Sighisoara – pe urmele lui Vlad Dracul

TIPĂREȘTE

Am ajuns la Sighisoara seara tarziu. Dupa ce ne-am cazat la Pension am Schneiderturm despre care am povestit, am iesit sa facem o plimbare prin vechea cetate. Era liniste, era curat si mai ales era relaxant.

A doua zi dimineata dupa un mic dejun bogat in produse traditionale achizitionate de proprietarul pensiunii de la producatorii locali, am pus gecile pe noi si am plecat sa descoperim comorile burgului medieval. Am plecat chiar de langa zidurile cetatii pentru ca acolo este pensiunea si de la Turnul Croitorilor pe unde am intrat, am trecut prin poarta dubla si am ajuns in piata mare – Piata Cetatii. Dupa ce ne-am aruncat o privire in toate partile pentru a ne imagina cateva clipe cam cum se traia in cetate pe vremea lui Vlad Dracul (fiul lui Mircea cel Batran si tatal lui Vlad Tepes) am pornit la pas in partea dreapta.

Am trecut pe langa “Casa cu cerb” si “Casa Vlad Dracul” si am inceput plimbarea pe strada scolii trecand pe langa scara ce ii poarta numele – Scara Acoperita a Scolarilor. Dar nu am urcat pe scari ci pe o strada ce le ocoleste. Acest drum pietruit este chiar pe langa zidul cetatii si din loc in loc ofara o priveliste asupra orasului nou Sighisoara, construit la poalele cetatii. Dupa un drum de circa un sfert de ora, la pas lent ca doar nu ne grabeam, am ajuns la Biserica din Deal si la Liceul „Josef Haltrich” amplasat langa biserica.

Sighisoara este unul din putinele burguri medievale din Europa ce este inca locuit si este inscris in Patrimoniu Unesco. Prima atestare documentara a cetatii este de la sfarsitul sec. XII, dar asa cum o stim noi astazi cetatea este din sec. XIV cand vechii asezari locuite i s-au adaugat zidurile de aparare impotriva atacurilor turcilor. In acea epoca, cetatea avea 14 turnuri de aparare (fiecare apartinand unei bresle) si patru bastioane. Astazi mai exista doar 9 turnuri; Turnul Cizmarilor, Turnul Macelarilor, Turnul Croitorilor, Turnul Cojocarilor, Turnul tabacarilor, Turnul Cositorarilor, Turnul Franghierilor, Turnul Fierarilor si Turnul cu Ceas. Cele distruse erau ale aurarilor, tesatorilor, pescarilor si ale lacatusilor. In functie de bunastarea fiecarei bresle, aceste turnuri au fost mai mari sau mai mici, mai rezistente in timp sau mai slabe. Astazi in Turnul Franghierilor este casa paznicului cimitirului. Turnul Fierarilor a fost construit pe locul unde prima oara fusese Turnul Barbierilor, turn ce a fost distrus intr-un incendiu. Postul local de radio Sighisoara isi are sediul in Turnul Cizmarilor.

Cand am ajuns in partea cea mai inalta a cetatii, atat scoala cat si biserica erau inchise. Ne-am plimbat un pic in jurul lor, am facut cateva fotografii, am facut cunostinta cu un catel prietenos si apoi am coborat pe celebra Scara a Scolarilor, sau Scara Acoperita cum mai este cunoscuta. A fost construita la jumatatea sec. XVII pentru a usura si proteja copii in drumul lor spre spre liceului J. Haltrich din dealul cetatii. Daca la inceput scara avea 300 de trepte, acum au ramas mai putin de 200. Exista o frumoasa legenda legata de aceasta scara, care oferea ca sa spun asa, o discretie fata de restul cetatii. Legenda spune ca daca un baiat placea o fata si ii dadea cate un sarut pe fiecare treapta a scarii, insemna ca ea este aleasa lui. Daca se incurca sau din cine stie ce motiv nu ii datea toate saruturile, insemna ca nu aceasta ii va fi sotie. Dar scara mai are o particularitate. Treptele sunt grupate cate sasa apoi urmeaza o treapta mai lata ca un fel de pauza. Aceasta configuratie semnifica cele sase zile lucratoare ale saptamanii si o a saptea zi de odihna.

Ne-am intors in Piata cetatii si am mai facut cativa pasi pe stradutele inguste, pietruite si pline de istorie. Apoi am intrat in muzeul cel mai reprezentativ al cetatii – Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas. Turnul cu Ceas a fost primarie, trezorerie si apoi judecatorie si inchisoare. Sighisoara a fost unul din putinele orase ce aveau dreputul sa judece sis a condamne in numele imparatului, iar acest lucru se vede inscriptionat pe cele patru turnulele ale acestui mare turn.

Turnul cu ceas este cel mai inalt dintre toate turnurile si poate fi vazut din orice parte a cetatii. Pana la mijlocul sec. XVI in sala de la primul nivel se desfasurau intalnirile consiliului orasenesc. Turnul acum transformat in muzeu are cinci etaje la care se adauga balconul ce inconjoara turla. La primul nivel am facut cunostinta cu cetatea prin intermediul unei machete realizata de Julius Misslbacher cu aspectul Sighisoarei la 1735 si am vazut prima carte de impresii a muzeului, scrisa in 1899. Joseph Bacon a infiintat acest muzeu. Domnul Bacon a fost medic oficial al Sighisoarei si a avut un rol major in imbunatatirea serviciilor medicale preventive si de cura a locuitorilor orasului. Mare iubitor al traditiilor locale el a mai infiintat pe langa Muzeul de Istorie din Turnul cu Ceas si Muzeul de Igiena și Muzeul Sasesc, pe care le-a condus multi ani.

Am urcat scarile turnului si nivel cu nivel am aflat istoria unui burg si mai ales istoria breslelor ce faceau prin munca lor ca locuitorilor sa nu le lipseasca nimic.

Breslele sau asociatiile mestesugarilor erau in numar de 19 si activitatile lor erau reglementate prin legi stricte ce la dadeau atat obligatii dar si drepturi. In afara ca pe plan local era o lupta acerba pentru prosperitate, aceste bresle erau intr-o permanenta concurenta cu breslele similare din alte cetati transilvanene. Exista o lege ce le dadea dreptul ca la marile targuri organizate periodic, daca gaseau produse de calitate inferioara la tarabele concurentilor, sa le confiste si sa preia monopolul vanzarii proriilor produse pana la urmatorul targ. Aceasta lege ii facea sa fie foarte atenti cu calitatea produselor lor. Urmare a acestui lucru, mestesugarii au inceput sa fie din ce in ce mai instariti si cum de la bani la putere nu este decat un pas, reprezentantii breslelor aveau reprezentanti in „ sfatul cetatii” si indeplineau functii administrative si juridice.

Salile muzeului sunt destul de mari daca ne gandim ca suntem totusi intr-un turn. Scara este ceva mai greu de folosit in cazul in care te intalnesti cu alti turisti. Dar nimic nu este imposibil cand si cei care urca si cei care coboara sunt oameni cu bun simt.

Pe langa piesele foarte vechi de mobilier – dulapuri, lazi, scaune si mese, toate frumos pictate dupa moda zonei, in vitrine sunt expuse obiecte reprezentative tuturor breslelor si mestesugurilor existente in perioada de maxima prosperitate a cetatii. Pe pereti sunt multe informatii scrise despre activitatea acestor mesteri ce munceau impreuna, traiau si se distrau, impartind bucuriile si greutatile de zi cu zi. Citind istoria lor, am aflat ca doar aurarii, croitorii, lacatusii si curelarii – consederati mesteri de elita – aveau voie sa locuiasca in incinta cetatii. Asa au stat lucrurile pana in a doua jumatate a sec XIX, mai exact pana in 1872 cand breslele au fost desfiintate si in locul lor au fost create corporatiile mestesugaresti cu legi putin diferite de cele ale breslelor.

Una din salile muzeului este dedicata farmacistilor si medicilor si activitatii acestora. Zeci de flacoane vechi sunt expuse iar etichetele lor par cumva din alta lume din cauza numelor produselor ce noua nu ne sunt familiare.

Etaj cu etaj si sala cu sala vizitata, scara turnului ne-a dus pana in varf unde am iesit pe balconul ce inconjoara turnul si totodata ofera o vedere asupra cetatii. Ceasul turnului a fost montat la inceputul sec. XVII. De fapt sunt doua ceasuri cu doua cadrane pe doua fatade ale turnului. Langa fiecare cadran cu diametrul de doi metri, este cate o nisa cu statuete din lemn. Pe o parte ele reprezinta pentru fiecare zi a saptamanii cate o zeitate iar pe cealalta parte reprezinta pacea, dreptatea si justitia. Dupa ce am admirat cetatea din balconul ce inconjoara turnul am coborat si ne-am luat la revedere de la Sighisoara.

Cum timpul nostru alocat sederii in oras era spre final, nu am mai vizitat celelalte muzee, dar asta ne obliga sa revenim. Mie Sighisoara mi s-a parut foarte frumoasa. Am mai vazut orase medievale, dar poate si dintr-un sentiment de mandrie patriotica, am ramas cu o parere foarte buna. Ne-am bucurat de o cazare si mancare buna si de o zi relaxanta in mijlocul unei cetati bine conservate, curate si primitoare cu turistii. Daca nu ati fost, mergeti macar odata in Sighisoara. Cu siguranta o sa va placa.

---

VIZUALIZĂRI: 1408 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI