Samotraki, o vacanta altfel

TIPĂREȘTE

O cautare prin marile Greciei ne-a condus catre insula Samotraki. Am cautat un spatiu de cazare aproape de plaja. Am gasit hotelul Archondissa, placandu-ne dupa ce am vazut poze "de la fata locului"... Ne-am facut o rezervare si am asteptat cuminti sa vina luna septembrie... Care a si venit. Intre timp ne-am rezervat si traversarea dus-intors cu feribotul, ceea ce n-a fost tocmai simplu, dar am reusit. Acum atat noi cat si motocicleta aveam cu ce sa ajungem.

Si a venit si vremea plecarii. Feribotul are un program destul de ciudat, pleaca dimineata la ora 9 din Alexandropoli, iar de pe insula pleaca seara la 19. Asa ca, desi rezervarea era pe 1 septembrie am plecat pe 31 august de acasa.

Am incarcat bagajele pe motocicleta si am plecat. Bulgaria n-a fost o problema pentru echipajul nostru, drumurile pe care am mers fiind excelente, cu o calitate a asfaltului foarte buna si de un pitoresc deosebit, majoritatea kilometrilor fiind printre dealuri si munti (numai buni de parcurs pe 2 roti).

Am intrat in Grecia pe la cel mai nou punct de trecere a frontierei, Makaza. Din Kardzali (Bulgaria) si pana in Komotini (Grecia) drumul este nou si de o calitate ireprosabila. Masa maxima admisa pe acest drum este 3,5 tone, deci tirurile nu au ce cauta pe aici...

Am ajuns in Alexandropoli seara si, bineanteles, ne-am cautat o camera la un hotel din apropierea portului. Dupa ce ne-am cazat toti 3, noi, oamenii intr-o camera (40 euro) si motocicleta pe trotuarul din fata hotelului (gratis :) ), am plecat sa exploram orasul. Nu e un oras intins, dar pozitia fata de mare ii confera un aer deosebit.

Intreaga faleza e ocupata cu taverne, terase, locuri unde iti poti petrece in diverse moduri timpul. Si grecii si-l petrec, nu gluma! Pe la orele 23 terasele erau animate mai ceva ca litoralul romanesc in plin sezon. Oamenii se simteau bine, vorbeau, se uitau la meciuri, sau pur si simplu iesisera din casa... Ne-am retras si noi in camera noastra intr-un tarziu...

A doua zi ne-am prezentat la intrarea in port pentru a ridica biletele rezervate (din mai). Le-am gasit, nu le luase nimeni... Ne-am urcat pe feribot, ne-am luat cate o cafea de la bar si pe la 9 am pornit in calatorie. Doua ore si jumatate dureaza drumul pana la insula. Am stat pe punte si am urmarit zborul pescarusilor sperand ca vom vedea si delfini. N-am avut noroc...

Portul Kamariotissa e ceva mai mic decat portul Tomis (din Constanta), dar are un ceva anume, un pitoresc si o viata deosebite. Tavernele si terasele din port te imbie sa zabovesti putin inainte sa pleci spre hotel. Noi am rezistat tentatiei si am plecat spre locul unde urma sa petrecem niste zile de vis.

De pe harti cunosteam drumul, de altfel cam singurul din aceasta parte de insula, dar ce drum! Marea isi spargea valurile la marginea de jos a soselei! Asfaltul impecabil ma indemna la viteza, dar peisajul tinea piciorul pe frana. Dupa 17 km. am ajuns la hotelul Archondissa. Cum am intrat in curte, Polina, fiica proprietarilor, ne-a intampinat ca pe verisorii ei, intr-o engleza suficienta cat sa facem si doua trei glume.

Ne-a prezentat camera pe care o pregatise pentru noi spunandu-ne ca ne sta la dispozitie... I-am multumit si am patruns intr-un spatiu de vreo 30 mp, cu baie, o mica zona de gatit si cu o terasa grozava care avea vedere spre plaja prin gradina. Plaja pe Samotraki nu e ca cea din Mamaia. Nu va asteptati la nisip auriu sau alte chestii de-astea... Piatra este cam tot ce veti gasi pe plajele din Samotraki... Singura plaja cu nisip accesibila de pe uscat este pe partea cealalta a insulei...

Dupa ce ne-am asezat bagajele, ne-am urcat pe “calut” si ne-am intors in port cu ideea de a face cateva cumparaturi... Si sa mancam ceva... Intamplarea a facut ca la o taverna sa gasim o doamna care, surpriza, era romanca! Din Arges! Ne-a explicat cum sta treaba prin zona, pe unde gasim un market, o pescarie, o macelarie...

Ne-am intors la hotel (pe acelasi drum superb, altul nefiind) hotarati sa “executam” o plaja.

Din start te uimeste apa: vezi prin ea la 2 metri adancime fara nici un efort! Nu degeaba Samotraki e recomandata pt. activitati subacvatice... Lipsa valurilor, caldura apei si pestisorii care misunau m-au facut sa uit sa mai ies... Totusi, niste incaltari speciale sunt necesare (7 euro perechea la magazinele din zona).

Locuri de luat masa sunt multe pe insula. Trebuie doar sa alegi la care te duci intai. Peste tot esti primit bine, meniul e o problema, in general este numai in limba greaca. Totusi te poti intelege cu personalul in engleza. Mancarea este buna, cu feluri traditionale, nelipsita fiind capra. Gatita in o mie de feluri este o delicatesa cu un pret mai mult decat acceptabil. Nu ezitati sa comandati.

Raul Fonias iti da prilejul sa-ti folosesti “abilitatile” de alpinist. Poteca ce-l insoteste te duce la o serie de cascade care iti taie rasuflarea. Peisajul e superb, iar cascadele iti dau posibilitatea de a face o baie direct sub ele, deci nu va uitati costumele de baie, desi se mai imbaiaza lumea si “la nudul gol”. Urcusul nu este dificil, iar privelistea este minunata, printre stanci, in departare, zarindu-se marea.

Chora este orasul “resedinta de insula”. Cladit pe versantii muntilor are un aspect deosebit, cu strazi inguste pavate cu piatra, case micute cu ferestre albastre, taverne cu terase de unde poti admira tot orasul si cetatea care-l domina. Daca ramai dupa ora 19 poti vedea feribotul plecand spre continent, pe o mare de un albastru incredibil.

Daca te lansezi spre singura plaja cu nisip de pe insula vei avea o surpriza. Drumul nu seamana absolut deloc cu cel pe care l-am amintit. Cine a fost pe Transalpina va vedea imediat asemanarea. Nu exista portiuni de drum drept, numai multe curbe, urcusuri abrupte si coborari “in treapta a II a de viteza”.

Toate acestea se deruleaza printre livezi bogate de maslini, pe un asfalt impecabil si cu o vedere spre mare ce te indeamna sa-l parcurgi zilnic.

Plaja Pacheia Ammos este intr-adevar deosebita. Se afla intr-un golf marginit de stanci, nisipul este din piatra, nu din scoici, apa limpede, curata si calda. Exista amenajari pe plaja, umbrele de stuf, sezlonguri, o terasa, o taverna si ceva locuri de cazare. Tipul de la terasa vine sa-ti ofere de baut. E un tip simpatic, energic si stiutor de engleza. Terasa e frumusica, cu o vedere panoramica asupra golfului si a plajei.

Totusi, nu incercati sa va adapostiti de ploaie, nu veti reusi. Acoperisul terasei e un mare dus, nu prea ai unde sa te ascunzi de apa care trece prin acoperis. Dar asta e o alta problema. Daca e soare e perfect.

Trebuie sa va spun ca ploua destul de des pe aceasta insula. Faptul ca varfurile se inalta pe la 1600 metri ar putea sa fie un motiv. Apare si fenomenul de nor pe o parte a insulei si de soare stralucitor pe cealalta parte.

Lacasul marilor zei m-a lasat rece. Poate si din cauza ca locuiesc in Constanta, care e plina ochi de tot felul de constructii antice grecesti si din pricina carora se tot opresc santierele cand ti-e mai mare dragul. Daca totusi aveti o zi noroasa si nu e altceva de facut, puteti merge sa-l vizitati... E vreo 6 euro/persoana...

Therma e un loc pe care sa nu-l ocoliti. Aici gasiti supermarket, magazin de suveniruri, cofetarie, taverne si pizzerii, in general cam tot ce iti doresti pentru a-ti petrece timpul in mod agreabil seara, dupa plaja... Tot aici exista izvoare termale, organizate intr-un sediu frumos cu un program bizar: 7-10,18-20... Sau cu mici variatii. Inauntru e o doamna care te lamureste cum sta treaba, cum ai de ales intre bazin la comun, fara haine si baie privata, adica incaperi curate, cu faianta si gresie, cu cazi (mari, 1,75m) unde te poti relaxa de unul singur in apele termale, dar nu mai mult de un sfert de ora... Asa e indicatia terapeutica... Pe la schituri, manastiri, locasuri de cult si altele de acest fel n-am fost. Ele exista, dar nu au fost prioritare... Oricum, locurile unde acestea se afla sunt deosebit de frumoase...

Din punct de vedere “organizatoric”, pe insula poti inchiria scutere si barci cu motor. Daca esti adeptul a 2 roti merita fiecare moment petrecut pe drumurile insulare, iar cu barca poti ajunge pe plaje accesibile numai de pe mare...

Pe insula exista si benzinarie, cu o spalatorie auto alaturi. Benzina e mai scumpa pe insula, litrul apropiindu-se de 2 euro... Asta e, totul se aduce pe apa, deci e mai scump. Surprinzator, acest lucru nu e valabil si pentru articolele din magazine. Nici fructele sau legumele, nici bauturile (apa, sucuri, bere) nu mi s-au parut “cu adaos”...

Traficul pe insula este format din camionete de toate marcile si modelele, scutere si masini ale turistilor... exista si taxiuri si, desigur, mersul pe jos... Cererea de autostop este frecventa, daca aveti locuri in plus in masina ati putea da curs acestor cereri...

Am parasit cu regret insula, cu feribotul de seara, care ne-a readus in Alexandropoli... Asta se intampla intr-o zi de luni. De ce spun asta? Pentru ca seara faleza era la fel de plina cu cetateni ca si intr-o zi de duminica...

Pe la orele 00 ei inca se plimbau ori erau la mese... Ce-i drept, din programele tv le cam lipseste “chilotareala” si nici maruti, branci sau capatosi n-am prea vazut la televizorul grecesc... La care nu cred ca m-am uitat mai mult de 10 min. /saptamana...

Intoarcerea prin Bulgaria n-a mai fost asa de frumoasa, o ploaie de vreo 4 ore ne-a cam sacait, si cum eram cu “decapotabila” drumul n-a mai fost agreabil ca la ducere... Dar asta e, cand esti motociclist n-ai parte numai de asfalt uscat...

Poate ca aceasta prezentare va va ajuta...

Bineanteles ca este facuta succint, nu poti in doua pagini sa sintetizezi o vacanta superba.

Poate doar dorinta de a reveni in fiecare an ar putea exprima placerea zilelor petrecute pe “Insula marilor zei”, Samothraki.

---

VIZUALIZĂRI: 16211 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI