GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Petrosani! Ce idee de drum? poate se intreaba unii. De unde am ajuns la aceasta idee? Sa spunem, din aproape in aproape. In primul rand am profitat de cupoanele de reducere pe CFR pe care le-am luat la TTR in februarie si care asigurau o reducere de 45 % din pretul biletului, pe rutele interne doar :), si cu conditia ca biletele sa fie achizitionate pana in data de 15 aprilie, si acum fiind facuta calatoria ma gandesc ca au incercat o promovare, eu as spune una nereusita, a transportului feroviar. Bine ca nu am luat bilete pentru Oradea, slava domnului ca fratele mamei sta in Petrosani. Acum luate fiind cupoanele am incercat sa ma gandesc unde as putea merge in alta parte daca nu se putea merge la Petrosani, ideea era de a nu calatori foarte departe, desi ca sa fiu cinstita tot drumul nu am facut decat sa oftez dupa trenurile din China. Acestea fiind zise, am discutat cu mama, cu fratele ei care s-a bucurat teribil si am achizitionat biletele. Calatoria la dus a decurs "minunat" intarziere de "doar" 30 de minute. La intoarcere a fost si mai "extraordinar" intarziere de "doar" 50 de minute.
Am ajuns la Petrosani pe o ploaie in toata regula si cu planurile de plimbare deja compromise, adica urma doar sa vizitam niste muzee. De acasa eu stiam doar un muzeu de vizitat, unchiul meu stia insa alte 2, iar planurile de vreme conform prognozei erau bune doar pentru malai, adica stiti vorba: "Ploua in mai, avem malai". Am ajuns joi seara pe la 22.30, am mancat si ne-am culcat, urmand ca a doua zi dupa ora 10.00-11.00 sa pornim la drum. Nu am sa va spun acum in ce au constat vizitele noastre, am sa va spun doar ca in prima zi dupa ce ne-am intors din plimbare cerul si-a scuturat norii bine de tot de dupa-amiaza si pana a doua zi dimineata, cand nu a iesit chiar soarele de tot, dar ne mai zambea timid de dupa cate un norisor, atat cat sa ne spuna ca este cu ochii pe noi, iar norisorii ii faceau feste cateodata si se mai scuturau putin deasupra noastra.
Avand in vedere ca unchiul este acolo de vreo 40 de ani si activitatea lui a lasat in urma prieteni, am avut ocazia sa cunosc aceste zile niste oameni minunati despre care o sa vorbesc despre fiecare la momentul potrivit, acum doar am sa-i mentionez: Dumitru (Mitu Barlida), Szuhanek Imre, Ion Barbu.
Orasul poate ca nu te poate impresiona, iar localnicii sunt destul de modesti in ceea ce priveste orasul lor mai ales avand in vedere ca veneam din Bucuresti, dar pentru noi avea o mare importanta un orasel llinistit, cu aer curat, chiar daca o sa radeti, cu oameni calmi.
Poate ca nu am interactionat cu multi oameni dar cei cu care am vorbit aveau acea vorba domoala a omului care nu se grabeste nicaieri si cel mai mult m-am lovit de asta cand am luat langosi.
Acum imi cer scuze daca o sa poftiti, insa si eu acum cand scriu imi aduc aminte de gustul lor si inghit din nou in sec. Insa ca sa stati linistiti, de pofta lor am uitat sa le fac poze.
Tineam mortis sa mananc langosi, si dupa ce i-am spus mamei, normal ca si ea a poftit, asa ca am oprit la o Langoserie (acesteia insa i-am facut poza), si m-am dus sa fac cumparaturile, oferta foarte variata si in afara de cele dulci cred ca le-am luate toate, adica, cu sunca si cascaval, cu branza (astea am luat 3), cu ciuperci si sunca, cu varza, simpla, cu ciuperci si cascaval, cu branza, smantana si mujdei (asta a fost preferata tuturor).
A cam durat pana mi le-a ambalat deoarece fiecare tip il ambala separat, linistit, calm, iar eu deja facusem suvoaie in fata geamului.
Am ajuns acasa cu ele, le-am mancat, deci pranzul altfel a fost exclus si am pornit iar la drum.
Prin oras am facut poze in reprize, in functie de locurile pe care le vizitam insa mi s-a parut un oras calm si linistit si pot spune destul de curat.
Unchiul meu sta intr-o zona linistita a orasului, la case, cum se exprima ei foarte aproape de ferata si turnurile gemene (o sa le vedeti in poze ca sa intelegeti despre ce vorbesc), si dimineata imi placea sa ies afara sa ma bucur de aer, si recunosc cinstit ca dupa-amiaza mi se facea un somn teribil din pricina aerului.
Chiar daca pozele vor prezenta mai bine decat mine acest oras voi incerca totusi sa va spun si cateva cuvinte in care voi prezenta destul de pe scurt ceea ce veti vedea la o trecere prin oras.
Am sa va mai spun de asemenea si ca aici exista un Centru National de Informare si Promovare Turistica, si care avea o multime de pliante din multe zone, dar din pacare zona Petrosani destul de slab reprezentata. Insa am avut bucuria sa ne fie date niste numere de telefon utile pentru muzeele pe care urma sa le vizitam.
Cladiri reprezentative ale orasului, unele mai noi altele mai vechi putem spune: Judecatoria (care este intr-o cladire destul de modesta), Scoala de sport - locul in care matusa si-a desfasurat activitatea mai intai ca gimnasta niste ani, apoi ca antrenoare de gimnastica vreme de 40 de ani si care este o cladire ceva mai colorata, intre aceste doua cladiri intr-un mic scuar gasindu-se busturile a trei personalitati: Mihai Eminescu, Ion Creanga, Ion Luca Caragiale.
Pentru ca am mentionat de Centru National de Informare si Promovare Turistica am sa mentionez 3 biserici din zona (@Zoa stai linistita doar le mentionez): Biserica Catolica, Biserica Evanghelica (inchisa) si Biserica Ortodoxa, acestea eram cam in linie la mica distanta intre ele si se vedeau dragut.
Cum te uiti inspre Biserica Ortodoxa in spatele ei pe deal se gaseste Universitatea din Petrosani care inainte de revolutie era Institutul de mine, in 1991 devine Universitatea Tehnica iar din 1995 se numeste Universitatea din Petrosani, si care are acum o gama variata de specializari. Aceasta este si facultatea urmata de unchiul meu la Petrosani. Nu pot sa nu ma laud si cu el: a facut sport de performanta, rugby la Steaua si mai apoi la Stiinta Petrosani, echipa pe care a si antrenat-o vreme de patru ani si cu care in 1983 cucerea Cupa Romaniei. Dupa renuntarea la sport a lucrat in domeniul minier prin prisma facultatii urmate.
Acum ca sa pastram legatura mai departe as vrea sa mergem mai la marginea orasului unde o sa vedem o ruina (o sa o vedeti in poze) si care reprezinta ceea ce au fost ACP - Atelerierele Centrale Petrosani, apoi URUMP – Uzina de Reparat (ii) Utilaj Minier Petrosani, apoi IUMP, UMIROM iar acum ce nu s-a distrus se numeste GEROM.
De ce vreau sa va mentionez acest atelier gigant, nu numai pentru miile de oameni formati aici dar mai ales pentru activitatea sa si ca sa mentionez o opera care a iesit pe poarta acestei uzine, am sa spun (asa cum este cunoscut de multa lume) ca aceasta a fost “Maternitatea Coloanei Infinitului”. Mai multe despre coloana infinitului urma sa aflam la unul dintre muzeele vizitate si anume Muzeul Mineritului Petrosani, unde este si Muzeul Muntelui dar despre care voi vorbi separat.
Bazele coloanei Infinitului au fost puse aici la ACP in prima jumatate a lunii august cand impreuna cu un inginer de aici, Constantin Brancusi stabileste dimensiunile coloanei. Ulterior, tot in august, Brancusi ciopleste o fata a unui element al coloanei realizandu-se ulterior un model din lemn de tei in vederea turnarii. Au fost turnate apoi elementele din fonta si primele 3 tronsoane ale stalpului central au fost transportate largul de fan din Tg. Jiu iar in data de 15 noiembrie este terminate montarea coloanei. Anul urmator coloana este acoperita prin pulverizare cu zinc si alama de catre o firma elvetiana care ave ao sucursala in Romania. Si stfel putem spune: Si restul este istorie…. si istorie sunt si aceste ateliere.
Lasam istoria sa se odihneasca in pace si revenim in zilele noastre unde in zona celor 3 biserici mentionate se gaseste Teatrul dramatic I. D. Sirbu. Acest teatru a avut de-a lungul vremii mai multe nune in functie de periaoda in care isi desfasura activitatea:
- Teatrul Muncitoresc „Valea Jiului” – 1946-1948
- Teatrul Poporului – 1948-1949
- Teatrul de Stat „Valea Jiului” – 1949-1991
- Teatrul Dramatic „I. D. Siarbu” – incepand cu 1991
este interesanta istoria acestui teatru si daca vreti sa o descoperiti aveti aici trimitere catre pagina oficiala a teatrului teatrulidsirbu.ro.
Tot in zona acestui teatru (sa spunem in spatele lui) se gaseste un mic spatiu si totodata zona pietonala a orasului.
Am dorit sa ma plimb si prin parc, un parc micut, nu foarte populat data fiind vremea dar care cred ca vara mai ales devine un loc atractiv. Parcul se numeste Carol Schreter nume primit in memoria primarului care a stat la baza reabilitarii acestui parc.
Aleile se vede ca sunt refacute, spatiile verzi sunt aranjate si infrumusetate cu flori, exista chiar si o statuie dedicata minerului si unde anual sunt depuse coroana de flori de ziua minerului cand au loc aici diferite manifestari. Exista si o scena pe care se desfasoara spectacole diverse, un loc de joaca pentru copii, o fantana arteziana care acum insa nu functioneaza, si sub o prelata am vazut si niste carturi. Aici mi-am facut chiar si niste bezele cu un pustiulica dragut iesit la plimbare cu bunicul.
Si as mai vrea sa mentionez o institutie INSEMEX – Institutul National de Cercetare-Dezvoltare pentru Securitatea Miniera si Protectie Antiexploziva, un institut cu o activitate recunoscuta pe plan national dar si international si implicat conform datelor de pe site-ul acestei institutii in cercetarea incendiului de la Colectiv (daca vom afla insa ce s-a intamplat cu adevarat acolo nu stim)
O sa va intrebati daca exista si moduri de petrecere a timpului liber? Da exista, putem mentiona chiar si Casa de Cultura a Studentilor dar si un club (mai de fitze) – Keops, care are si piscina, de asemenea in drum spre casa treceam de fiecare data si pe langa bazinul de inot, o constructie moderna care se pare ca ar fi costat 1.5 milioane euro.
Aceasta a fost o trecere in revista a orasului Petrosani. Incepand cu urmatoarele articole urmeaza sa va prezint cateca dintre obiectivele ce pot fi vizitate in Petrosani sau prin zona si sper sa va faca placere lecturarea lor.
Trimis de mishu in 10.05.17 14:55:57
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în PETROȘANI [HD].
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (mishu); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
27 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Petroșaniul și împrejurimile sale, PETROȘANI [HD]" (deja existentă pe sait)
@mishu:
Prin Petrosani am trecut de mai multe ori, de cateva ori m-am si oprit pentru foarte scurt timp, dar in general am tulit-o repede.
Prima amintire legata de Petrosani a fost pe vreamea cand circulam cu trenul, nu erau vouchere la CFR pe atunci ! , si am ajuns dimineata in oras cu acceleratul. Era vara lui 1991, la un an dupa mineriada cea mare, si niste tineri studenti cu rucsac in spate erau asimilati de minieri cu intelectualii indevenire sau cu vanzatorii de tara ce trebuie casapiti de trupele lui Iliescu, si am stat cu mare temere, de fapt nu am stiut cum s-o uschim mai repede, pe munte, spre IEFS - Rusu si minunatul Parang (pe vremea aceea virgin, fara Transalpina .
Acea imagine si temere nu o pot uita. E drept ca m-ai in zilele noastre s-a spulberat aceasat frica si am pasit pe strazile orasului Petrosani in siguranta.
Petrosaniul are in apropiere multe minunatii. In primul rand Pestera Bolii, al iesirea din municipiu spre Hateg, pe DN66, la vreo 100 metri de sosea; apoi Muntii Parang care inclu unul din cele 11 varfuri de peste 2500 metri altitudine din tara (Vf. Mandra sau Parangul Mare 2519 m alt) cu o minunatie de lacuri glaciare: Calcescu, Pencu, Vidal, Rosiile; mai nou Transalpina (DN67C - soseaua care atinge cea mai inalta cota din tara (2135 m); dar si soseaua DN7A perpendiculara pe aceasta care leaga Petrosani cu Obarsia Lotrului, Voineasa si Brezoi, amenajata intre timp.
Si eu am rude rugbysti, unchiul fiind primul antrenor (si sponsor) roman al unei echipe de rugby de copii din mediul rural (Bucsani (DB)), iar eu imi amintesc de invitatie primita de la o gasca de fete sa facem un rugby pe stadionul Parcul Copilului pe langa care am crescut (am refuzat, asa de timid eram ).
Felicitari pentru articol, ca eu am luat-o pe aratura!
@Dan&Ema: Multumesc frumos de vizita si vot precum si pentru ecou, si mama-mama ce ecou . Ai dreptate in ceea ce priveste frumusetile ce pot fi vazute prin zona, despre cate ceva voi mai povesti cat de curand. In ceea ce priveste drumul spre Obarsia Lotrului, Voineasa, drumul are niste probleme si de la un moment dat este chiar rau, insa zona este superba.
Iar amintirile ne raman toata viata si sunt momente de aducere aminte placute.
O zi frumoasa sa ai in continuare.
@mishu: Și orașele mici au locuri frumoase și obiective inedite de vizitat. Am stat cu vreo 10 ani în urmă la Hotelul Petroșani, participând la o conferință la Universitatea din oraș. Și pe atunci Petroșaniul era un oraș liniștit unde nu simțeai așa tare stresul și goana de neoprit a timpului. Din păcate partea industrială e la pământ.
Sper că ai vizitat Muzeul Momârlanului din suburbea Slătinioara (poate și cel mai mic din curtea bisericii Sf. Varvara) sau poate ne uimești cu o incursiune la mai noul Muzeu al Instalatorului.
@mishu: Datorita tie am cunoscut inca un loc deosebit din Romania. Deoarece nu este atât de departe de Sibiu foarte probabil o sa vad Petrosani intr-o excursie combinata cu alte locuri. Si asta intr-un viitor nu prea îndepărtat. Felicitari pt articol, foto.
@tata123: Mulțumesc frumos de vizita si aprecieri si in rest păstrez surpriza ???? dar ești pe acolo.
@AZE: Multumesc frumos, mai am de povestit ce am vazut sau ce n-am vazut asa ca o sa poti sa-ti faci o idee pentru cateva zile, si sunt convinsa ca vei fi multumit.
@mishu: Felicitări pentru articol. Am fost de multe ori la Petroşani. Prima dată în 1993, pe stadionul din oraş (am jucat şi eu fotbal de performanţă). Era tare fromos atunci (stadionul) ştiu că a fost inaugurat prin anii 80 în prezenţa ˝tovarăşului˝. Am avut probleme în a ajunge la el, îl vedeam dar între noi şi el era linia ferată, ne-am învârtit noi prin oraş dar până nu am întrebat un localnic nu am reuşit. Trebuia trecută o pasarelă.
Toate cele bune.
@mishu: no servus tu @mishu draga! Vai ce amintiri frumoase mi-ai trezit... eu fiind nascuta in Lupeni am facut facultatea la Petrosani, frumoasa perioada a fost.
Imi curg balele (pardon de expresie) cand imi amintesc langosii cu branza din Petrosani, nu era zi dupa cursuri sa nu mancam langosi (deh', buget de student).
Si ce meciuri de rugby am vazut pe stadionul Stiintei, de exceptie (erau campioni nationali pe vremea aceea).
Si ghici unde ne faceam practica studenteasca? Exact, la UMIROM (sincer, nu stiam ca aici s-a turnat Coloana Infinitului).
La Teatrul de Stat mergeam de cate ori veneau cei de la National din Bucuresti. Iar imprejurimile sunt de excetie, ii sfatuiesc pe cei ce ajung in zona sa nu rateze Cheile Butii (sau poarta de intrare in Retezat cum ii spunem noi), statiunile montane Rusu si Straja precum si Pestera Bolii.
Iubesc acest articol asa cum iubesc Valea Jiului si oamenii de acolo, sunt locuri dragi sufletului meu si sunt mandra sa spun: da, sunt o baraba (adica momarlan crescut la bloc .
Te pup cu drag si vorba ta: felicitari, votat cu mare drag
@zlatna: Multumesc frumos pentru vizita si vot precum si pentru amintirile impartasite aici. O zi frumoasa.
@ioana74: Nici nu stii ce frumos este cand articolele scrise sunt prilej de aduceri aminte. Eu nu am mai calcat prin Petrosani cred ca de vreo 30 de ani cel putin, astfel incat vizita a fost una minunata. Iar la acei langosi si acum salivez, foarte buni, fara sa fie unsurosi si foarte gustosi. Au fost (aproape) 3 zile pline de descoperiri uimitoare, si din pacate nu am putut vedea tot.
Multumesc pentru vizita si aprecieri, te pup si sper sa-ti ofere momente placute si continuarile.
@mishu: Eu am aruncat cupoanele CFR de la TTR, nu am avut cui să le ofer
Mi-ai făcut poftă cu langoșul tău, trebuie să mă abțin, vine vara și am deja ceva în plus.
Hai că e drăguț orașul, e un pic trist, dar merge de încă o vizită.
Ai fost și cu telescaunul, ai urcat un pic pe munte?
@krisstinna: Buna, multumesc de vizita si aprecieri, ce sa-ti spun, plimbarea cu telescaunul am ratat-o din 2 motive: programul era pana la ora 16.00 (pentru telescaunul functional, ca mai este unul mai modern si care este pe post de décor si care ar pleca chiar de langa Hotel Rusu) si poate ca daca vremea ar fi fost buna am fi indraznit sa-i rugam desi era 15.50 sa ne accepte chiar daca vor ceva mai multe persoane, dar se lasase o negura si ne-a fost cam teama.
In urma cu aproape 40 de ani la casatoria unchiului meu am mers cu telescaunul si pe la jumatatea drumului ne-a nins, iar acum vremea ne juca feste cu adevarat.
Eu cupoanele le-am luat clar sa fac o iesire cu mama nu conta in ce directie daca asta spre Petrosani nu era valabila .
Cat despre langosi ce sa spun, nu vreau sa ma mai repet, pacatuiesc cu ele, dar ce bine ma simt .
O zi frumoasa in continuare.
Articol selectat ca fiind „de interes turistic crescut” (din punct de vedere al politicii saitului!)
— e fie (1) dintr-o destinaţie apreciată ca „inedită”, fie (2) despre un obiectiv/destinație la care, la momentul publicării, nu existau impresii recente.
Voturile FB/FU, B/U sunt de valori semnificativ mai mari.
(Eventualele voturi exprimate anterior selecţiei au fost «convertite» în unele de 1300 PMA, respectiv 600 PMA)
@webmaster: Multumesc foarte frumos, o zi minunata in continuare.
@mishu: Zoa stă liniștită, că știe că @mishu nu scrie prostiuțe! Iar Zoa citește tot ce scrie @mishu. Mai nou, da, citesc tot! Mai ales că știu că va veni și continuarea... Și-mi place! Și te-am votat din toată inima!
@Dan&Ema: Dane, Transalpina a existat acolo de mai multă vreme. Nu era pus în valoare, dar e vechi și de importanță strategică miltara!
@Zoazore:
Firul de drum al Transalpinei de astazi e vechi intr-adevar. Dar inainte de a asfalta aceasta sosea alpina era foarte foarte greu de parcurs fie si cu masini de teren.
Acum are asfalt si nume, e altceva cu relesi bune .
Vezi ca am incheiat pozitiv!
Dragii mei, noroc cu Mishu care mi-a aratat si mie unde e Centrul de Promovare si Infomare Turistica, ca eu habar nu aveam ca exista asa ceva la noi in oras!
Liviu 49: Va rog sa fiti pe faza, tocmai s-a scris si inca se scrie despre partea de est a Vaii Jiului, daca eu nu am reusit sa ma tin de cuvant, avem mare noroc cu Mishu a noastra
@mogly: Draga mea, asta este felul nostru in care ne petrecem zilele, gandurile ne fac sa trecem automat prin locuri pe care spunem ca le cunoastem. Am mers ani de zile pe langa Ministerul Agriculturii, dar nu am ridicat capul sa vad cum arata cladirea, pana cand intr-o zi am inceput sa scriu mai serios pe AFA, si atunci am inceput sa privesc locurile pe unde trec zi de zi.
Ma bucur ca te-am cunoscut si poate data viitoare cand voi mai ajunge in zona sa avem parte de vreme buna.
Multumesc pentru vizita si aprecieri.
@mishu: Îmi aduc aminte de Petroșani ca de orașul "haltă", locul unde schimbam trenul de București, venind de la Brăila, pentru a-l lua pe cel de Lupeni și "vițăvercea" când mă întorceam acasă. Se întâmpla asta prin 1987 (am stat 1 lună la Lupeni la fosta IFA Viscoza), s-a repetat tot cu o lună în 1988 și tot acolo, iar mai apoi din sept. 1989 până în dec. 1989 SĂPTĂMÂNAL făceam acest drum pentru a participa la niște comandamente la o investiție născută moartă. S-ar zice că n-am amintiri prea plăcute, dar sincer aș mai merge acolo într-o excursie ca să revăd toată acea frumoasă Vale a Jiului până la Uricani și mai sus.
Iată că articolul mi-a stârnit niște nostalgii...
Drumuri bune și excursii frumoase!
@Mitica49: Chiar daca trecutul nu a lasat niste amintiri tocmai placute poate ca prezentul si sa speram viitorul vor aduce ceva frumos si in aceasta zona.
Si aici traiesc oameni care merita un viitor iar eu am incercat sa arat si latura frumoasa a acelor locuri.
Multumesc frumos pentru vizita si vot dar si pentru amintirile evocate aici.
O zi frumoasa in continuare.
@Dan&Ema: Credeam ca numai eu am fost la IEFS în '91
Doar că eu nu am asociat cu mieriada că am fost înainte - în februarie
@mogly: Draga prietena, mai bine mai tarziu, decat niciodata! Calculatorul meu a ramas ciung de o memorie, dar azi am imprumutat acasa laptopul pe care lucrez la serviciu si prima escala a fost parca pe inima mea. @ mishu a lasat restaurantele si parcurile din Bucuresti si cred ca a nimerit sa bea apa dupa mine si a inceput sa scrie despre muntii nostri, mai ales de zona Petrosaniului atat de draga mie. Am crezut ca doar eu am fost entuziasmat de zona, dar se pare ca mai sunt si altii. Cu cat mai multi, cu atat mai bine!
Ma bucur ca nu ati uitat ca ma rontaie dorul de Petrosani, de valea Jiului, indiferent de punctul cardinal de unde izvoraste.
@mishu: Doamna, ce ati rascolit amintirile mele, cam batrane poate, despre acest loc drag mie. Desi au trecut multi ani nu pot saq nu imi aduc aminte de plimbarile pana la plecarea trenului spre Bucuresti, prin oras.
Imi aduc aminte ca in centru, pe locul unde se afla acum hotelul Central (asa se numea pana in 1990) era stadionul Jiul. Intr-o miercuri, in 1981 sau 1982, am fost cu soferul masinii cu care ne deplasasem la ICMM la un meci de fotbal pe stadion. Meciul a fost intre Jiul Petrosani si Universitatea Cluj. Pe vremea aceea la Jiul juca un jucator foarte talentat, Giuchici, care era de departe vedeta echipei. La un moment dat, pentru ca eram cu prietenii de la ICMM, unul din ei cu cateva randuri mai sus de mine m-a salutat, am intors capul sa-i raspund, am mai schimbat cateva vorbe si conversatia ne-a fost intrerupta de urale din tribune. M-am intors spre teren si am realizat ca inscrisese Giuchici pentru Jiul. Obisnuit cu televizorul am asteptat reluarea, sa vad si eu cum a inscris golul. De unde reluare pe stadion? Atunci am realizat ca nu mai fusesem pe un stadion de fotbal de prea multi ani, daca nu stiam ca reluare exista doar la televizor. De atunci nici nu am mai fost la un meci de fotbal. Si acum imi amintesc ca precedentul meci vazut pe stadion a fost finala Cupei din 1972, Rapid _ Jiul 2-0, invitat fiind de un jucator de la Jiul, Cristi Fagas. La un an s-a demolat stadionuil si s-a construit cel nou, peste calea ferata, la care am avut si eu o contriburie mica.
Amintiri, amintiri... Dar dvs sunteti de vina.
Numai bine si calatorii placute!
@zlatna: Motule din Oltenia, de stadionul cel nou ma leaga multe amintiri si drumuri la Petrosani. In anii aceia lucrat confectii metalice pentru ICMM Petrosani si ei au realizat partea de constructie metalica a stadionului. La un moment dat cineva a avut ideea acoperirii tribunelor si cei de la ICMM m-au chemat pentru a-i putea sprijini in realizarea copertinelor. Am lucrat pentru ei o parte din constructia metalica si le-am livrat toata tabla de acoperis pentru copertine. Primele mostre de tabla zincata cutata le-am facut la mine la Branesti, ca mostre, la lungime de 2 m, dar ulterior s-a solicitat ca lungimea sa fie de 6 m, ceea ce presupunea tren de role, lucru imposibil de realizat la mine in sectie. Dar cum aveam cunostinte si prieteni la Intreprinderea de Tamplarie Metalica si Produse din Mase Plastice Buzau, am inceput colaborarea cu ei. Luam tabla de la Buzau, eu confectionam elementele de sprijin si prindere si le livram la Petrosani. Tin minte ca intr-o zi am dus tabla cu o sa de 20 de tone (de regula livram vagonabil), pentru ca vaeam de luat de la ICMM niste profile metalice. Am fost condusi pe santier, am intrat in incinta santierului si am intrebat unde trebuie descarcata. Ni s-a aratat un loc care era la aproape 100 de metri de locul unde eram noi, iar pana acolo nici-un drum de acces. Ne si vedeam impotmoliti cu 20 de tone de tabla in mijlocul terenului de fotbal. Dar am avu mare noroc ca in mijlocule terenului era o macara care in mai putin de o jumatate de ora a luat tabla din masina noastra si a asezat-o direct pe copertina unde urma sa fie montata.
@danaeldreny:
Ai ales luna potrivita! Sau minerii au ales sa vina in Bucuresti mai pe caldura, in iunie!
Eu am fost in iulie sau august, la putin timp dupa mineriada, cand impresiile devastatoare lasate de acestia, imi injectasera frica numai la vazul lor, care sunt de fapt o masa manipulata aparent nevinovata, dar cu o imagine razboinica de temut.
Era conflictul intelectual / student - miner in mare voga si chiar am tranzitat Petrosaniul cu frica in 91.
liviu49: Sa ne bucuram atunci impreuna de review-urile lui mishu. Nu am uitat nimic doar ca in ultimul timp... am fost mai... molcom decat sunt ardelenii!
@Dan&Ema: Dar sunt convinsa, ca ati fost in siguranta tranzitand orasul. Din pacate dupa anul 1991 nici o masina cu numar de Hunedoara nu prea mai ramanea intacta dupa ce tranzita Bucurestiul, ca sa nu mai zic ca in vara anului 1992 eram la Mamaia cand masina noastra a fost atacata de un grup de oameni de bine care strigau: hooo minerii, eu eram atunci studenta in primul an la facultate, iar verisoara mea in clasa a XII, asa ca din pacate efectele au fost nefaste pana la urma pentru toata lumea.
Hai mai bine sa ne gandim la vacante
Va doresc tuturor vacante de vis!
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jul.2024 Muzeul Mineritului din Petroșani – 3 expoziții, un muzeu — scris în 06.08.24 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Aug.2021 Transvâlcan – pe înălțimi — scris în 22.09.21 de tata123 🔱 din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Mar.2019 Proiectul Petrila – istorie contemporana — scris în 24.07.19 de Chloe din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Dorel sau viata asa cum e - Muzeul Instalatorului Roman, Petrosani — scris în 09.06.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Mine, flori de mina si mineri - Muzeul mineritului, Petrosani — scris în 06.06.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 O viata de om, viata unor generatii - Muzeul Momarlanului, Petrosani — scris în 19.05.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ
- May.2017 Un turn si trei chei — scris în 12.05.17 de mishu din BUCURESTI - RECOMANDĂ