Comorile Galdei

TIPĂREȘTE

După cum povesteam în articolul anterior, în dorinta noastră de a face o drumeție în superbele Chei ale Ramețului, am ales (și bine am facut =))) în a ne caza la Poiana Galdei la deosebita Pensiune Floare de Colț administrată de niște oameni minunați. vezi impresii

Ca o paranteză: Pensiunea fiind nou deschisă, nu exista pe niciunde informații, fotografii despre aceasta. De fapt eu găsisem doar câteva informații despre vechea pensiune și ceva păreri bune despre aceasta. Fotografiile acesteia și cele câteva păreri m-au făcut a suna in vederea unei rezervări. Dl. Lucian, proprietarul pensiunii, mi-a recomandat noua pensiune, pentru a ne caza. Chiar daca nu văzusem nici macar o fotografie, tonul, stilul de comunicare al gazdei m-a convins pe loc in a rezerva in noua pensiune. Iar alegerea făcută a fost mult peste așteptările noastre. :))

Revenind la “oile noastre” să încerc să prezint câteva din posibilitătile de petrecere a unei vacanțe in această zonă cu un farmec aparte: Poiana Galdei.

Cum se ajunge aici:

Se ajunge foarte ușor pe drumul european E81 ce leagă Alba Iulia de Turda.

Plecând din Alba Iulia, după vreo 10 km, înainte cu vreo 3km de Teiuș, se virează stânga spre localitatea Galda de Jos, iar de acolo pe drumul județean DJ107K, trecând prin localitățile Galda de Jos, Mesentea, Benic, Galda de Sus, Măgura, parcurgând și scurtele Chei ale Gălzii, se ajunge in Poiana Galdei.

Sunt cam 13km de mers pe acest drum judetean, asfaltat, impecabil, pe ici pe colo mai ingust.

Din Poiana Galdei se poate continua pe același DJ107K, asfaltat, până în apropierea Cheilor Întregalde, vreo 8,5km înainte de intrarea in Modolești, unde se termină și asfaltul, iar de acolo se poate continua încă vreo 4km pe un drum de macadam bine intreținut până în localitatea Întregalde.

Nu cunosc starea drumului in continuare, trecând de Întregalde spre Mogoș, noi oprindu-ne aici in plimbările noastre auto. :)

Ce se poate vizita in zona:

Păi s-o luăm pe rând, întâi cu traseele de drumeție, atât de dragi noua. =))

Cel mai reprezentativ traseu aș zice, după socotelile mele, că ar fi sălbaticele si superbele Chei ale Ramețului.

Aici se poate ajunge urmând drumul E81 spre Teiuș, iar in Teiuș se urmează indicatorul la stânga pe DJ750C, pe Valea Mănăstirii, o vale paralelă cu Valea Galdei.

Se trece prin Stremț, Geoagiu de Sus, pe langa Cheile Mănăstirii si Mănăstirea Râmeț, ajungandu-se la Cabana Râmeț, aflată in administrarea mănăstirii.

Până aici drumul este asfaltat, bunicel chiar, îngust și el pe alocuri. Sunt cam 18km de mers pe acest drum. De aici se mai poate continua pe un drum forestier, chiar bun, trecând pe lângă o multime de căbănuțe, case de vacanță foarte cochete, foarte frumoase, cale de vreo 2,5 km, până în apropiere de intrarea în chei, unde lângă o poiană se poate parca și mașina. De aici începe traseul propriu-zis de parcurgere al cheilor.

Este un traseu foarte frumos, care se poate parcurge atât la firul apei, cât și varianta ocolitoare pe sus, pe deasupra cheilor.

Traseul prin chei, este destul de dificil, trebuie atenție sporită, deorece se merge atât prin apă, dar și pașirea pe niște scoabe metalice înfipte în peretele stâncos al cheilor, deasupra apei, ajutându-te pe unele porțiuni și de cabluri metalice fixate in stâncă.

Sunt câteva pasaje mai delicate in zona “Portalului” unde este prima porțiune mai lunguță de mers “agațat” de un cablu metalic, iar urmatoarea porțiune dificilă este în zona” la Cuptor” unde există varianta de a merge direct prin apă, care este până aproape de brâu, în perioadele ploioase nivelul apei fiind mai ridicat. Exista și varianta de a folosi cateva cabluri ajutatoare suspendate la cațiva metri deasupra apei. Apoi urmează iarasi o porțiune la fel de dificilă, destul de lungă și ea, în care trebuie sa mergi agățat de cablu și păsind pe niște scoabe metalice destul de depărtate una de alta iar in ultimii metri trebuie sa-ți gasesti prize pe peretele stâncos, nemaifiind scoabe metalice.

Urmează apoi traversarea succesiva a apei cand pe o parte când pe alta, direct prin apă, nu adâncă, maxim până la genunchi. Iar în partea finală, la ieșirea din chei se ajunge in cătunul părăsit Cheia, unde se pare ca mai locuieste vara o singură bătrână, de vreo 83 ani, localnică, și încă o familie tânără care s-a mutat acolo de curând, acum vreo 2 ani. Aceștia au reconstruit 2 case specifice acestor locuri alături de un beci.

In cătun se mai observă câteva case, părăsite, aflate in ruina, cu acoperișurile sparte, dar si biserica acestui cătun, având în curte și micul cimitir. Biserica este destul de bine intreținută pe afară, reparată tencuiala pe alocuri, cu perdele la ferestre. Peste pârâu se gasește și vechea scoală a cătunului.

De aci se mai poate ajunge pe un traseu nemarcat, existând un indicator, spre Cheile Pravului. Este un traseu de maxim 1h -dus, după spusele familiei care s-a mutat acolo, fiind niște chei salbatice, mai frumoase decat Cheile Râmețului. Noi nu am incercat și această tură, lăsând-o pe altă dată.

Din satul Cheia se poate continua în dreapta spre Huda lui Papară, la Sălciua de Jos sau in stănga spre Întregalde.

Parcurgerea Cheilor Râmețului, nu durează mai mult de 2h, cu tot cu poze, hi-hi-hi si ha-ha-ha. Merită din plin efortul! =))

Întoarcerea noi am facut-o tot prin chei, evitând a ieși în culme, unde era un soare dogoritor, plus că sunt câteva pasaje destul de dificile de ajungere in culme, unde se urcă susținut, e puțin spus, aproape cățărare, ajutați fiind de câteva cabluri metalice de susținere. Sunt și câteva pasaje destul de expuse, iar pe căldura de peste 30 grd la umbră :(nu prea ne-a surâs ideea.

Ce trebuie precizat este faptul ca toate cablurile de susținere sunt înlocuite recent iar scoabele metalice de sustinere sunt OK.

Totuși nu trebuie neglijat echipamentul cu care pleci pe traseu: minim adidasi cu talpa aderentă și sandale de trekking pentru porțiunile care necesita traversare prin apa, plus o pereche de pantaloni scurti pentru a nu te uda prea tare.

Sub nicio forma nu trebuie plecat in papuci și șlapi, zic asta deoarece am vazut destule persoane incălțate doar in papuci de plaja. :(:(:(Există riscul de a aluneca sau de a te răni când pășești prin apă, printre pietre crengi și bolovani.

Un alt traseu mult mai scurt si ușor de parcurs, este cel la Băile Romane de la Cetea.

Noi am fost in prima zi, mergând cu mașina din Poiana Galdei, înapoi spre Benic cale de 6 km, iar de acolo se merge spre stânga, pe drumul comunal DC74, frumos asfaltat, :D spre satul Cetea aflat la o distanță de 3km de la Benic. Din centrul satului se mai poate merge, urmărind indicatoarele, până la ieșirea din sat, pe un drum de macadam, unde poți lăsa mașina, de acolo continuând pe un drumeag lat, care în prima porțiune se mai poate parcurge cu un pic de atenție de orice mașină. Nu sunt mai mult de 2km de la ieșirea din sat până la baza primei cascade ce “iese” din strânsoarea Cheilor Cetii.

Drumul este plăcut, ușurel, nu urcă prea tare, traversează în prima parte o livadă, se strecoară printre niște delușoare urmând firul apei, iar in final ajungi brusc in fața unui perete de stancă. Aici este prima cascadă dintr-o succesiune de 6 la număr.

Apa ce cade de la vreo 10 metri inălțime, parcă intr-un bazin, într-o cadă.

Se pot ocoli aceste stânci, prin partea stângă, urcând o porțiune scurtă, dar abruptă, prin pădure, cu pământ, grohotiș și frunze uscate, ajungând chiar sus in spatele acelei stânci, la firul apei, unde poți vedea ultima cascadă, a șasea, ce curge parcă printr-un tobogan scurt, într-o altă “cadă” rotundă. Se poate coborî la următoarea cascadă doar cu ajutorul unei cordeline.

Întorcându-ne jos, la prima cascadă am beneficiat de ajutorul unor baieți din zona, ce venisera la scăldat, care au urcat pe scara metalică prinsă de peretele stâncos, peste care curge apa cascadei, iar un pic mai sus de aceasta primă cascadă este un mic prag ca un jgheab, unde s-au așezat și au zăgăzuit efectiv cursul apei permițându-mi sa urc si cu aparatul foto fără al uda.

Se ajunge intr-o altă”cadă”, unde apa ajungea acum până la brâu, în alte perioade ale anului având cam 1,5m adâncime, de unde se deschid privirii extraordinar de frumoasele Chei ale Cetii, foarte înguste, în unele locuri neavând loc a te strecura 2 persoane deodată. Se observă o succesiune de alte 3 cascade, 2 micuțe, iar una la fel de mare ca cea de jos. Dincolo de cascada mare este necesară iarasi cordelina pentru a o escalada, neputând astfel să o zarești si pe penultima din acest șirag.

Este o experienta deosebită, merită cățărarea pe acea scară, pe lângă prima cascadă, pentru a beneficia de priveliștea de dincolo de ea. Chiar dacă nu este nimeni prin preajma pentru a opri pentru scurt timp curgerea apei, chiar daca te uzi, merită!

Apa nu este foarte rece și te alegi si cu o baie pe cinste…... la Băile Romane.

Mai sunt câteva trasee de drumeție in zonă, pe care noi încă nu le-am încercat, spre Piatra Cetii, spre Piatra Craivii, Piatra Bulzului, sau spre Poiana cu Narcise de la Tecșești, dar și altele.

V-am insirat câteva din traseele de drumeție, merită să vă amintesc si câteva posibilitati de turism auto, în zonă:

O plimbare prin Cheile Galdei, prin care treci spre Poiana Galdei, cu opriri la picnic in frumoase poienițe, dincolo de parau, la marginea pădurii.

O plimbare prin pitoreștile Chei Intregalde, unde poti întâlni floarea de colț, aceasta fiind altitudinea cea mai joasă din Europa unde o poți întâlni (aprox. 600m altitudine), în trecere spre localitatea Intregalde și parcurgerea mai micuțelor dar frumoase, Chei ale Găldiței și Turcului, până acolo reușind să ajungem și noi.

In Întregalde, imediat ce treci in stânga podul peste Găldița, intrând pe drumul spre Cheile Galdiței, în dreptul primelor case de pe partea stangă, pe firul apei, se poate observa “mașina de spalat” a localnicilor- vâltoarea.

La aproximativ 50km de Poiana Galdei, se gasește satul Rimetea, cu a lui arhitectură deosebită. Aici se ajunge trecand prin Teiuș iar din Aiud se urmează drumul spre Buru, în stânga. Se trece prin Cheile Vălișoarei (sau Cheile Aiudului cum mai se numesc) se poate vizita Cetatea Colțesti, aflată in localitatea Colțesti, lângă Rimetea.

Cu toate ca mai fusesem acum 2 ani in Rimetea, intr-un sejur de Paște (despre care am scris mai pe larg intr-un articol anterior: " Relaxare si plimbare la Rimetea (sau ce mai poti face intr-un sejur la Rimetea)" ) plăcându-ne atât de mult acolo, am mai dat o fuguță pana acolo pentru a mai vizita acele locuri unde parca timpul a incremenit in loc dar și pentru a admira și minunata Piatra a Secuiului, neavând timp sa facem o drumeție incă odată pe această culme.

In Aiud se poate vizita Cetatea Aiudului, se pare ca acum terminându-se lucrările de restaurare, cand am vizitat-o noi fiind in plin șantier.

Se poate vizita Mănăstirea Râmeț, aflată in apropierea intrării in Cheile Râmețului, despre care am amintit deja.

Bineînteles nu trebuie ratată o vizită la Cetatea Alba Carolina de la Alba Iulia, unde pe week-end se poate asista la Ceremonialul schimbării Gărzii. Noi am mers pentru Ceremonialul schimbării Gărzii, defilare cu torțe, ce incepe la ora 22,00.

Un alt obiectiv turistic din zonă pe care îl recomand este o plimbare pana la Iezerul Ighiel, cel mai mare lac carstic din Romania, unde se poate ajunge din Galda de jos, mergand spre Ighiu, pe un drum asfaltat, de buna calitate, Dj107H, cale de 20km, iar de acolo în dreapta spre Ighiel, încă 5km, tot pe drum asfaltat, DJ106H. De la ieșirea din Ighiel, se merge pe un drum de macadam, bun, trecând pe lângă o mulțime de case de vacanță, ajungându-se dupa 10km chiar pe malul Iezerului Ighiel.

Este un lac superb, având culoarea smaraldului. Forma lacului de baraj natural, aflat la o altitudine de vreo 1000m, este alungită, înconjurat de pădure este o veritabilă atracție turistică.

Cand am ajuns noi, duminca, pe la prânz, erau destule mașini inșirate pe malul lacului, care cu cortul, care la picnic, care la pescuit.

Iezerul Ighiel fiind rezervație naturală, este permis pescuitul doar in sezon și cu permis de pescuit.

Ideea este ca in cele 30-45 minute cât ne-am plimbat noi pentru a da roată lacului, nu am vazut niciun pește prins în vreo undița (și erau mulți pescari inșirați pe maluri) dar am văzut pești foarte mulți in lac, înotând la suprafața lacului, parcă le făceau in ciudă pescarilor. Păstrăvi de 15-25cm, dar și “dihănii” de aproape 1m lungime. Chiar ne spusese dl. Lucian, de la pensiunea unde am fost cazați, ca sunt pești mari, uriași, in lac. Și i-am vazut cu ochii nostri. =))

Există chiar pe malul lacului și o frumoasă cabană, ce aparține de Romsilva, care este introdusă in circuitul turistic, fiind renovata si având 4 camere duble, chiar si televiziune prin cablu, zarind de la departare” ligheanele” antenelor. :D

Noua ne-a placut aceasta plimbare pana aici.

La plecare merită din plin a te abate pana in localitatea Țelna, până la vestita cramă, monument istoric, în vederea vizitării dar și a degustării unui vin de calitate cât și achiziționării unor … …... flacoane de elixir. =)) Sunt doar 3km, din Ighiel până în Țelna, pe un drum, deja așa cum ne-am obișnuit in zonă, asfaltat. :D

Noi cand am ajuns duminica pe la ora 14,00 crama era inchisă, având programul de funcționare de luni până vineri intre 8,00-16,00. Sâmbata sau duminica dacă doreai a o vizita trebuia a suna la un numar de telefon în prelabil.

De vizitat am renunțat în a vizita dar nu am renunțat in achiziționa câțiva litri din minunatul vin local, de la un localnic care m-a bagat direct in pivnița proprie, pentru a alege vinul care-mi place.

Zona Cricău-Bucerdea Vinoasă-Țelna este renumită prin podgoriile sale, unde-i priește atât de bine viței-de-vie din soiurile :Feteasca Regala, Sauvignon Blanc si Muscat Ottonel.

Zice-se ca Regele Matei Corvin, ar fi comandat pentru nunta sa, vin de la Țelna.

A ramas ca pe viitor, când ajung în zona să reușesc în a vizita și vestita Crama Țelna, ce datează de pe la 1784. Și bineînteles în a-mi complete rezervele strategice cu ceva…... regal. =))

Obiective turistice sunt o multime în zonă, într-o densitate uimitoare, condensate în raza a 50km in jurul Galdei. Eu am amintit pe cele care am reușit să le vizitez, dar și câteva pe care doar le-am studiat in intenția de a le vizita când se va ivi prilejul.

Nu trebuie omisă nici ospitalitatea localnicilor care te face sa te simți atat de bine într-o vacantă petrecută pe aceste meleaguri. Iar bucatele preparate, ... ce să mai zic, delicioase, din abundenta, însoțite de o palincă strașnică și stropite apoi cu o Fetească cu adevărat …... Regală.

Merită o vizită în zonă?

Eu zic sa incercați măcar una scurtă, nu veți avea nimic de pierdut. (în afara siluetei =)) =)) =)))

---

VIZUALIZĂRI: 6783 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI