Muntii Trascau - Un loc de vazut. Si revazut. Si revazut.

TIPĂREȘTE

Am ales muntii Trascau pentru un weekend la munte, pt ca am gasit multe obiective turistice frumoase la o distanta relativ mica unele de altele. Am cautat obiective cu grad mic de dificultate la vizitare, pt ca eram cu copiii.

Din Aiud am luat-o catre satul Livezile (intersectie in centrul orasului). Inceputul drumului nu prevestea frumusetile pe care urma sa le descoperim. Inca imi era neclar de unde vor aparea stancile abrupte si cheile spectaculoase pe care le vazusem in poze. Trecand de satul Livezile, peisajul a inceput sa se schimbe. Am trecut prin cheile Valisoarei dar nu ne-am oprit, urma sa facem traseul invers. Am ajuns in satul Rimetea, care era prima destinatie. Dupa ce am cautat fara succes unitatea de cazare la care visam, ne-am multumit cu admirarea caselor ingrijite si o scurta plimbare cu un kurtes-colac in mana. Delicios. Nici nu putea fi altfel, eram, surprinzator, pe teritoriu unguresc. Denumiri bilingve, sateni care nu ne intelegeau in limba romana :). Ne-am amuzat de acest lucru, nu citisem nicaieri ca e o zona cu atat de multi etnici maghiari.

Mai departe am luat-o catre Buru, iar apoi stanga catre Salciua de Jos. Am mers o vreme pe un drum pitoresc de munte, pana am intalnit indicatorul dreapta catre satul Ocolis. Destinatia era Cheile Runcului, care se aflau dupa satul Ocolis. Drumul e pitoresc si ne-a determinat sa ne propunem sa ne intoarcem si cu alta ocazie in aceasta zona, dar cu bicicletele. Prin cheile runcului se poate trece cu masina, dar noi am lasat-o la intrare. Sunt niste chei mici, spectaculoase doar prin culoarea roz a stancilor. A fost o plimbare la aer binevenita dupa atata drum cu masina.

Ne-am intors catre Rimetea, de unde incepe traseul catre piatra Secuiului. Din pacate timpul nu ne mai permitea (traseul a fost apreciat de un turist ca fiind de o ora jumatate-doua), asa ca ne-am promis ca ne vom intoarce vara viitoare.

Stabilisem ca ne cazam la Castelul Templul Cavalerilor (am facut review separat) asa ca am pornit inapoi catre Cheile Valisoarei, prin care trecusem dimineata. Pe drum ne-am oprit la Cetatea de la Coltesti. Cred ca e o jumatate de ora - maxim o ora de urcat. A fost senzationala. Am vazut multe cetati la viata mea, dar aceasta mi-a placut f mult! Nu am cuvinte, asa ca atasez poze :)

Am ajuns pe seara la pensiune. A doua zi dimineata am urcat pe traseul cu bulina rosie ce incepe de langa pensiunea Templul Cavalerilor. cred ca a durat vreo 40 de minute. Un traseu frumos, care te duce catre o panorama superba. De-acolo vezi cu adevarat cheile valisoarei. Padurea era plina de branduse. Am aflat cu aceasta ocazie ca de fapt nu sunt branduse, doar seamana, si sunt protejate prin lege. Din pacate nu am stiut si am rupt cateva. Spun asta pt voi, turistii care poate vor trece pe aceeasi poteca, si la fel nu vor vedea vreo placuta cum ca ar fi arie protejata acolo.

Am coborat si am plecat catre cheile rametului, ultima destinatie din acel weekend.

E foarte important sa stiti ca in cheile rametului ajungeti prin teius. Nu pe o scurtatura de pe drumul dinspre aiud. DOAR prin teius. Daca vreti sa ajungeti cu masina :). Si noi stiam asta, dar am vazut un indicator catre satul Ramet. Si harta noastra (asta e, imi plac hartile clasice) arata clar ca trebuie sa trecem prin satul Ramet ca sa ajungem in chei. Si in ciuda indicatorului care scria clar "catre cheile Ramet: prin teius, x km"... am luat-o pe drumul catre sat. Doar harta spunea clar. Si drumul era mai scurt... Gresit :))

Nu regret aceasta greseala. Am ajuns in ceea ce se numea "satul Ramet" dupa vreo 20 de km, o parte asfaltat ca in palma. Drumul era bun, doar noi mai eram pe-acolo, cred, de la asfaltarea lui :))... Am vazut niste peisaje superbe, am respirat aer salbatic si am vazut cel mai ciudat sat e care l-am vazut vreodata. Da, nu stiam ca asa sunt satele in apuseni: am ajuns in "centrul satului". Mi-a luat foarte mult timp sa ma lamuresc ca sunt in centru. eu cautam inca satul. Dar centrul era format din 3-4 cladiri: o scoala... atat am retinut, celelalte nu mai stiu ce erau. Dar case? Nu. Case nu. Mi s-a explicat de catre un localnic ca sunt case imprastiate pe 30 km de jur imprejur pe dealuri. Si ca pe-acolo nu ajungem cu masina la cheile rametului. Doar daca mai facem vreo 2 ore pe jos si ajungem din susul cheilor. Ceea ce era explus, avand copiii cu noi. Nu puteau face traseu asa lung. Solutia? Inapoi, pana acolo unde am luat hotararea intelgenta de a nu urma indicatorul "catre chei, prin teius, x km" :)).

Dupa cum am spus, nu regret. Daca aveti timp si vreti sa vedeti salbaticia acestei tari, faceti drumul acela. daca veniti dinspre cheile valisoarei catre aiud, este chiar la intrarea in aiud, la dreapta, indicator catre satul Ramet. Noi am pierdut vreo 2 ore in final cu acest ocol, dar am vazut niste locuri unice. Si am reinnoit promisiunea ca ne vom intoarce. cu bicicletele.

Ne-am intors, iar in Aiud, apoi in Teius, si pe drumul binecunoscut catre manastirea Rimet. Cheile sunt mai sus de manastire, pe un drum care iti pare, la fiecare pas, ca s-a terminat si ai ratat tu semnul de interzis, si mergi cu masina pe poteca.

Despre cheile Rametului am scris un alt review, la sectiunea potrivita. Care nu mai stiu unde este, as aprecia din partea adminului un link :P

---

VIZUALIZĂRI: 2777 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI