Romania pitoreasca - mandru plai vazut cu drag

TIPĂREȘTE

Gandul unui concediu prin tara era ascuns intr-un coltisor in mintea mea, insa pana in prezent fusese doar un vis. La inceputul anului am anuntat ca nu stiu unde vom face concediul, inca nu am idee insa flacaul cel mare a aruncat samanta pe care o asteptam: “Ce-ar fi sa facem un circuit prin tara, eu vreau sa vad Cimitirul vesel din Sapanta”

Ce credeti, mi-a trebuit mult sa ma gandesc? binenteles ca nu. Am creionat concediul pe zile si km de parcurs si a iesit cam asa: Bucuresti – Alba Iulia – Baia Mare – Ieud – Oradea – Hateg – Oveselu – Bucuresti (localitatile fiind locul de cazare pentru o noapte sau doua) apoi au urmat rezervarile pe booking si o scurta pauza (aceasta se intampla pe la inceputul lui februarie).

La Targul de turism din februarie am mers pe la toate standurile din Romania si mi-am adunat pliante, ceea ce va sfatuiesc sa faceti deoarece o sa aveti surprize placute in organizarea a ce doriti sa vizitati.

La cateva luni insa lucrurile au fost deviate intervenind o suprapunere a concediului cu o tabara a copiilor, astfel incat am anulat o parte din rezervari modificand ultima parte a traseului astfel: Ieud – Sighisoara – Brasov – Slanic Prahova.

Documentarea a fost si ea inceputa destul de tarziu si nefinalizata mai ales din cauza schimbarii de traseu. Insa am mai observat un aspect, fata de ce imi propusesem sa vad nu cred ca am reusit nici pe jumatate si am ajuns la concluzia ca in special pentru prima parte a traseului erau atatea lucruri si locuri frumoase de vazut incat fiecarui judet cred ca ii poti aloca cu brio o saptamana de concediu. In acest articol am sa va prezint pe scurt traseul nostru care a vrut sa cuprinda o zona cat mai larga astfel incat copiii sa vada macar pe scurt ce frumuseti pot vedea aici. Ca si km au fost undeva in jurul cifrei de 2000 iar ca bani cam vreo 8000 de lei cu toate cheltuielile. Dar sa pornim la drum:

Am reusit ca in jurul orei 7 in dimineata zilei de 4 august sa iesim din Bucuresti si astfel sa mergem intins spre Sibiu prin Pitesti, Ramnicu Valcea, pe Valea Oltului. Am preferat sa nu oprim pe acest drum avand in vedere ca mai urmeaza o deplasare la Sibiu la jumatatea lui Septembrie. Pe langa frumusetea drumului la inceputul zilei nu am putut insa sa nu remarcam ca la ora 9 deja lumea era oprita pe Dealul Negru la mici, noua insa ni s-a parut prea devreme. Odata ajunsi insa la Sibiu drumul nostru a suferit o prima deviere deoarece am vrut sa vedem Cetatea Slimnic (despre care am sa povestesc separat) si care ni s-a parut un obiectiv care merita avut in vedere pentru o vizita. De acolo nu ne-am intors insa pe acelasi drum spre Sibiu ci am preferat sa trecem si pe la Ocna Sibiului asa ca am luat-o pe 107B spre Lacul Mandra apoi Ocna Sibiului care este numita si “Litoralul Ardealului”. Despre lacurile de aici citisem urmatoarele:

Am trecut destul de rapid prin aceasta zona si am constatat ca era foarte multa lume venita aici in special la lacurile din strand (Horea, Closca si Crisan) dar oricum zona mi s-a parut ca atrage o multime de turisti nu numai din imprejurimile Sibiului (avand in vedere ca intre Ocna Sibiului si Sibiu sunt 17 km).

Mai departe am luat-o spre Sebes si cum deja se facuse ora pranzului alegerea ni s-a indreptat spre Restaurantul Turn recomandat aici de draga noastra @Michi.

Acum deja ne simteam mai bine, afara era foarte cald astfel incat ne-am indreptat direct spre Alba Iulia unde cazarea s-a facut extrem de usor si apoi am plecat la plimbare. Binenteles plimbarea a inceput cu o intalnire foarte draga mie, conturata inca de la Slanic Moldova si anume cu @Ioana74 cu care am depanat ceva povesti la un suc si o inghetata. Usor racoriti am plecat mai departe si am vizitat ce am putut din cetate. Prin cetate mai fusesem pe scurt acum vreo 3-4 ani, am citit si multele articole scrise anul trecut insa am avut timp insuficient la dispozitie fata de cat am fi vrut cu adevarat sa vedem si cred ca este locul in care sa poti sta o zi intreaga si nu stiu daca chiar ai putea vedea tot. A urmat cina si pregatirea pentru drumul de a doua zi.

Dimineata am luat legatura cu verii de la Timisoara care ne promisesera ca pleaca la 4.30 insa nu a fost asa astfel incat am decis ca ne vedem pe drum in functie de opririle noastre. Am luat bagajele, ne-am luat ramas bun de la gazdele noastre si am travesrsat strada spre parcare avand astfel prima surpriza a concediului nostru, masina era lovita in lateral si ca sa fie tacam complet a cedat si bateria (nu a fost nimic lasat aprins).

Acest incident ne-a intarziat cu doua ore (adus politia, poze, aici aveam si un bilet lasat de cineva care nu era implicat in accident, declaratii, cumparat alta baterie) si pornit mai departe la drum. Nu pot insa sa nu mentionez ajutorul oferit de gazdele noastre care isi cereau scuze ca ni s-a intamplat asta (desi nu era vina loc). Acest incident nu a avut darul sa ne impiedice pe mai departe dar nici nu pot spune ca mi-a oferit bucuria zilei.

Urmatoarea oprire a fost Blaj, un oras minunat despre care vazusem un filmulet postat pe FB si mi-am zis ca nu trebuie sa il ratez chiar daca asta insemna o abatere de vreo 25 de km (50 in total) fara de traseul nostru.

La intrarea in Aiud ne-am intalnit cu verii si am plecat spre Turda insa pe un alt drum indicat de gazdele din Alba Iulia, mai precis prin Rimetea, Buru pe un drum minunat si despre care a povestit @Carmen Ion atat de frumos aici.Ne-a parut rau ca nu am putut opri la conacul din Coltesti chiar si pentru o cafea, insa in zona trebuie sa mai revenim.

Am oprit insa pentru un scurt popas la Manastirea Sfintii Argangheli Mihail, Gavril si Rafail, Rimetea, aflata intre localitatile Rimetea si Buru.

Si iata-ne ajunsi si la Turda, mai precis la Salina, unde cu greu am gasit un loc de parcare si iata-ne pornind nu spre centrul pamantului ci spre adancul salinei, dar despre ea ceva povesti mai incolo.

Odata finalizata si vizitarea salinei si mancat ceva in fuga am pornit spre Baia Mare unde aveam facuta deja rezervare la un restaurant pentru cina. Baia Mare este un oras frumos, cu artere largi, un oras linistit, poate prea linistit pentru tinerii care considera ca este un oras prea mic si se plictisesc acolo (baietii mei merg de vreo 2 ori pe an acolo in cantonament astfel incat stiam foarte clar unde vom manca).

Pentru a nu-mi chinui familia si verii eu la ora 7 eram la micul dejun dupa care am avut ceva ore la dispozitie pentru a ma bucura de frumusetea orasului Baia Mare stabilind un loc de intalnire cu trupa si pornind mai departe spre alte descoperiri (le voi povesti la randul lor).

Odata iesiti din Baia Mare i-am sugerat lui Gicuta (GPS-ul nostru) ca vrem sa ajungem la Sapanta. Iar el a ales sa ne duca la Sapanta nu asa cum speram eu ci prin Negresti Oas (aceeasi distanta), probabil ca voia sa ne arate casele din Certeze :). Asa ca am vazut si vestitul “Certeze” cu case despre care iti pui intrebarea daca nu sunt sedii de firme sau banci, gandindu-te ca sunt atat de inghesuite una in cealalta de parca vecinii ar vea sa-si dea mana direct din balconul casei, in fine “De gustibus non est disputandum”.

Am ajuns astfel si la Sapanta, apoi la pranz la Sighetu Marmatiei (cel mai dezamagitor din acest concediu, dar si despre el voi povesti) si intr-un final mai spre seara cand incepuse sa picure am ajuns si la Ieud la Casa traditiilor despre care a povestit @crismis aici http://amfostacolo.ro/romania-pareri, 15/ieud-mm, 100,4177/pensiunea-casa-traditiilor, 20293/impresii-sejur-si-fotografii-vacanta__73457. htm si despre care de abia astept sa va povestesc si eu.

Urmatoarea zi a fost una cu plimbari prin zona (in principal cu mocanita despre care poti spune ca iti ocupa toata ziua) si dupa 2 nopti minunate plecam mai departe cu regretul ca am stat mult prea putin dar si cu dorinta de a reveni pe aceste meleaguri cand sunt sarbatorile de iarna (nu stiu in care an insa).

Si iata-ne incet, incet vizitand si Cascada Cailor, Monumentul de la Moisei si apoi indreptandu-ne spre Nasaud pe un drum frumos unde am intalnit localitati cu nume rezonante a caror istorie am citit-o intr-un pliant luat la TTR:

. Asa o fi sau nu asta nu stiu insa suna frumos iar prin Romuli si Salva chiar am si trecut iar pe celelalte doua doar le-am identificat pe harta.

Am mai trecut si prin localitatea Cosbuc, unde se afla Muzeul Memorial George Cosbuc, inchis la data la care am trecut noi pe acolo din pacate, insa in Cosbuc am putut admira un pod interesant, podul graniceresc despre care am citit tot din materalele de la TTR:

Am trecut si prin Liviu Rebreanu unde se gaseste muzeul dedicat acestui scriitor avand insa si acesta acelasi program ca muzeul Cosbuc (luni si marti inchis)

Pranzul a fost luat in Bistrita, o oprire reusita unde insa mi-a parut rau ca nu am apucat sa fotografiez una dintre statuetele struti intalnite in drum. Acestea nu au fost o surpriza deoarece citisem despre ei urmatoarele:

Si Bistrita mi s-a parut un oras care merita vizitat si am vazut ceva preocupare pentru prezentarea istoriei. Cat am luat masa am profitat si am luat legatura cu un prieten din Sighisoara pentru a obtine adresa unui restaurant bun dar si sa vad daca programul lui ii permitea sa ne intalnim.

Si iata-ne ajunsi si la Sighisoara ai aici surpriza cea mai frumoasa a fost ca eram vecini cu casa cu cerb, asa incat aveam la indemana de vizitat centrul istoric lucru de care am profitat si in acea seara dar si in dimineata urmatoare (voi povesti mai pe larg ceva mai incolo). Seara am urmat sfatul primit si am avut o alegere perfecta pentru restaurant si am reusit sa ne si vedem cu prietenul din Sighisoara si a lui sotie, iar timpul petrecut impreuna a trecut atat de repede incat intr-un final au venit ospatarii cu apropouri fine ca este tarziu (trecuse deja de 12 noaptea, dar ce frumoasa intalnire am avut).

Dimineata urmatoare am pornit mai departe spre Brasov si am incercat sa vedem si cetatea Saschiz din moment ce indicatoarele duceau spre ea. Insa drumul compatibil mai degraba mersului pe jos sau tractiunii 4 x 4 ne-au facut sa ne intoarcem de la jumatate si sa ne multumim doar cu vederea de la distanta.

Urmatoarea cetate insa s-a lasat cucerita de noi astfel incat Rupea a fost o oprire minunata. Am depasit Brasovul si ne-am oprit la Predeal la Restaurantul Dragului (citisem recomandari foarte bune si intemeiate a fost concluzia noastra finala). Apoi am debarcat copiii in tabara iar noi ne-am intors la Brasov pentru a petrece noaptea aici. Brasovul mi se pare deja un oras familiar avand in vedere ca in zona de centru cel putin am tot fost cazata. Si aici am intalnit o prietena pe care nu mai vazusem de cativa ani si cu care am petrecut ceva ceasuri.

Cum oboseala drumului deja incepea sa-si faca aparitia, ultimele zile le-am dedicat unui program mai relaxat astfel incat pentru 3 nopti gazda ne-a fost statiunea Slanic Prahova (dar si despre ea voi povesti la momentul potrivit), drumul pana acolo (Brasov-Sacele – DN1A) frumos, cu multe serpentine, cu oameni instalati cu corturile sau rulotele pe malul apei, insa destul de aglomerat prin masinile de tonaj greu, iar mai apoi urmand DJ102 spre Satiunea Slanic Prahova. Aici drumul este ceva mai greu de urmat (niciodata nu mi-au placut drumurile cu dale de beton) si este un drum pe care iarna cand este zapada este interzisa circulatia. Dar acum am avut ocazia sa trecem pe langa Muntele Verde prezentat atat de frumos de @tata123 aici si pe care astfel am putut si noi sa il admiram “live”.

Acum ca s-a terminat concediul mi-as dori vreo 2-3 zile de odihna si as lua-o de la capat. Am avut de invatat din acest traseu ca intotdeauna trebuie sa tii cont de neprevazut, de conditiile de drum (asta ne omoara) si am constatat ca nu am vazut nici macar din jumatate din cat imi propusesem, nu din cat putea fi vazut.

Nu as vrea sa imi aud vorbe ca: “De ce nu te-ai dus sa vezi aia sau ailalta? ” stiu ce mult puteam sa vad, insa concediul era limitat si am vrut ca la modul general, baietii mei sa vada ce frumuseti are tara noastra. Am constatat ca sunt locuri unde turistii straini se inghesuie sa ajunga si sunt extaziati de ceea ce gasesc, noi de ce nu am ajunge?

Am venit acasa obosita inca cu un asa sentiment de incantare ca avem o tara frumoasa, ca putem gasi frumosul intr-o tufa la marginea satului, in zambetul natural al unei morosence, in peisajul pe care il avem si pe langa care trecem de multe ori in fuga cu gandul la grijile noastre zilnice.

In urmatoarele articole va voi povesti pe larg pe unde am fost, unde ne-am cazat, ce am vizitat, pe unde am mancat acum va invit sa vedeti cateva poze din traseul nostru din acest an.

---

VIZUALIZĂRI: 1524 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI