GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Brăila-Ploiești și retur cu trenul. Amintiri din tinerețe, sau o călătorie în timp
TIPĂREȘTEN-am mai mers cu trenul de-o viață. Încă de aici vezi impresii. Dar dorul de prieteni dragi și articolul lui @tata123 -- vezi impresii -- m-au determinat să iau în calcul această opțiune.
„Sâmbata, 12 august, orele 13, ne vedem la Ploiești la Jinx” , suna anunțul dat de o fostă colegă din facultate. De fapt, chiar șefa de grupă. Și nu se face să nu-ti asculți șefa, nu? Mai ales că Viorica, fata cu care ne întâlneam, venea din Canada.
Bineînțeles că, așa cum mă cunoașteți, pentru mine au început emoțiile. Dar și pregătirile.
Mi-am cumpărat biletele online, de pe saitul CFR cu o zi în avans. Saitul nu permite cumpărarea cu mai mult de o zi în avans, așa că am cam avut emoții. Dar am învins… sistemul și aveam două frumuseți de bilete cu cod QR, în valoare de 59 lei fiecare. Amândouă trenurile ereu operate de CFRul de stat
Am pornit la drum încă de la 8:30, să pot ajunge la timp, la 9 în gară, să trec prin sadicile pasaje în care lifturile nu funcționează, la linia 3.
S-a anunțat trenul, iar eu eram mult în spate, crezând că este mai lung. Neah, avea doar 4 vagoane. Am avut noroc să ajung să și urc. Vagonul 1 era ultimul.
Surpriza, pentru mine, a fost curațenia din interior. Vagonul era mixt, adica avea și compartimente, ici-colo, dar și open space. Ba chiar și strapontine. Dar nu avea toaletă. Asta era în vagonul urmator. Destul de curată, avand în vedere aglomerația și faptul ca trenul venea de la Galați.
Sistemul de închidere-deschidere al ușilor de la vagoane și dintre vagoane era automat. A trebuit să mă mișc rapid, dar tot mi-a prins poșeta.
Ca să nu se dezmintă, geamul din compartimentul unde aveam locul, nu se închidea. Norocul a făcut să fie o dimineață destul de călduroasă și să fie tocmai bine așa.
Doar ce-a plecat trenul din gară, a și apărut” nașul” . Dar nu cu cleștișorul, ci cu… cititorul de cod QR. Woow!
Călătoria a durat două ore și jumătate pe sens, cu, de ce nu, o întârziere de 15 minute pe sens.
Doar ce-am pornit și amintirile acestui drum au dat năvală în mintea și inima mea. Câte astfel de drumuri or fi fost în cei cinci ani de facultate? Cine mai stă să numere?
La Lacu Sărat mereu se oprea sau încetinea. Așa și acum. Urmau Traian-sat, Ianca, aici coborau piloții pentru Aeroportul militar. Nu mai sunt piloți. Nici aeroport nu mai este. Așa a vrut UE! , Apoi Faurei. Bănel Nicoliță ce-o mai fi făcând? Și de aici urcau mulți colegi
De obicei, ne” lipeam” la ultimul vagon, cu colegii din Galați. Se mergea până la Brașov.” Semnalizatorul” avea sarcina să facă semne disperate ca și ceilalți să ni se alăture.
Gara din Buzău. Aici erau cei mai mulți.
Priveam vagonul în care am călătorit acum dar îl vedeam pe cel de atunci: se fuma pe culoar, era un fum gros… Noi jucam rentz sau whist pe rucsaci pe post de masă și tineam scorul pe peretele din melamină al vagonului. Cu creionul. La sfârșit îl ștergeam cu o batistă cu… vin! Ce vremuri!
Se urca și se cobora pe geamuri, bagajele tot pe geamuri se preluau…
Odată, într-un noiembrie lapovițos și înghețat, am mers pe scara trenului până la Faurei. Se depuneau jurămintele in Armată și părinții mergeau la soldați. Abia la Făurei am reușit să urc și a doua treaptă. Bagajul? Habar nu aveam pe unde era. Mi se lipise mănușa de bara trenului și mă țineau și cei din vagon.
La Ploiești aveam crustă de gheață pe jumatatea din afară a corpului. Dar și bagajul intact.
Priveam peisajele și gările pe unde treceam. Parcă totul era încremenit în timp. Nimic schimbat de atunci. Sau… nu? Mai multe ruine?
În tren era liniște, deși era destul de aglomerat. Dar mie în urechi îmi răsuna gălăgia veselă de atunci. Mi-am șters o lacrimă de nostalgie.
Am ajuns la Ploiești cu 15 min iîntârziere. Aceeași gară pe care o știam din 1986, aceași gresie pe treptele din pasaje. Mai dispăruseră chioșcurile de pe peroane, de unde ne luam țigări și biscuiți.
Pe peronul principal, la ieșirea din clădirea gării, Dl. Goe ne urează Bun Venit. Este îmbrăcat în marinal. Sau mariner? Are hepatită, cred. Sau icter mecanic. Altfel de ce ar fi așa galben? Copilașii însă îl adoră și fac poze cu el.
Alte emoții și amintiri dragi. Aproape instinctiv, m-am îndreptat spre dreapta, spre drumul de sub pod, scurtătura noastră spre cămine. Dar nu, de data asta am făcut stânga, spre oraș, spre stația lui 2 sau a lui 30 barat. Acum, însă, mă aștepta Anda, șefa de grupă, prietena mea, cu o limuzină. Am mers la Jinx.
La întoarcere, la 18:30, am calatorit tot cu CFRul de stat, dar în vagon open space, cu câte două banchete tapițate, ca în autobus, cu prize pentru încărcat telefoane și alte device-uri, cu toate perdelele la locul lor și foarte curat.
La 21:45, cu 15 min întârziere, am pus amintirile dragi în cutiuța lor și am coborât.
Doar gara din Brăila nu mai este cum o știam. Este nouă, curată, modernizată.
Mi-a priit călătoria asta din toate punctele de vedere: întâlnirea cu oamenii dragi, cu amintirile mele… La întoarcere, parcă reveneam de la cursuri acasă
Dar eu eram acasă.
LOCAȚIE și ÎMPREJURIMI
Nimic schimbat, totul parcă făcut să-mi reamintească tinerețea. Am vazut, aproape de Ploiești, inclusiv locul unde am făcut tragerile de zi și de noapte din” convocare” . Asta era o lună de armată intensivă, cu cazarmare, cu gardă noaptea, cu trageri cu AKM...
despre DISTRACȚIE & RELAXARE
Nostalgia, nostalgia canalia... cum spune o melodie a lui Al Bano.
Trimis de Zoazore in 15.08.23 21:38:45
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PRIN şi PENTRU ROMÂNIA.
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Zoazore); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
18 ecouri scrise, până acum, la acest articol
@Zoazore: Chefereul e încă în viață, mai pe tratament oral, mai pe perfuzii, supraviețuiește sireacul... După numeroasele prefaceri (devalizări și vânzări, demolări și cosmetizări), ceea ce mai vedem azi pe liniile de cale ferată, e doar joc de copii. Trenurile de altădată, cu vagoane multe, de le pierdeai șirul, au ajuns trenulețe cu 4 vagoane. Rentabilitatea s-a mutat în altă parte. Ce greșeală! D-l Goe a trecut în tabăra "lupilor galbeni" unde face galerie "petroliștilor" la fiecare meci. Nu e icter nici hepatită, ci doar vopsea în culoarea clubului de fotbal. Se deplasează mai greu, încurcându-l pantofii, mai mici cu 2 numere, cumpărați la preț de chilipir de Mamițica, de la Dragonul roșu. Strânge din dinți arătând iubirea față de echipă, cum bine se vede în poză, semnul inimii făcut de degețelele imense. În rest, vorba ta: nostalgie-nostalgie, cfr-ul e cu tine...
Rog așteptați...
@zapacitu: A, ok! Multumesc pentu explicatii.
Sincer, mi s-au sterpezit dintii de atata galben cat au pus "lupii" pe bietul copil.
Si babile-alea nebune nu gasira incaltari potrivite bietului copil? Ca e foarte crispat saracul. Parca nu ureaza bun venit, parca cere ajutor!
In rest, multumescu-ti ca trecusi pe la mine prin ograda, multumesc pentru vizita, ecou si aprecieri.
@Zoazore: Interesantă călătorie cu trenul ce ți-a adus aminte de perioada studenției. Îmi imaginez cât de mult curaj aveai atunci când mergeai cu trenul stând pe scara vagonului și pe timp de iarnă. Inconștiența tinereții, cred!
Din ce ai scris toate par încremenite în timp, aceleași stații, aceleași peroane, doar vagoanele sunt mai schimbate, chiar dacă geamul nu se prea închidea...
A meritat excursia cu trenul, ți-a împrospătat amintiri de demult dar și revederea cu fosta colegă de facultate. 
Un review frumos și emoționant, care m-a făcut și pe mine să deschid cutiuța cu amintiri...
Așa este, trenurile erau aglomerate, deși aveau câte 10-12 vagoane, în anii ' 90 nu erau atâtea mașini ca acum, trenul era mijlocul de transport de bază, mai ales la sfârșit de săptămână era o adevărată aventură să circuli pe „drumul de fier” , șansele să găsești bilet fără loc se cam apropiau de 100%.
Având o concurență serioasă în trenurile private, compania de stat încearcă de câțiva ani să intre pe calea modernizării, doar așa poate ține pasul cu ceilalți.
Eu am făcut rezervare online la CFR cu 6 zile înainte, cine știe ce s-a întâmplat când ai rezervat tu, o fi fost o problemă de sistem, se întâmplă și la case mai mari... 
Iar cu minutele de întârziere, ești o norocoasă că au fost doar 15, în condițiile în care alte trenuri au întârzieri cu orele, de fapt treaba asta a devenit o obișnuință, în zilele noastre nu e în regulă dacă trenurile ajung la timp.
@Safta Radu:
” Având o concurență serioasă în trenurile private, compania de stat încearcă de câțiva ani să intre pe calea modernizării, doar așa poate ține pasul cu ceilalți.
Ei, sunt multe de povestit. E adevărat că nimic din ceea este gestionat „de stat” nu funcționează cum trebuie. Dar să nu idealizăm condițiile „de la privat” , eu merg mult cu trenul, diferențele nu sunt atât de mari. În plus, oare cum se face că „noile” companii feroviare operează doar trasee ultraprofitabile, la orele cele mai aglomerate? Și că plătesc încă redevență pentru calea ferată la tariful negociat acum nu știu câți ani, nici la acel moment nu în favoarea Companiei de Infrastructură? Etc.
Oricum, comparațiile ar trebui făcute cu serviciile de afară. Numai că: un bilet pe distanță de 200 de kilometri, în Elveția, cu schimbarea trenului, e 80 de franci elvețieni. Un bilet pentru 50 de kilometri, în Spania, m-a costat 30 de euro. Până și în Maroc am dat peste 20 de euro pe 250 de kilometri, bilet luat din vreme.
” Eu am făcut rezervare online la CFR cu 6 zile înainte, cine știe ce s-a întâmplat când ai rezervat tu, o fi fost o problemă de sistem, se întâmplă și la case mai mari...
Se pot lua bilete cu anticipație de 30 de zile. Chiar e recomandat să se procedeze așa, există diverse reduceri, cu cât mai din timp, cu atât mai mari.
@mprofeanu:
”Îmi imaginez cât de mult curaj aveai atunci când mergeai cu trenul stând pe scara vagonului și pe timp de iarnă. Inconștiența tinereții, cred!
Si asta, dar si faptul ca TREBUIA sa fiu la ore si alt mijloc de transport nu aveam.
Urma sesiunea si musai trebuia bifata prezenta.
Bine, asta nu s-a intamplat decat de doua ori, parca!
”A meritat excursia cu trenul, ți-a împrospătat amintiri de demult dar și revederea cu fosta colegă de facultate
Oooo, si cat de mult a meritat! Pentru amintirile mele, pentru sufletul meu si mi-am incarcat bateriile, ca atunci, la Pitesti, cu voi.
Multumesc pentru vizita, ecou si aprecieri.
@Safta Radu:
”șansele să găsești bilet fără loc se cam apropiau de 100%.
As spune "sansele sa NU gasesti bilet se apropiau de 100%. Ai mei imi cumparau bilet din Agentie, luni sau marti ca sa le plece copilul duminica. Si chiar si asa tot statea cineva cu bilet pe locul meu.
Invers era mai usor: mergeam cu nasul! Dar si din Braila mai scapam cu nasul. Oricum, urcam la colegii mei
Amintiri dragi si frumoase.
Pesaitul de unde am cumparat biletele, nu se vindeau decat pentru AZI si MAINE. Asa am gasit eu.
Multumesc pentru vizita, ecou si aprecieri.
@adso:
”Se pot lua bilete cu anticipație de 30 de zile. Chiar e recomandat să se procedeze așa, există diverse reduceri, cu cât mai din timp, cu atât mai mari.
Mi-ar fi placut si mie sa gasesc saitul asta. dar a fost bine si asa.
Nu stiu diferentele intre "stat" si "privat" in materie de CFR. Nici nu stiu cand si daca va mai fi vreo calatorie cu trenul, dar este bine de stiut ca nu sunt mari aceste diferente.
Multumesc pentru vizita, aprecieri si ecou.
@Zoazore: Am citit cu plăcere articolul dvs. Și pentru că am amintiri similare, și pentru că sunt, oarecum, pasionat de trenuri și de călătoriile cu trenul.
Dacă nu era războiul din Ucraina, anul ăsta vă povesteam despre Transsiberian .
” Mi-ar fi placut si mie sa gasesc saitul asta. dar a fost bine si asa.
Cel mai simplu este să folosiți următorul link:
mersultrenurilor.infofer. ... -RO/Itineraries
După ce găsiți trenul care vă interesează, apăsați „Detalii” . De acolo, „Cumpără online” și veți fi direcționată către site-ul companiei care operează trenul. Cea „de stat” , CFR Călători, sau una dintre cele private: Transferoviar Călători, Regio Călători, InterRegional Călători, Astra Trans Carpatic și Softrans.
Tot aici găsiți informații despre cum circulă trenul în timp real. Adică vedeți ce întârziere are (dacă are) și care e ora estimată a sosirii în stația dorită.
@Safta Radu:
” Iar cu minutele de întârziere, ești o norocoasă că au fost doar 15, în condițiile în care alte trenuri au întârzieri cu orele, de fapt treaba asta a devenit o obișnuință, în zilele noastre nu e în regulă dacă trenurile ajung la timp.
Asta imi aduce aminte de o mema primita de curand de la un amic:
Pentru a nu mai intarzia la serviciu, angajatilor CFR li se interzice sa mai vina cu trenul.
@Zoazore: Zarzarica, cu review-ul asta mi-ai luat o piatra de pe inima.
Vineri 11, seara tirziu, am ajuns la Braila si am plecat duminica (13) dimineata devreme (fam Nasshu, in corpore).
Sambata toata ziua, ma mancau degetele sa-ti scriu, dar eram la invitatia finilor si era greu sa evadez.
Tare as mai fi baut o bere + 2 mici pe faleza Dunarii, mai ales ca eram cazat in apropriere (Saint Germain). Am plecat cu gandul la bere si mici - mai ales ca erau Zilele Brailei - si, evident la tine.
@adso: Multumesc pentru pont. Voi salva acest mesaj, si-l voi folosi la nevoie.
@Nasshu: Offf, mai Nasshule, mai! Si duminica ce te tinu sa scrii?
Ca doara nu plecarati in crucea noptii. Aveam timp de doi mici pe faleza, ca oricum, la plecare pe-acolo ati iesit din Braila.
Fain SGul. Scrie si talica sa vad si eu cum e in camere, ca la restaurantul lor am fost.
peste drum de SG este o bijuterie de casa, acum ruina. Casa Cavadia, in patrimoniu UNESCO. Statul a retrocedat-o si proprietarii cred ca au nevoie de losa faca altceva.
Ei, poate-or mai fi ocazii! Eu va astept, chiar si fara motiv!
Multumesc pentru vizita, ecou si aprecieri.
@Zoazore:
Nostalgie!
Aşa aş putea rezuma articolul tău care m-a surprins şi emoţionat şi pe mine, care nu am făcut niciodată o pasiune din călătoriile cu trenul. Am şi eu, normal, ca fiecare, propriile amintiri, dar nimic special.
Nu aş fi crezut ca simpla povestire a unei călătorii cu trenul să trezească atâtea emoţii şi să-ţi răscolească atâtea amintiri, dar uite că se poate, iar tu ne-ai prezentat tot acest amalgam în stilul tău propriu.
”N-am mai mers cu trenul de-o viață.
Eşti mic copil 
. Pentru mine sunt vreo 25 de ani de când nu m-am mai urcat într-un tren în România şi încă nu simt nevoia, deşi cred că aş descoperi lucruri noi.
Încă de când s-a interzis fumatul în trenuri, m-am gândit că nu voi mai călători prea curând cu acest mijloc de transport 
”Doar ce-a plecat trenul din gară, a și apărut” nașul” . Dar nu cu cleștișorul, ci cu… cititorul de cod QR. Woow!
WoW! Ăsta da progres! Ca şi achiziţionarea online şi în avans a biletelor, care te-a scutit de statul la cozi prin gări.
”Am ajuns la Ploiești cu 15 min întârziere.
Doar un sfert de oră??? Parfum! Clar eşti tare norocoasă.
@Zoazore:
”șansele să găsești bilet fără loc se cam apropiau de 100%.”
&
”As spune "sansele sa NU gasesti bilet se apropiau de 100%. Ai mei imi cumparau bilet din Agentie, luni sau marti ca sa le plece copilul duminica. Si chiar si asa tot statea cineva cu bilet pe locul meu.
Având în vedere faptul că locurile se epuizau rapid, de ce crezi că-ţi cumpărau părinţii bilet încă de la începutul săptămânii , eu zic că formularea lui Radu este mai OK . Bilete FĂRĂ loc se vindeau "fără număr", practic tuturor doritorilor. Că încăpeau sau nu în trenul respectiv oricum nu cred că interesa pe cineva. Şi atunci apăreau exact acele situaţii de care aminteai şi tu cu intratul în tren pe geam, asta într-un caz fericit, sau, mai grav, cu călătoritul pe scara vagonului, că văd că ai experimentat-o şi pe asta cu succes.
Chiar aşa, mai există acum posibilitatea de a-ţi lua bilet fără loc? Fără loc dar cu cod QR, desigur
=
Îţi dai seama că aştept acum articolul despre "mâncătorie", curioasă să aflu dacă ai primit de băut şi ceva cu grade 
@nicole33:
”Chiar aşa, mai există acum posibilitatea de a-ţi lua bilet fără loc? Fără loc dar cu cod QR, desigur
Habar nu am. E posibil. Cand am mers eu, la dus era ceva aglomeratie, dar la intors erau locuri goale din belsug
”Nu aş fi crezut ca simpla povestire a unei călătorii cu trenul să trezească atâtea emoţii şi să-ţi răscolească atâtea amintiri, dar uite că se poate, iar tu ne-ai prezentat tot acest amalgam în stilul tău propriu.
Stii doar ca eu-s mai simtitoare la corasonul inimii. Facand saptamanal drumul timp de atatia ani, normal ca acum sa am amintiri.
Asa cum am acum, strabatatnd jumatate din distanta spre Bucuresti, pana la Buzau, cu naveta (cu rata, cum zicem noi)
Sunt drumuri care mi-au marcat viata, mi-au schimbat destinul si este firesc sa fiu nostalgica!
Multumesc pentru vizita, apreciere si ecou.
Mersul cu trenul a fost, pentru cca 20 de ani ,un mare hobby de-al meu! Nu mă puteam despărți de plăcerea asta mai ales pentru că făceam naveta : oraș istoric - Focșani și retur. Pe urmă, dacă tot la lucram la Agia Feroviară mi-am extins competențele: am colaborat și cu Agia de gen de la Brăila și de la Lacu Sărat, din motive de găsit hoți, lucruri furate, vagoane cu combustibil sau fier vechi. Uneori le găseam, nu știu de ce ?!
Deci, pentru mine, mersul cu trenul este echivalentul scânteii pentru etnie!
Documentul după care sunt planificate parcursurile trenurilor din România se cheamă” Mersul probabil al trenurilor” iar grija pentru confortul călătorului este îndeobște, unanim recunoscut.
Astă vară, pe căldurile alea mari s-a întâmplat un caz incredibil: un mecanic beat, de pe o locomotivă de tracta un tren de călători, din greșeală, a acționat pornirea aerului condiționat din vagoane. A fost cercetat administrativ iar directorul general al SNCFR a ieșit și și-a cerut scuze, s-a jurat de mă-sa că n-o să mai pățească călătorul așa ceva, să aibă confort de aer rece decât pe timp de iarnă!
Băi, dacă omul s-a jurat, clar, se va ține de cuvânt!
@Yersinia Pestis:
”Pe urmă, dacă tot la lucram la Agia Feroviară mi-am extins competențele: am colaborat și cu Agia de gen de la Brăila și de la Lacu Sărat, din motive de găsit hoți, lucruri furate, vagoane cu combustibil sau fier vechi. Uneori le găseam, nu știu de ce?!
De-aia ma simteam io asa in siguranta in trenurile de Braila! Acum imi explic acele senzatii inexplicabile atunci. Abia acum s-a ridicat ceata si adevarul a iesit ca undelemnul (asa zicea bunica mea la ulei) la suprafata! Oricum, pe mine nu m-ai prins, ca inca erai la scoala aia a voastra de va-nvatara cum sa va feriti de hoti! 
. Ah, scuze, pe noi ne-nvatati voi cum sa ne ferim!
De ce uneorile gaseai? De ager ce erai (si cred ca mai esti!).
”Documentul după care sunt planificate parcursurile trenurilor din România se cheamă” Mersul probabil al trenurilor”
Eu i-as spune "Mersul relativ, cat de cat probabil si posibil al trenurilor"
Mai deunazi am repetat faza cu Ploiestiul. Pe 30 septembrie. Atunci au avut o intarziere de 3-4 ore, ca cineva, inca nu se stie cine, a dadut foc la boschetii de pe linia lu' trenute.Pe la Buftea! Si nici nu era frig!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Descoperind România - Drumuri pitorești — scris în 26.07.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2024 Excursie în județul Sibiu — scris în 28.03.24 de cosmin09 din CLUJ NAPOCA - RECOMANDĂ
- Sep.2023 O cu totul altfel de excursie în judeţul Arges — scris în 28.09.23 de Michi din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- Aug.2023 Un traseu de excepție: Gura Humorului-Praid — scris în 14.09.23 de Carmen Ion din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Jul.2023 Cu trenul prin Romania – spre Ploiești și retur — scris în 13.07.23 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- May.2022 Veșnicia de la sat — scris în 19.03.23 de Daniela H din ARAD - RECOMANDĂ
- Sep.2021 O zi în Crăciunelu de Sus – Satul de poveste, în care mai trăiesc doar bunici — scris în 18.03.22 de k-lator din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată