Mine, flori de mina si mineri - Muzeul mineritului, Petrosani

@mishu:

Fain! Asa impresii trebuie sa ramana despre Petrosani vizitatorilor! Si despre superbele imprejurimi montane!

Felicitari pentru articol.

@Dan&Ema: Multumesc frumos pentru aprecieri, si ai mare dreptate. O zi frumoasa.

Interesant, foarte interesant muzeul, unde eu nu am ajuns... încă. Multe exponate, care atestă faptul că în secolele trecute meseria de miner se făcea în condiţii destul de grele.

Ca un fapt divers, la sfârşitul lunii aprilie, când am făcut rezervare la Albac, în discuţie s-a aflat şi zona Petroşani, mai precis Câmpu lui Neag, dar până la urmă am ales Ţara Moţilor... frumoasă zona, dezamăgire totală pensiunea.

Interesant articolul despre acest muzeu, votat cu plăcere.

@mishu: draga mea, citesc aceste articole despre Valea Jiului cu lacrimi in ochi (nu glumesc), eu fiind de loc din Lupeni. Chiar daca eram studenta la stiinte economice, am facut materii de genul Tehnologie Miniera si Geologie, plus altele specifice.

In practica studenteasca mergeam la preparatiile miniere, o data am coborat in mina Vulcan, experienta m-a marcat pe viata, cand am vazut cu ochii mei in ce conditii munceau acolo minerii doar cu tarnacopul, era o caldura infernala si lucrau dzebracati, doar cu pantaloni pe ei. I-am vazut si cum hranesc sobolanii, in cazul oricaror scurgeri de gaze ei erau primil semn de alerta ca ceva nu e in regula. Am avut veri care s-au pensionat la 46 de ani, unul dintre ei care a fost salvator in mina a si murit de silicoza imediat dupa pensionare.

Multi i-au hulit pe mineri dupa mineriade, dar sincer eu nu am avut nici un vecin sau cunostinta care sa fi participat si 90% din vecinii mei erau mineri. Nu stiu cati din participanti au fost mineri cu adevarat...

Pacat ca lucrurile in Vale treneaza de ani de zile, acum se vor inchide si ultimele mine si chiar nu exista alternative acolo.

Ma bucur ca ati vazut muzeul, e mic el, vechi, prafuit si uitat adesea de cei cativa turisti din zona, dar chiar merita vizitat pentru ati face o mica idee despre viata din zona.

Felicitari pentru articol, superb!

@Safta Radu: Multumesc frumos pentru vizita si vot si poate ca va veni si randul acestui oras.

@ioana74: Cintind ecoul tau pe mine ma trec fiori, deoarece exact asta am vrut sa spun, insa eu am vazut viata acelor oameni de la distanta si nu vreau sa par ipocrita, dar a venit ecoul tau, al cuiva care a trait in acele locuri si citind cele scrise de tine parca o reaud pe doamna care ne-a plimbat prin muzeu si care spunea acelasi lucru, minerii si acum lucreaza sumar imbracati pentru ca in mina este foarte cald, in continuare cel mai bun "echipament de avertizare" este sobolanul, si nu putem ignora toate acestea.

Multumesc din tot sufletul pentru acest ecou minunat, sa ai o zi frumoasa.

@mishu: “Ce va vine in minte cand auziti Valea Jiului? ” cred ca marea majoritate se vor gandi la mine si la mineri.

Citind articolele dvs despre Petrosani va trebui sa ma gandesc, in afara de frumusetile locului si la dvs, precum sugerati in citatul mentionat de subsemnatul. Despre minerii din Vale, desptre vizita mea intr-o mina, voi scrie ceva mai spre seara, cand ajung acasa. Acum voi tipari articolul, pentru a scrie un ecou pe seama lui, pentru ca m-ati corupt cu aceste articole despre Petrosani, sa scriu ecouri la articole publicate pe AFA. Dar zona imi este prea draga pentru a ramane mut, sa nu zic si eu ceva.

Pana atunci numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Astept cu mare drag si emotie noi povesti deoarece stiu ca voi avea parte de franturi de viata. Multumesc pentru vizita si aprecieri.

Foarte frumos articolul! Felicitări!

Trebuie să spun încă o dată că articolele de pe Afa contribuie substanțial la îmbunătățirea cunoștințele despre țara noastră. Multe dintre ele ar putea constitui un valoros material didactic, demn de expus elevilor. Dacă manualele ar fi ilustrate și teoria povestită din suflet ca pe Afa, sunt sigură că lecțiile ar fi reținute cu plăcere și interes.

Călătorii plăcute, Mishu!

@Dana2008: Multumesc frumos pentru vizita dar mai ales pentru cuvintele frumoase din ecou. Stii sa faci ziua mai frumoasa oricui cu aceste cuvinte. O zi frumoasa sa ai si tu.

@mishu: ????????????????te aștept la Tg Mureș

@ioana74: Amintirile dvs nu fac decat sa le zgandare pe ale mele. Am fost in perioada 1978 - 1994 de foarte multre ori in zona, asa ca am multe amintiri. De prima data cand am ajuns la Petrosani (era prin februarie 1978) am avut o mare dorinta, aceea de a vizita o mina. Dupa mai bine de 11 ani de interventii am obtinut in septembrie 1989, aprobarea de a vizita mina de la Dalja, cea din spatele Garii Petrosani, cand venisem sa cumpar deseuri de lemn de mina. In prezenta unui ofiter de securitate, am fost in sala de apel, mi s-a pus fiola de alcool, iar dupa aceea cam o ora mi s-a facut instructaj de protectia muncii, dupa ce am primit un echipament de protectie specific. Dupa examinarea insusirii instructajului, am primit acceptul de a cobori in mina. Va dati seama ce bucurie era pe mine! Am coborat cu colivia, am mers cam 100 de metri pe un abataj, spre un loc de exploatare. Atmosfera in mina era sufocanta si nemaiputand rezista am cerut sa ies la suprafata. Cam aceasta ar fi prima si ultima mea vizita intr-o mina. De remarcat ca in urma cu o luna intr-un concediu la Soveja, am fost bolnav de silicoza. Tot grupul nostru de 17 persoane am primit masa la restaurantul Hotelului Zboina, cu norma de bolnavi de silicoza. Imi aduc aminte si acum ca nu cred ca am reusit vreodata sa mancam toata mancarea care ni se punea pe masa.

Am si eu amintiri cu mineriada din iunie 1990, in fata Institutului de Arhitectura, cand am fost legitimat de niste " mineri ". Avand multe cunostinte in minele din Valea Jiului, cei care m-au legitimat sustineau ca sunt de la Mina Petrila, unde aveam cele mai multe cunostinte, dar nu cunosteau pe nimeni din conducerea minei, sau din departamentu tehnic investitii, unde aveam eu cunostinte. Vazand ca am multe cunostinte de care ma interesam, un alt " miner " mai mare in grad mi-a permis sa trec pe Edgar Quinet, spre C. Mille, unde aveam treaba.

Dar prea multa vorba strica, asa ca va doresc numai bine si calatorii placute!

@mishu: Corupatoareo! Asa am sa va numesc de acum incolo! M-ati corupt sa scriu primul ecou dupa o perioada lunga de timp cu articolele dvs despre Petrosani. De acum cand cineva se va supara de amintirile pe care le voi depana, pe dvs trebuie sa va certe. Acum ca m-am racorit, sa trecem la articol. L-am tiparit la servici pentru a-l putea citi in tihna acasa. Dar piaza rea a facut sa-l uit pe birou si sa-mi fie lene sa ma mai schimb de hainele de casa si sa merg la servici sa-l iau. Asa ca l-am citit in direct.

De Muzeul Minerului auzisem, dar nu mi-a trecut prin cap (cat aveam pe atunci) sa-l si vizitez. Dar despre mineri si locul lor de munca am multe amintiri. Despre prima si ultima mea vizita intr-o mina am povestit putin mai sus. I-am cunoscut insa pe mineri si am admirat la ei un lucru care la noi era si, din pacate mai este, desuet, ca sa nu zic altfel. Ei nu cred ca un om poate promite ceva si nu se tine de cuvant. Ei bine acest defect al lor i-a facut sa fie protagonistii catorva mineriade. Am fost in Vale in martie 1990, cam la o saptamana de la a doua mineriada, cea din februarie si multi mineri de la Livezeni, unde dusesem niste tamplarie metalica, mi-au spus ca daca bucurestenii nu reusesc sa pastreze linistea pe care le-o promisese minerilor in februarie, ei vor veni si vor face ordine si disciplina in Bucuresti. Ei nu admiteau ca niste oameni promit liniste si nu fac nimic pentru ea. Asa ca mineriada din iunie 1990 a venit singura, desi " minerii" cu care m-am intalnit in Bucuresti in 14 iunie, cand venisera sa planteze panselute in rondul de la Universitate nu prea aveau fete si mai ales maini de mineri. Am intalnit si cativa mineri adevarati, care desi aveam plete si o barba sanatoasa s-au purtat civilizat cu mine. Poate doliul (la cutremurul din 30 mai 1990 murise soacra mea) de la mana stanga sa-i fi facut sa fie intelegatori cu mine.

Mai am amintiri cu minele din Vale, pentru ca multe ierni m-am incalzit cu deseuri de lemn de mina (stejar sau salcam) sau cu huila spalata. Din 5 tone de huila spalata, bolovan am avut 5 ierni suficient pentru 3 sobe. Deseurile de lemn de mina erau capataiele cazute de la debitarea lemnului la dimensiunea necesara, numai portine dreapta, iar doua tone, cat luam eu erau dea ajuns sa umple caroseria unui camion de 10 tone. Mergeam cu doua sticle de tuica Ochii lui Dobrin si le luam si taiate la 20 de cm si incarcate cat intra in masina, fara cantar.

Dar cam multa vorbarie pentru inceput, asa ca va doresc numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Cred ca toata lumea este de acord ca nu ne putem supara pe amintiri ci mai degraba ni le putem dori. Si cred ca pentru noi aceste amintiri reprezinta mai degraba un castig si daca de acum incolo mi se va spune corupatoare insa vom avea parte de ecourile dumneavoasta sunt foarte multumita. Nu indraznesc sa sper mai mult, dar macar o urma de speranta tot mai am.

O seara frumoasa si multumesc pentru vizita si ecouri.

@liviu49: geografic vorbind Valea e o zona superba. Pacat ca nu se investeste mai mult in turism. Ajung o data sau se 2 ori pe an in Lupeni si imi plange sufletul cand vad cum o duc oamenii acolo. Daca nu ma insel mina Dalja a fost printre primele inchise. Eu am coborat in mina Vulcan in 1993 si tin minte ca am fost singura fata dintre colegi care am avut curajul sa cobor cu colivia. Caderea in gol o voi tine minte toata viata. Salariile minerilor erau mari dar foarte multi au murit de silicoza inainte de 50 de ani. Bunicul meu imi povestea de greva din 1929 el avea 15 ani atunci si de la varsta de 12 ani lucra in mina la vagoneti. Erau timpuri grele... Scuze pt ecoul trunchiat dar scriu de pe telefon. Calatorii frumoase va doresc tuturor ????

Dragă Mishu,

Sunt marcat de aceste impresii ale tale și am văzut că sunt apreciate de mulți cititori, ceea ce este un semn foarte bun. Nu ajung foarte ușor în Petroșani, nu știam de existența acestui muzeu, dar cu ajutorul tău am rezolvat aceste probleme, așa că îți mulțumesc.

Nu sunt specialist miner, dar am unele cunoștințe despre subsolul patriei noastre dragi, așa că îmi voi permite, cu cea mai mare prietenie și fără pic de polemică, să fac unele observații de natură tehnică și personală:

- În geologie și minerit se folosește termenul de strate și nu de straturi; straturile sunt bune pentru cultivat legume, flori etc.

- În Valea Jiului se exploatează un cărbune superior numit huilă. Cărbunii, în general, se formează prin carbonificarea resturilor vegetale, cu alte cuvinte prin acumularea, îngroparea și transformarea lor sub strate impermeabile. Cu cât adâncimea de îngropare și timpul sunt mai mari, cu atât cărbunele este mai nobil. În această privință, cărbunii din Valea Jiului sunt destul de vechi (circa 20-30 milioane ani vechime) și adâncimi de sute de metri. În alte părți, de exemplu în bazinul Olteniei, cărbunii sunt mai tineri și uneori sunt chiar aproape de suprafață, dar calitatea lor e mai slabă (lignit, cărbune inferior). Cărbunii sunt de fapt niște roci sedimentare de natură biogenă, dar ca orice rocă sedimentară (aproape fără excepție) necesită un bazin lacustru sau marin ca să se formeze. Cu alte cuvinte, în lipsa apei, nu prea putem avea depozite sedimentare (nisipuri, argile, pietrișuri, cărbune, sare, gips, calcar) și corespondentele mai mult sau mai puțin metamorfozate ale acestora. Intervine însă marea șmecherie în formarea cărbunilor și anume ca rata de subzidență (scufundare) a bazinului acvatic să fie aproximativ egală cu cea de creștere și de depunere a vegetației. Dacă subzidența bazinului este prea mare, atunci ciuciu pădure și se depune numai argilă, nisip (adică intercalațiile detritice care separă stratele de cărbune). Invers, dacă bazinul nu se scufundă, atunci nu se mai acumulează materia organică vegetală. Din cele 23 (sau 21) de strate de cărbune din Valea Jiului, nici jumătate nu au grosimi mai mari de 1 m, iar din cele care au au, doar foarte puține au grosimi mai mari, de mai mulți metri astfel încât să devină rentabilă exploatrea lor. Se exploatează parcă numai stratele 3 și 5, și numai stratul 3 are grosimi de zeci de metri, dar nici această grosime nu este cărbune compact, ci apar multe intercalații de steril.

- ”singura zonă de uscat fiind Țara Hațegului” - este o teorie care presupune că zona Țării Hațegului a fost o insulă în care au trăit și s-au adaptat la mediul acela ostil și izolat o serie de specii unice în lume de dinozauri pitici

- ”In Petrosani de exemplu au venit 25 de familii din Petros. ” Nu înțeleg. Unde este acel Petros? Cu alte cuvinte au fost aduși mineri străini din alte colțuri ale lumii, la fel ca în cazul multor alte exploatări de pe teritoriul României care s-au făcut inițial cu mineri străini?

- Poate că ție colecția de flori de mină aduse de la Baia Mare ți-o fi plăcut, dar să știi că e jalnică față de cea, de exemplu din Muzeul Florilor de Mină din Baia Mare. În plus, florile de mină se formează în condiții cu totul diferite (mediu vulcanic-magmatic), opuse formării cărbunilor, așa că nu prea aveau ce căuta aici

- ”Aici printe exponate mai regasim: carbine cu urme de plante, esantioane de lemn pietrificat dat de o ardere incompleta”. Nu exista termenul de ”carbină”. Lemnele nu se pietrifică datorită arderii incomplete. Lemnele (resturile vegetale) prin ardere incompletă (carbonificare) se transformă în cărbuni. Pietrificarea constă în înlocuirea moleculă cu moleculă a substanței organice (vegetale sau animale) cu una minerală, de obicei silicați și în special cu diverse varietăți de cuarț (silice). În acest fel se păstrează textura inițială a lemnului, pe când prin carbonificare aceasta dispare.

- ”Cea mai adanca mina din vale e Petrila la -150 m sub nivelul marii adica la -1000 m, ” Exprimare puțin neclară. Din cele ce am citit eu, cea mai adâncă galerie de exploatare din Valea Jiului este, într-adevăr, la Petrila, la 940 m adâncime, dar raportat la suprafața terenului. Dacă Petrila este la altitudinea de circa 800m, atunci acea galerie ar fi, într-adevăr, la -150m sub nivelul mării.

- ”un ventilator pentru transfer aer viciat cu aer curat”. Nu se poate face minerit subteran (cu oameni), nici la cărbuni și nici la alte substanțe, fără primenirea aerului, operație care se numește aeraj. Aerajul se poate face natural (prin puțuri, suitori, coborâtori, galerii), dar de obicei acesta nu este suficient și atunci se recurge la aerajul mecanic. Cea mai comună metodă constă în a duce în frontul de lucru țeava (burlanul) de aeraj prin care se trage aerul viciat, iar prin puțuri (de aeraj) și guri de galerie de la suprafață intră aerul proaspăt.

- Foarte drăguță chestia cu vagoanele numărate de cai și cu ”slujbele” de înduplecare a acestora

- Teodolitele sunt aparate topografice absolut banale și în ziua de azi. Variantele moderne se numesc ”stații totale” care înregistrează, memorează și prelucrează digital datele măsurate. Desigur, teodolitele miniere au adapări pentru munca în subteran.

- Deoarece în minele de cărbune există gaz metan, în aceste mine nu se lucrează cu lămpi cu flacără deschisă. Obișnuite sunt lămpile electrice iar lămpile cu carbid sunt arhaice. Problema iluminatului în minele de cărbuni pe vremea când nu existau lămpi electrice a fost recolvată de Davy la începutul sec. XIX. La o lampă cu flacără deschisă a închis complet flacăra cu o plasă fină de cupru care permitea doar intrarea aerului necesar arderii, menţinând temperatura stratului înconjurător de aer sub punctul de ardere al metanului. A fost o invenție remarcabilă care a salvat foarte multe vieți. În plus, dacă în subteran era dioxid de carbon, gaz incolor, inodor, dar deosebit de periculos, acesta stingea flacăra, fiind un semnal de alarmă.

- Coloana Fără Sfârșit, sau coloana „sacrificiului infinit” a lui Brâncuși reprezintă jertfa adusă de armata română pentru reîntregirea țării și a neamului. Coloana stilizează stâlpii funerari din tradiția dacică și din tradiția românească (Transilvania și partea sudică a țării). Stâlpii funerari dacici se terminau cu o pasăre care simboliza sufletului mortului care se înalță la cer. Constantin Brâncuși le-a realizat separat: stâlpul = Coloana, pasărea = Măiastra (sculptura). Coloana Infinitului, o obsesie de 40 de ani a artistului, este considerată testamentul său spiritual. Coloana Infinitului are o înălțime de 29,33 m și este realizată din fontă alămită. A fost turnată în 1937 la Atelierele Centrale din Petroșani.

@Lucien: Wow, un ecou minunat pentru care nu pot spune decat Multumesc! Si completarile le accept cu mare drag avand in vedere ignoranta mea in privinta mineritului si am sa vin si eu cu eventuale explicatii pas cu pas asa cum a decurs si ecoul:

- strate - am retinut si de acum inainte nu voi ma gresi

- in scoala invatasem si eu despr calitatea carbunelui insa informatia a ramas undeva in amintiri

- cam asta era ideea sugerata de ghida noastra

- am crezut ca ma voi lamuri in ceea ce priveste provenienta celor 25 de familii din harta, insa nu am reusit, dar am sperat ca poate cineva stie si spune mai multe

- despre florile de mina asta a fost ceea ce mi-a spus si unchiul meu cum ca aici nu ar fi expuse cele mai frumoase exponate

- aici a fost greseala mea, era carbune, si daca am gresit in continuare imi cer scuze

Toate completarile nu au facut altceva decat sa aduca un plus de cunostinte tuturor astfel incat spun inca o data Multumesc! pentru vizita, vot si mai ales pentru completari.

@mishu: din cate stiu eu exista un sat numit Petros chiar cum vi dupa Baru Mare spre Petrosani. Pe vremuri acolo era un indicator care iti spunea ca te afli pe teritoriul municipiului Petrosani. Ce mai era interesant la Petros era ca din loc in loc vedeai infipt in poarta casei cate un maturoi de rachita semn ca in acea casa se afla fete de maritat. Despre Petrosul acesta o fi vorba ????

@ioana74: Foarte dragut, multumesc

@mishu: Am așteptat puți (da, știu, am ciolit!), să0i dau posibilitatea lui @Lucien să intervină! Și bine-am făcut!

Sunt de cel puțin două ori câștigată: articolul tău și completările lui @Lucien. La ele aș adăuga că zăcămintele de cărbune s-au format în... Carbonifer, evoluția gradată fiind dată de presiunea la care erau supuse resurile vegetale în mlaștini, astfel: turba (turbării există și azi în România, a scris și @Lucien), lignitul (cărbunele brun), huila și, crema cărbunilor, antracitul.

De rest, s-a spus cam tot! Vă mulțumesc tuturor!

@Zoazore: O mică nuanțare privind formarea cărbunilor în Carbonifer. Carbonifer este o perioadă situată cam la mijlocul erei Paleozoice, acum vreo 360 milioane de ani și în care, într-adevăr, sau format cărbuni, însă doar UNELE din marile zăcăminte de cărbuni ale lumii pe baza (cred) numai a plantelor inferioare (fără flori). După cum am spus, cărbunii din Valea Jiului sunt de vârstă Paleogenă (de fapt doar un mic etaj din această perioadă), aproximativ acum 20-30 miloane ani. Cărbunii s-au format în special tot timpul de când a apărut vegetația pe Pământ și nu numai în Carbonifer. Cărbuni se formează și în prezent, ei fiind de genul depozitelor de turbă.

@Lucien: Ah, ce-mi place să te provoc! Mulțumesc!

Te pup, @mishu!

Interesant pentru mine articolul tău, nu am avut avut ocazia să aflu atâtea lucruri deodată despre minerit, atât din ce ai scris tu, cât şi din ecourile colegilor (în special al lui Lucien şi Zoazore).

Nu ştiam că şoarecii sunt adevărate seismografe vii şi că minerii îi hrănesc, nici că stâlpii de susţinere din brad erau şi ei semne pe care minerii "le citeau" şi acţionau în consecinţă.

Am votat pentru că articolul şi ecourile au meritat!

@doinafil: Si eu m-am bucurat pentru ecourile primite, e semn bun, oamenilor le pasa de cei din jurul lor si o informatie in plus aduce cunostinte noi pentru toata lumea.

Multumesc de vizita si vot.

@Zoazore: Intarata-i..., ca si mie -mi place! Zana zglobie a terminata placintele si a dat iama in carbuni. Astept vesti despre puterea calorica a huilei la diferite locuri de exploatare, unde sunt (corect ar fi erau, ca nu se stie ce a mai ramas) preparatiile de carbune, unde se afla o minune a tehnicii, veche de peste 100 de ani si care mai functiona inca, unde sunt cele doua termocentrale din tara pe huila. Nu imi mai deranjez neuronul ca cine stie ce idei imi mai vin. Trebuie sa recunoastem ca un articol, care nu era nici despre restaurante, nici despre hoteluri, nici despre plaje din Grecia sau Turcia, ori alte locuri exotice, a putut starni atatea ecouri si prezentarea de lucruri mai putin cunoscute. Felicitari Corupatoarei @mishu, care m-a determinat sa public cateva ecouri la articolele sale despre un loc de care ma leaga foarte multe amintiri si prietenii si inca mai trag nadejde ca se hotari sa urce si pe munte. Ii sugerez sa citeasca un articol despre Parang publicat acum cateva zile pe AFA de@noi doi si cred ca nu va ramane indiferenta.

Pana atunci, tuturor, numai bine si calatorii placute!

@liviu49: Zana Zglobie este, de fapt Zbanghie si se pricepe la carbuni doar cata geologie a facut in anul III, adica in Paleozoic. Asa ca se opreste acum, in plina glorie si da cuvantul altora.

De rest, ai maaare reptate! In tot ce-ai spus despre Corupatoare!

@Zoazore: Stiu de Zbanghie, dar imi pare rau ca altcineva a fost mai iute de mouse, iar atunci cand s-au impartit gradele la zane, l-a luat pe cel pe care mi-l doream eu. Asa ca uneori, intentionat, mai uit si eu de necaz si va zic Zglobie. Gloria dvs este neatinsa si netulburata. Mie mi se reproseaza ca imi amintesc de prea lucruri vechi, dar se pare ca mai sunt si altii loviti de boala asta. Ca m-a corrupt @mishu nu imi pare rau, iar la fel ca si dvs. m-am oprit si eu cu amintirile, pentru ca daca as mai fi scris se strangea de un articol baban, ceea ce nu era gigea. Sa mai scrie si altii!

Numai bine si calatorii placate!

@liviu49: Vazusem articolul scris de @noi doi (care in curand daca nu ma insel va trebui cred sa schimbe numele in noi trei) insa nu am apucat sa-l citesc. Imi place de ei, sunt mari amatori de munte si am tot respectul. Azi sigur voi citi articolul ca sa nu uit. Cat despre ecourile starnite si cunostintele impartasite nu pot decat sa ma bucur. Iar despre restaurante si aletele care nu sunt tuturor pe plac imi pare rau dar probabil ca voi mai scrie.