Poiana marului, la pas

TIPĂREȘTE

Avand un wekend la dispozitie, ne-am gandit sa revedem o zona nevizitata de ceva ani si iata-ne sambata urcand in masina pe traseul Timisoara-Lugoj-Caransebes.

Aici un moment de cumpana, stanga Poiana Marului sau dreapta Muntele Mic? Alegem prima varianta si dupa doua ore jumatate ajungem in Poiana Marului.

Statiunea aflata la coada lacului o regasim aproape neschimbata. Ne cazam intr-un loc verificat acum 6 ani (pens. dalwec) si pornim pe jos sa luam pulsul statiunii.

Din intersectia unde se afla frumoasa manastire pornim pe o straduta laturalnica unde la mijlocul ei este cocheta pensiune Mili (descrisa de pepsi70). Din exterior arata foarte bine si curte este plina de copii veseli.

Revenim la drumul principal, drumul coboara si ajungem in alta intersectie: la stanga hotelul Ge as III, de un verde tipator, au deviat raul pentru amanajarea unui mic lac pe malul caruia au inaltat falnica constructie. Prea multi ocupanti nu se vad, ne racorim pe terasa cu un suc si pornim in urcus spre pensiunea Cara.

In stanga, fostul hotel Scorilo ca un monstru preistoric isi casca ferestrele sparte spre noi incercand sa ne sperie si-n mare masura reuseste.

Drumul este bun, recent amenajat, ne poarta pasii pe langa case de vacanta cochete (majoritatea ale timisorenilor, judecand dupa numerele de inmatriculare ale autoturismelor. Le concureaza cateva pensiuni, remarcam pensiunea Artarul recent impodobita cu finisaje exterioare, unele kitchoase (din punctul meu de vedere) si Pensiunea cu Dor, model cabana elvetiena sau austriaca, nu parea sa fie cazat cineva.

Ajungem si la Pensiunea Cara, aici la fel de gol si liniste. De sus ne facem o idee de geografia locului si frumoasele dealuri ce o inconjoara.

Ne intoarcem la Manastire si pornim spre sud in josul statiunii. Frumoasele vile contrasteaza cu balariile mari de pe marginea drumului si a caselor abandonate. Ajungem si la Pensiunea 3 Moroseni, este inchisa. Coboram in coada lacului, numerosi pescari isi incearca norocul. Fiind sambata le tin companie grupuri mari aflate la gratar in ritmuri de muzica la boxe la maxim si bere la peturi, se simt bine!!!

Traseul ales este relaxant mai putin in unele momente cand mai trece un ATV cu un teribilist, majoritatea tineri desi am vazut si mame cu copii sau tata cu 2 copii sau pur si simplu copii de 7-8- ani plimband o surioara de 3-4 ani. Mai adaugam si motociclistii cu sculele lor off road si avem tabloul complet al celor ce populeaza cararile linistitei statiuni.

Ne incheiem ziua cu parcurgerea drumului forestier (o buna parte din el) ce pleaca din aceeasi intersectie si merge 13 km. pana in saua Jigoriei unde se lipeste de drumul Borlova-Muntele Mic. Traseul se poate parcurge cu masina (una cu garda la sol mai inalta) sau pe jos. Drumul este pitoresc, padure, mici cascade, rau involburat coboara in trepte, fori si sute de fluturi.

Revenim la pensiune dupa cateva ore de plimbare si ne facem planul pt. a doua zi: Vf. Tarcu sau Muntele Mic?

Continuarea zilele urmatoare!

---

VIZUALIZĂRI: 4937 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI