Samothraki - un vis implinit

TIPĂREȘTE

Ideea unei vacanţe pe Insula Samothraki a incolţit in mintea mea de câţiva ani, de când am văzut câteva fotografii cu cascade şi cu piscine naturale inconjurate de stânci. Cascadele, piscinile naturale un munte cu un vârf de 1611 m care aștepta să fie escaladat, toate prezente pe o insulă mai puțin cunoscută și frecventată de turiști, au constituit motive suficiente ca, imediat ce ni s-a oferit prilejul să petrecem câteva zile pe Insula Samothraki.

Drumul spre Grecia

Imediat cum am aflat că Grecia renunță la unele restricții și permite accesul turiștilor, ne-am și planificat o vacanță scurtă in țara lui Homer, unde nu mai fusesem de exact zece ani. Am planificat mica noastră vacanță chiar la inceputul lunii iunie, cam neobișnuit pentru noi, care preferăm de obicei lunile august sau septembrie. Dar speram să avem vreme bună și să nu fie aglomerat, să putem petrece câteva zile liniștite.

Pentru a putea intra in Grecia trebuia să indeplinești una din următoarele condiții: să ai vaccinul anti covid făcut, să prezinți rezultatul negativ al unui un test covid efectuat cu cel mult 72 ore inainte de intrare in țară sau dovada că ai fost diagnosticat cu COVID intr-o perioadă cuprinsă intre 2 și 9 luni anterior sosirii in Grecia. Dar, toate acestea nu erau suficiente. A mai trebuit să completăm un formular PLF (Passenger Locator Form) unde menționam data intrării in Grecia, vama prin care urma să intrăm, locul unde mergeam, persoanele cu care călătoream, etc. La ora zero a zilei in care urma să intrăm in Grecia, am primit un cod QR pe care trebuia să il arătăm la vamă, la intrare in Grecia.

Cu vaccinul făcut și codul QR primit, am inceput să ne gândim la traseul pe care urma șă mergem și la cazări.

Traseul nostru a fost următorul: București-Giurgiu-Ruse-Makaza-Nymfaia-Alexandropolis de unde am luat ferry-ul spre Kamariotissa.

Se mai poate intra in Grecia și pe la vama Ormenio, din apropiere de orașul Bulgăresc Svilengrad. Diferența dintre aceste trasee este mică, de aproape 30 de Km, dar trebuie să aveți grijă să intrați in Grecia exact pe la punctul de frontieră menționat in formularul PLF. Noi nu am știut acest lucru, am setat pe GPS-ul mașinii adresa hotelului din Alexandropolis și ne-am lăsat conduși de GPS până am ajuns la Svilengrad. Aici am ieșit frumos din Bulgaria și am incercat să intrăm in Grecia pe la vama Ormenio. Am stat cam jumătate de oră la coadă după niște tiruri, după care am ajuns la vamă. Aici am prezentat unui vameș certificatele de vaccinare și acel cod QR primit. Ne-a scanat codul și in acea clipă parcă a fost ințepat cu ceva. A inceput să strige la noi că nu putem intra pe la Ormenio, că am menționat pe formular Nymfaia. Degeaba ne-am rugat să ne lase să intrăm. Nu a vrut cu niciun chip. Așa că am intrat din nou in Bulgaria, unde am fost chiar controlați la bagaje, și am pornit spre Makaza, făcând astfel un ocol de 160 de Km.

O surpriză plăcută au fost insă drumurile prin Bulgaria, pe care am circulat circulat chiar fără să ne rătăcim sau incurcăm, cu o singură mică excepție când am nimerit pe o porțiune de drum foarte prost. Dar, față de ultimele noastre peripeții pe drumurile din Bulgaria, pot spune că am mers foarte bine.

Vignieta pentru Bulgaria am achiziționat-o on-line, și am luat-o pentru o lună, deoarece era mai ieftină decât dacă luam pentru o săptămână la dus și alta la intors.

La vama Makaza am stat maxim 5 minute. In același container era atât vameșul bulgar cât și cel grec. Ne-au verificat dovezile de vaccinare, codul QR și... pe-aci ți-e drumul. Am plecat repede, bucuroși că nu am fost selectați pentru un test covid (se făceau teste aleatorii).

In jur de ora 17.00 am ajuns la Alexandropolis unde am stat o noapte.

Cum ajungem pe Samothraki?

Pe micuța insulă Samothraki nu există aeroport, aici poposind doar un ferry care pleacă din Alexandropoulis. Pe data de 2 iunie, când urma să ajungem pe insulă, exista doar o cursă care pleca din Alexandropolis la ora 15.30. Dar, până la plecarea nosatră, pe data de 9 iunie, am văzut că numărul de curse a crescut la două, una dimineața și cealaltă seara. Este posibil ca in plin sezon tursitic să se mai suplimenteze.

Biletele pentru ferry le-am achiziționat tot on-line, de pe site-ul www.ferries. gr. Biletul nu a fost prea ieftin, am plătit pentru un bilet dus-intors, două persoane + mașina, 125 EURO. Biletele le-am ridicat din port, in ziua plecării.

Traversarea cu ferry-ul a durat aproximativ o oră și jumătate, insula fiind destul de aproape de Alexandropolis.

Despre Samothraki

Insula Samothraki se află in nordul Mării Egee, in apropiere de bine cunoscuta insulă Thassos și de insula Limnos. De altfel, una din cursele de ferry care pleacă din Alexandropolis, după o scurtă escală in Samothraki merge mai departe spre Limnos.

Din depărtare insula se vede ca un munte care iese direct din mare. Dealtfel, numele insulei, Samos –inalt și Thraki, se poate traduce ca Tracia Inaltă.

Insula de origine vulcanică este mică dar inaltă. Suprafața ei este de doar 178 km2 dar inălțimea ei este de 1611 m, atinsă de Muntele Saos sau Fengari.

Locuitorii insulei trăiesc in cele 18 sate imprăștiate pe insulă, unele aproape de mare, aletele ascunse sus, pe culmile munților. Insula are un port – Kamariotissa, și o capitală – Chora, ascunsă de ochii piraților intr-o vale, sus pe munte.

Principala ocupație a locuitorilor este agricultura, creșterea animalelor și turismul. Aici am văzut cele mai multe capre. Erau peste tot – pe șosea, pe plajă, prin păduri.

Insula este străbătută aproape pe toată lungimea ei de o șosea, care șerpuiește la nordul insulei pe lângă mare. Din această șosea pornesc alte câîteva spre satele de pe munte sau dinspre mare.

Pe insulă te poți ușor deplasa cu mașina, cu scuterul sau cu bicicleta. Mașini sau scutere se pot inchiria din Kamariotissa, unde am văzut două centre de inchirieri.

Sezonul turistic incepe official la 15 iunie și se sfârșește in luna octombrie. Dar, hotelurile si pensiunile se deschid incă de la sărbătorile pascale. Majoritatea tavernelor și cafenelelor earu déjà deschise in perioada in care am fost noi, dar mai erau și tavern care deschideau după 15 iunie sau 1 iulie.

Temperatura aerului a fost perfectă pentru noi. Deși erau maxim 24 de grade, soarele ardea cu putere, intorcându-ne acasă bronzați ca in toiul verii. Și temperatura apei mării era bună, chiar dacă la inceput părea rece. Un alt avantaj al concediului in această perioadă a fost lipsa aglomerației, deși cred că nici in august nu sunt foarte mulți turiști pe Samothraki.

Cazarea

Insula nu dispune de resorturi luxoase sau de hoteluri cu all-inclusive. Sunt câteva hoteluri mici, cu câteva camere, clasificate cu două sau trei stele. Sunt insă și foarte multe pensiuni, unde te poți caza in apartamente sau studiouri. Este și un camping pe insulă, unde am văzut că erau déjà câteva rulote și corturi.

Ce poți să faci pe insulă?

In Samothraki poți să faci plajă, poți să urci la cascadele și piscinele naturale formate de acestea, să te plimbi pe străduțele capitalei Chorei sau să urci pe ce Fengari, pe cel mai inalt vârf al insulei.

Obiective istorice și religioase

Și iubitorii de istorie au ce face pe insulă, aici fiind ruinele Sanctuarului Marilor Zei, un complex de temple, unde erau venerați mai mulți zei. In acest loc au fost descoperite părți ale statuii zeiței Nike. Statuia a fost reconstituită chiar pe insulă, apoi transportată și expusă in Franța, la Luvru.

Pe Samothraki mai sunt și ruinele Cetății Gateluzzi, o cetate medievală construită de genovezi, aflată pe o stâncă, in Chora. Mărturie a trecerii genovezilor pe această insulă sunt și ruinele celor două turnuri aflate pe țărm.

Fiind o insulă greceasă, de pe Samothraki nu pot lipsi bisericile. In afară de Biserica Adormirea Maicii Domnului din Chora sau de Biserica din Kamariotissa, celelalte biserici sunt foarte mici și sunt amplasate peste tot in insulă.

Plaje

Dacă iți plac doar plajele cu nisip fin și auriu, atunci să știi că nu prea a ice căuta in Samothraki. Insula este inconjurată de plaje, dar, cu o mică excepție, toate sunt cu pietre. Dar nu este așa de grav, se poate sta pe plajă și se poate intra cu ușurință in apă, mai ales dacă ești dotat cu papuci speciali pentru plaja cu pietre. Există și o plajă cu nisip – Plaja Ammos, foarte frecventată tocmai din acest motiv.

Există și plaje la care se poate ajunge doar de pe mare, sau parcurgând un traseu dificil prin munți. Pentru că incă nu se făceau mici croaziere in jurul insulei, și nici pe jos nu am reușit, nu am ajuns la niciuna dintre ele, dar am ințeles că cel puțin una, plaja Vatos, este foarte frumoasă.

Oricum, dacă vrei să stai pe o plajă aproape pustie, unde o bună parte din timp poți fi absolut singur, atunci, cu siguranță, Samothraki este destinația. Majoritatea plajelor sunt neamenajate, fără șezlong-uri, muzică sau beach bar-uri. Doar tu cu marea, muntele și poate, din când in când, câteva capre.

Apa mării este foarte limpede, curată, și era destul de caldă, chiar dacă ne aflam la inceputul lunii iunie.

Cascade, vathre și drumeții montane

Principala atracție a insulei insă nu sunt plajele, ci acele vathre sau piscine natural formate in locul unde cad cascadele formate pe râurile care izvorăsc din Fengari și se varsă in mare. La unele din aceste vathre se ajunge foarte ușor, la altele ceva mai greu, dar cu siguranță merită cel puțin o vizită.

Pentru iubitorii de drumeții montane, una dintre atracțiile insulei este Vârful Fengari, de 1611 m. La prima vedere pare un vârf cu o inălțime mică, dar trebuie să aveți in vedere că ascensiunea incepe de la nivelul mării. Drumeția durează cel puțin 11 ore, fiind destul de solicitantă din punct de vedere fizic. Din păcate nu am ajuns pe vârf, deși am plecat echipată și pregătită pentru acest traseu. Soțul nu a vrut să mă insoțească, și, deși m-a cam bătut gândul să merg singură, până la urmă am renunțat.

Ce și unde mâncăm

Nu cred că există cineva care poate să spună că a fost in Grecia și nu a avut ce și unde să mănânce bine. Nici Samothraki nu face excepție.

Sunt mai multe taverne și cafenele, micuțe, in general afaceri de familie, unde proprietarii sunt și bucătari și chelneri. Unele din aceste taverne au mesele amplasate chiar pe malul mării, fiind o adevărată plăcere să iei cina in zgomotul valurilor.

O mare parte din ceea ce se consumă pe insulă sunt din producție proprie. Bineințeles, că principalul ingredient este carnea de capră, care este gătit in nenumărate feluri. Și, dacă este carne de capră, este și brânză de capră, folosită la salate sau la feluri tradiționale, cum este bougiourdi sau tyrokafteri.

Bineințeles că din meniul tavernelor nu lipsesc peștele și fructele de mare, gătite in diferite feluri (la grătar, fript sau cu diferite sosuri).

Nu lipsește nici desertul. Am mâncat o inghețată foarte bună, făcută din lapte de capră, dar și prăjituri făcute din iaurt de capră, griș, sau din diferite fructe.

Nici la capitolul băuturi nu stau rău cei din Samothraki. Dispunînd de una din cele mai curate și bune ape potabile din Grecia, pe Samothraki se produce o bere foarte bună. Nici cu vinul nu stau rău, putând fi servit ori la carafă ori, puțin mai scump, imbuteliat.

Cam atât despre Samothraki la prima vedere, o insulă frumoasă, unde te simți liber și aproape de natură. Voi incerca să povestesc câte ceva despre locurile și obiectivele văzute. Sper să vă conving că Samothraki merită câteva zile de vacanță.

Un munte care iese din mare, așa poate fi c aracterizată insula Samothraki. Are tot ce iți poți dori, plaje, cascade, vathre, munți pe care să poți face drumeții

Plajă, baie in mare, baie in vathre, in apă rece de munte, cascade, sate pitorești, mancare bună.

---

VIZUALIZĂRI: 5874 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI