jdămii de farfurii fierbintzi ca niste furnici…. ma uit prin-prejur si bag ochiul sa vad “echipaju'” la lucru si care dintre ei e mai zâmbăretz!! Erau numai doi barbatzi la servire, restu' femei. Ma duc la o doamnă cu fatza joviala, ochi atentzi si numai zâmbet.

- Fitzi amabila, unde servitzi Dvs?

- Păi…puteti lua loc chiar aici!!

Ma ashez si nici nu apuc sa potrivesc scaunul ca doamna imi aduce meniul si sta in fatza mea cu bonierul si pixul in mana, asteptând. Mă uit pe ecusonul de pe piept si vad un nume…. predestinat…. o chema, Călăreţu. Parca o văd in vis, jucând in filmu' lu' Mel Gibson – Braveheart, venind prin roua cetzoasă a diminetzii, călare pe un inorog, in mâini cu farfurii fierbintzi si cu o tavă de “beuturi” pe cap si servindu-mă rapid in stil... freesbee!!!

…... jaaaaap…... jaaaaap…... jaaaaap!!

- Suntetzi nehotărât?? , zice ea cu chipul unei mame, care-si vede copilu' nemâncat

Ma trezesc din circomvolutziunile de visare si zic:

- Mmmm…. mda!!... adica... nu: Patru porumbei dresatzi si trei negrese blonde!

- Porumbeii chiar acum dimineatza au iesit de la dresaj si se pot servi ca antreu, avem cu pene sau fără!!! In ceea ce priveşte negresele sunt bocnă ca acum le-au scos de la congelator, sunt destul de blonde dar, ... trebuie să mai asteptatzi!!

- Perfect!!!... si o înghetzată Heineken k e cald septembrie ăsta si... piept de pui la gratar cu salata verde, fara pâine!! , zic eu cu sprânceana ridicata

Râdem amândoi si doamna cu jovialitatea-i mentzinută pe tot parcursul şederii mele, a dovedit, prin experientză, ca poate “tzine”, la orice abordare si că... nu? ... meseria-i brătzară de... platină!! (aloooo, magaziaa... nu d'aia dă Dacie!!! )

By the way – TOATE doamnele de la servire erau amabile si simpatice, numa' sa stii cum sa pui problema!! Fiecare are o primă impresie când dă cu ochii de necunoscut si incercăm sa ne mulăm pe ceea ce se va intampla si cu cine vom avea de a face in viitorul apropiat!!

Partea masculină din echipajul ospătaresc era... cireaşa de pe tort... sau... cireşele... mă rog!! Cum bine stitzi k... nu-s cu toate, i-am poreclit... dupa vreo 4 zile pe amândoi!! Unu' era Gollum si celalalt, Stăpânul Inelelor. Gollum vroia sa fie in cu totul alta parte, poate-n Braşov, decat sa servească... avea o privire cu sprânceană ridicată... ştiintzific... parca vroia sa-l contrazică pe nenea Einstein si sa vină cu o chestie total inovatoare si o nouă Teorie a Relativitatzii: m = F + P + d d a!!! (masa = farfuria + potol + dusă de altu'). Era, dealtfel, ... meserie te halesc dar, rutina care o da orice branshă, îl plictisea de moarte. Cand aducea mancarea era... ca... la lagaru' de concentrare... daca n-o mâncai sau o refuzai, avea niste ochi care spuneau – vezi k iti dau un cot in gură daca vii cu pretentzii!

Stapanu' Inelelor (de fapt... al Farfuriilor!! ), in schimb, parca... plutea cand ducea farfuriile... Si daca ai fi dat cu tractoru' peste el... ar fi eschivat elegant si ciorba ar fi ramas in bol, neatinsa!!! . Omu', daca-l călcai pe gât, prelungirea lui era strans legata de felu' unu sau doi si nu le-ar fi scapat din mână, nici sa-l tuni!!

Micul dejun era tip viking, adica ne respectăm, nu?? ... DAR... trebuia sa vii dis-din-zori ca daca se goleau... “farfuridi”, Gollum si Stăpânu', ”uitau” sa vina cu “refill”si trebuia sa ceri, că mioritici, cum suntem noi de obicei, golim tot!! Era unu' care pleca cu platouu' si m-am ratzoit, intreband-ul daca nu cumva vrea sa hraneasca si lebedele din parcu' adiacent!

…Nutretzu' era cam prea acceptabil la pretz (ce carcotas sunt!! ) 8 leutzi o portzie de piept de pui pane... dar, in farfurie nu faceau piu-piu... cam căutai cu motocicleta... păreau a fi de vrabie... de fapt, era portzia mica, pretzul era normal!! Feriti-va de chestii speciale, stil Chateaubriand, si “greier-pane”... nu dau note dar... cercetatzi in alte restaurante... in rest, nu facetzi experientze... mâncatzi ceea ce bănuitzi ca atzi mai mâncat si in alta parte si are aproape aceeasi similaritate. Vinu' de Tohani era la carafa, 6lei juma' de litru, alb sau roshu, băubil si usor de digerat. La tării gen scotziene sau gin... pentru cei ce vor sa afle sa nu va ganditzi, că in tzara româneasca, stitzi, că au pretzuri de bar-de-noapte!!

ORASHU'

Sinaia, pentru mine, va ramane intodeauna sinonimă cu Peleşul si Pelişoru. Cei ce au construit atunci stabilimentele erau numitzi hotzi regalisti si imperialisti si cotropitori de tzara, ca astazi sa fie luatzi in bratze si laudatzi... deh... nimeni nu s-a nascut erou si nici profet in tzara lui!! La Peleş, turul mare e 50lei si turul... pantalonilor (cel mic), 25lei dar, unele partzi erau inchise pentru restaurare si le-am mai vazut, oricum, de doua ori, cu ani in urma. Sa fii... sinăian... sinăiaş... eh, ce-mi bat capu': bastinash de Sinaia, trebuie sa-ti pui tot timpul bani deoparte ca sunt niste pretzuri de statziune de te ia ametzu... cei 17000 de locuitori ramaşi, cred ca fac cumparaturile la Metro'n Brasov... daca au masina!!

La cea mai nenorocita dugheana preturile sunt pentru elvetzieni!! Apropo' de dughene, Sinaia a fost gandit ca oras de promenada, ski si back-packing. Cu schiurile nu ma dau ca era să vin in gene odata si m-am lecuit, backpackingul e o chestie la care trebuie sa te tzina picioarele... si nu am nevoie de băşici că îmi stric sejuru'!! Promenada este o chestie pentru toate vărstele si edili oraşului au reuşit, ca peste tot in Romania (cu mici exceptzii- Sibiu, Buzau, Timis, Cluj...), sa răhătzeasca aleeile cu tot felul de chestii încropite de comertz stradal. In acel septembrie, Sinaia se prezenta acceptabil de curat dar daca o luai la plimbare era imposibil sa nu observi, o coshmelie de termopan, langa una de lemn si o alta de fier cu gablonzuri atârnate balcanic de toate cuiele posibile. De ce sa arate Sinaia, care merită, ca Zell am Zee sau Chamonix?? Pentru 14 zile de inceput de toamna, frumos da'cam mult, te poate lovi plictiseala in rest: Laudati-va tzara, ca altzii nu o fac... oricum ar fi ea!!

Pe... oricând!!!

---

VIZUALIZĂRI: 2850 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI