Hai acasă!

TIPĂREȘTE

Bine v-am regăsit!

După o scurtă, dar foarte reușită plimbare dintr-un capăt în celălalt al țării, iată că sîntem nevoiți să ne și întoarcem acasă. Așa că duminică 17 martie pe la 10 fără vreo 5 minute ne îmbarcăm în mașină cu destinația Agnita și părăsim cu regret pentru timpul mult prea scurt petrecut, dar și cu mare bucurie pentru noile prietenii, Herculanele.

Pe traseu, după ce trecem de Hațeg, ajungem în Silvașu de Jos de unde deviem de la traseu și ne îndreptăm spre Mănăstirea Prislop unde este înmormîntat părintele Arsenie Boca. Cu toate că parcarea (și nu numai) era plină de mașini, totul a mers, pe repede-nainte, ,,astfel că în maxim jumătate de oră misiunea a fost îndeplinită.

Din păcate pozele cu locația sînt sărăcăcioase întrucît este interzisă filmarea în incinta mănăstirii și nu am vrut să abuzez chiar dacă nimeni nu ne supraveghea.

Fiind obsedat de cifre, nu pot omite faptul că între Herculane și Prislop sînt 160 km (2,5-3 ore de mers relaxat).

Mergem mai departe și ajungem în Sibiu unde în zona veche a orașului nelu73 ne invită la un restaurant pentru a servi o ciorbă de burtă foarte bună.

Ajunși la locație găsim imediat la intrare 3 ospătari sobri, dar în același timp foarte respectuoși care ne întîmpină și ne conduc către o masă din lunga locație. După ce ne așezăm comandăm, apoi mergem la baie pentru a ne spăla înainte de masă. Extrem de curată, emana un parfum îmbietor care te făcea să, tragi de timp ca fotbaliștii. Întorși la masă tragem cu ochiul și descoperim că totul era curat și bine aranjat. Vine ospătarul cu farfuriile și după ce le așează în fața fiecăruia apare un vas mare din care pune cu generozitate ciorba. După ce umple toate farfuriile, rămîne destulă ciorbă în vasul care nu pleacă împreună cu ospătarul, ci rămîne pe o masă alăturată. Ulterior ospătarul revine și completează la cei mai, harnici, farfuriile, apoi se retrage. Ciorba era, însoțită, de pîine de casă cu cartofi, foarte gustoasă și bineînțeles de smîntîna de calitate sibiană. Restaurantul se numește Grand Plaza și se află pe str. 9 Mai din centrul vechi al Sibiului.

După masă ne continuăm drumul și mergem la Agnita la nelu73, unde de altfel și înoptăm. Pînă s-a lăsat întunericul, am mers puțin prin localitate unde, am găsit o biserică evanghelică fortificată. Chiar dacă sînt creștin (sau cretin, nu știu exact) ortodox, nu am nici o reținere în a spune că este o lucrare foarte frumoasă.

Ce m-a impresionat foarte mult la acest monument este ceasul din turn care la vechimea sa merge... ceas.

Alăturat, lîngă biserică se găsește o școală, tot monument istoric care așa dărăpănată cum e (ca toate monumentele istorice din România de altfel) parcă nu se lasă pradă vremii și vremurilor și rămîne impunătoare. Iată că micul oraș Agnita dorește să arate că istoria a fost scrisă și acolo.

În cîteva poze îl veți vedea și pe amicul SAȘA docilul prieten și paznic al familiei G.

De asemenea niște munți superbi, ne-au ținut companie pe o mare parte din drum și parcă încercau să iasă cît mai mult în evidență, așa că am fost, nevoit, să îi fotografiez și pe ei.

Urmează partea a -II-a a călătoriei!

---

VIZUALIZĂRI: 430 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI