Excursie pe Valea Cernei

TIPĂREȘTE

Intr-o ploioasa zi de iulie, dupa discutii fara sfarsit cu gasca noastra de vacanta, si dupa negocieri fara rezultat, am plecat in excursie pe Valea Cernei, plini de sperante si de voie buna. Eu aveam inima stransa, imi lasasem acasa "odorul" cel mic, dar traseul pe care il stabilisem era prea mult pentru un pui de doi ani.

Cum spuneam, ziua era ploioasa, cum ploioase erau zilele la noi de cateva saptamani, dar, cum am trecut de Pitesti a iesit soarele. Prima oprire a fost la Dedulesti, unde aproape ca ne-am intregit echipa si am"consumat"cativa dintre micii despre care se spune ca ar fi cei mai buni din tara. Am mai mers apoi ceva kilometrii, pana dupa Calimanesti unde chiar ca ne-au prins din urma ceilalti. cu echipa completa si inviorati dupa o cafea la benzinarie am trecut Oltul la Manastirea Turnu, un loc retras, curat si extraordinar de frumos, cu doua chilii in piatra unde au vietuit pustnicii si cu flori, iarba, pomi...

Am traversat Oltul din nou si am pornit spre Voineasa, locul unde ne propusesem sa innoptam. Cam cu 15 km. pana in statiune unul dintre baietii din gasca a oprit si ne-a aratat o pensiune deasupra soselei, catarata pe la jumatatea unui deal. Am mers si am intrebat, aveau locuri asa ca ne-am descarcat bagajele. Pensiunea se numeste Grivas, a fost deschisa cu doar doua luni in urma. Proprietarul Domnul Florin, un bucurestean, mi-a lasat o impresie foarte buna, ca tot personalul hotelului, de altfel. Au fost cu totii la inaltime, ne-au pregatit tot ce ne-a poftit inima, de la gratarul pentru care noi adusesem ingredientele pana la paine prajita, cosuri intregi de paine prajita, ca doar eram atatia!

Camera in care am stat noi afost una dubla, cu pat matrimonial, baia cu cada, dotata cu tot ce trebuie, gel de dus, sampon, sapun, prosoape "pe saturate", foarte curat, poate putin cam prea rustic pentru gustul meu, dar oricum, frumos. au un fel de terasa acoperita (sa-i spun foisor sau poate salon, ca acolo se putea servi masa) deasupra vaii, un fel de punct de belvedere, mi-a placut foarte mult.

A doua zi, pe la 10, am pornit-o catre Obarsia Lotrului, pe drum am vazut Lacul Vidra, am trecut prin Petrosani si Hateg, apoi ne-am oprit la rezervatia de zimbrii. Eu una am fost putin dezamagita, ma asteptam la altceva, credeam ca e un parc mare, unde zimbrii umbla liberi, nestingheriti, cand colo este vorba doar de un tarc mai mare in care isi duc viata vreo 6 exemplare... am facut pozele de rigoare si am pornit spre locul de popas din seara aceea, Cincis.

La Cincis am inchiriat un bungalow cu doua camere si o camera de zi/sufragerie impreuna cu inca o familie, a fost foarte avantajos pentru ca in camera de zi era o canapea extensibila dubla, asa ca am dormit foarte comod. Motelul Cincis este situat pe deal, deasupra lacului cu acelasi nume, are camere clasificate la trei stele si bungalowuri la doua, pretul mi s-a parut rezonabil (220 lei bungalowul cu micul dejun inclus), are piscina in aer liber (perspectiva catre lac e minunata! ), unde clientii motelului au acces gratuit, nelimitat, un restaurant decorat cu foarte mult bun gust, mese la umbra, pe terasa si in foisoare, seara mi-a placut atmosfera, pe toate mesele au aprins lumanari, sau poate erau puse sa alunge tantarii, ca din astia erau din belsug...

Lunea, o zi pe care majoritatea o uram cand suntem acasa a venit cu promisiunea unei opriri la Herculane, una dintre statiunile tineretii mele, un loc iubit unde nu mai fusesem de 20 de ani. Spre seara, dupa opriri in diverse locuri, pentru diferite nevoi, fiziologice si nu numai, am gasit cu greu un loc de popas care sa convina tuturor la o pensiune noua nouta de pe malul batranei Cerne. Cred, dar n-as vrea sa dezimformez, ca se numeste Casa Mihai, nu este terminata in totalitate, se afla in imediata vecinatate a pensiunii Casa Maria. Proprietarii ne-au pus la dispozitie camere duble cu baie proprie (partea proasta a fost ca au incalzire solara, astfel ca dimineata am facut cate un dus rece), curate si noi, bucatarie, o terasa deasupra Cernei si, punctul forte in viziunea mea, o mica piscina cu apa termala. Spun in viziunea mea ptr. ca unii dintre prietenii mei au gasit inacceptabila ideea de a intra in apa aceea cu miros de sulf, mie una mi s-a parut un amanunt de neluat in seama, n-as mai fi iesit din piscina!

In ceea ce priveste statiunea trebuie sa spun ca in 1990 cand am fost acolo, dupa caderea vechiului regim, mi s-a parut de 10 ori mai curata si mai ingrijita decat acum. Toate acele vechi hoteluri, cladiri, pavilioane pe care le stiam si care dadeau nota de statiune veche luxoasa stau sa cada lasandu-ti o senzatie foarte neplacuta, am plecat de acolo cu un gust amar, si aici, din pacate, s-a stricat si ceea ce era bun.

Marti am plecat cu regret, dupa o ultima baie in apa sulfuroasa, 15 km. mai in inima vaii Cernei, pe drumul de Targu Jiu, in Parcul National Domogled. Acolo am tras la Motelul Dumbrava, la margine de drum, lucru care mie una nu mi-a placut, dar pe ceilalti nu i-a deranjat, mai ales ca au putut sa pescuiasca in Cerna, lucru de altfel interzis, dar daca tot nu au prins nimic ce mai conteaza? de la motel am plecat cu masinile in rezervatie, am mers o gramada catre satul Cerna, un satuc aproape parasit, in mijlocul naturii, de aici am mers si mai departe si am vizitat Cheile Corcoaia, un locsor salbatic si spectaculos, am sa incerc sa postez poze in loc sa ma lansez in descrieri interminabile la care, de altfel, nu ma prea pricep.

La Dumbrava am inchiriat un apartament, a fost O. K. , curat si suficient de incapator. Un sfat ptr. cei care, poate, vor fi cazati la ap. 13: nu va ridicati brusc de pe wc, aplecati-va mai intai, altfel doare rau, apart. este mansardat si la fel si baia asa ca sigur dati cu capul de tavan daca nu sunteti atenti.

Din Domogled ne-am intors spre Herculane, de acolo am pornit inspre Clisura Dunarii si, dupa o scurta oprire in Orsova, am pornit-o inspre Cazane. Dupa o oprire ptr. fotografiat la Cazanele Mari, am oprit in satul Dubova, in golful cu acelasi nume, unde am inchiriat niste bungalowuri, "La Timisoreanu". Aici a venit punctul culminant al excursiei, pentru ca aici, se pare, fiecare a gasit ceea ce si-a dorit: pescarii au gasit undite si momeli, rame, pontoane, barci, ba au prins si ceva peste, niste somni mici, sinucigasi sau poate doar morti de foame. Cucoanele au gasit televizoare unde sa vada serialul preferat de la KanalD, bucatarie unde sa prepare de-ale gurii, "exact ca acasa", copiii au gasit leagan, apa, soare si o piscina suficient de mare sa se poata balacii in voie. Cei iubitori de peisaje au avut placerea sa admire asfintitul soarelui la Dunare, sa vada ceturile ridicandu-se dis de dimineata dintre muntii de la Cazane, sa-si bea cafeaua pe ponton admirand apa argintie, stralucitoare in lumina razelor de dimineata. Iubitorii de aventura au mers cu barca in interiorul Cazanelor mari, unde cu adevarat apa parca fierbe, unde te simti coplesit de maretia peisajului. Barcagiul te duce acolo intr-o grota aflata in stanca unde a fost ani de-a randul garnizoana militara, apoi intr-o pestera unde se poate intra cu barca.

Mai ca ajungi sa-l intelegi pe "Timisoreanul" si pe sotia lui de ce au vandut tot ce aveau in Timisoara si au venit sa traiasca aici, pe Clisura Dunarii, sa pescuiasca si sa plimbe turistii cu barca.

N-am sa mai insist cu amanunte despre restul excursiei, am trecut prin Targu Jiu la intoarcere, mi s-a parut un oras cochet si foarte curat, am trecut o fuga si pe la sculpturile marelui Brancusi, nu se putea altfel, am innoptat la Bumbesti Jiu la un motel care se numea Visina si pe care barbatul meu l-a botezat ,pe drept "Visina Putreda", iar in ultima zi ne-am oprit pe la Polovragi, Cheile Oltetului ne-au lasat cu gura cascata, apoi ne-am cumparat de la Horezu fiecare ce am putut, dupa buget, unii oale si ulcele, altii pitici de gradina si ciupercute vopsite, ce sa mai, de toate!

Ca o concluzie finala, nu neaparat necesara, as spune ca nicaieri pe unde am fost in Romania nu am mai vazut peisaje asa de frumoase ca in acest circuit, parca nici in Maramures unde mie imi placuse, pana acum ,cel mai mult. Nu prea avem obiceiul sa mergem de mai multe ori in aceleasi locuri, dar aici, cu siguranta ,am sa revin.

---

VIZUALIZĂRI: 3346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI