Atât de aproape de cer și îngeri... Montserrat!

TIPĂREȘTE

Atunci când am achiziționat vacanța pentru Spania, în Costa Brava, știam sigur două lucruri: că vrem să vizităm Barcelona și vrem să mergem la Montserrat. Despre prima v-am povestit deja, a fost simplu, am mers cu trenul când am vrut.

Pentru Montserrat era nițel mai complicat, deoarece nu prea mai mergea pe cont propriu, deși se poate realiza și asta, dar era mai dificil cu schimbatul trenurilor, orele, desigur cea mai bună variantă era totuși o excursie opțională, pe care de altfel am și achizițonat-o la 48 de euro de persoană.

Plecarea era la ora 8.30 din fața hotelului (noi plecând din stațiunea Malgrat de Mar, hotel Reymar Playa).

Pentru că eram destui participanți români, am avut parte de un ghid român, care locuiește de cca 20 de ani în Spania, Cristian, un tânăr foarte bine informat, care ne-a povestit tot drumul despre obiectivul nostru, în trei limbi, franceză, engleză și română.

La doar 60 de km de Barcelona, în zonele deluroase ale Catalunyei, se ridică un masiv muntos cu niște stânci spectaculoase, care apar ca niște degete. Ele sunt rezultatul eroziunii, din cauza durității diferite a rocilor, pentru că așa cum spunea frumos ghidul nostru, roca este un mélange de piatră, scoică, nisip, argilă și calcar, regăsind și culorile diferite în compoziție, precum veți vedea și în poze. Mare parte din construcții, mânăstirea de pildă, sunt ridicate din această piatră.

La Montserrat se poate ajunge cu trenul, din Barcelona, apoi din Monistrol de Montserrat, se poate lua un tren cremalieră, ori simplu, cu mașina, pe o șosea în serpentină, de pe valea râului Llobregat.

Mânăstirea benedictină, este situată la cca 720 de m, iar de aici, cu un teleferic, pe vârful Sant Joan, sau la pas, la 1236 m, pe muntele Sant Jeroni.

Noi am mers cu autocarul până la Monistrol, iar de acolo am luat trenul cremalieră, ce ne-a dus sus la mânăstire, dezvăluindu-ne pe parcurs imagini fabuloase cu valea Llobregat, dar și cu crestele spectaculoase ale munților.

Adresa: 08199 Monestir de Montserrat (Barcelona) , tel: 34 93 877 77 77

Orar:Bazilica: 07.30-20.00; Statuia Madonnei: 08.00-10.30

12.00-18.15

Muzee:luni-vineri 10.00- 17.45; weekend 10.00- 18.45;

Info turistic: luni-vineri 09.00- 19.00; weekend 09.00- 20.00; informacio@larsa-montserrat.com

Sanctuarul Maicii Domnului, își are originile încă din anul 888, atunci când aici exista un schit, Santa Maria, pe care contele Guifré el Pelós, l-a dat Mânăstirii Ripoll. Mai târziu, în 1025, Oliba, stareț de Ripoll și episcop de Vic, întemeiază aici o nouă mânăstire, ce intră, cum s-ar spune actualmente, într-un circuit de pelerinaj. Pelerinii și călătorii din aceste locuri răspândesc vestea despre minunile făcute de Fecioară, fapte care-i aduc faima, iar în 1409, mânăstirea devine o abație independentă. Până în anul 1835, se produc multe reforme, care aduc o dezvoltare fenomenală, abația făcând acum deja parte din Congregația din Valladolid.

În secolele XVII- XVIII, mânăstirea devine un important centru cultural, școala de muzică de aici devenind o lansare pentru mulți compozitori importanți, precum Richard Wagner.

Sigur că vine războiul francez, care aduce și distrugeri, abandon, apoi urmează reconstrucția, iar în 1881 au loc festivități pentru încoronarea Fecioarei Maria, Maica Domnului, ca patroană a Cataloniei de Papa Leon al XIII-lea.

Între anii 1936-1939, în timpul Războiului civil spaniol, se produc iar distrugeri, se abandonează locul.

Astăzi, însă, mânăstirea cunoaște faima, numărul turiștilor crește, minunile făcute de Madonna Neagră, sau La Moreneta, nume dat din cauza culorii, se răspândesc tot mai mult, statuia Madonnei fiind mereu salvată și ascunsă, în vremuri de restriște. Sunt multe legende pe seama culorii sale, unii spun că este așa din cauza fumului de la lumânări, de la tămâie, de la arsurile prin care a trecut de veacuri. Alții spun că așa a fost făcută, iar restaurările s-au făcut întotdeauna păstrând această culoare.

Statuia este deosebit de frumoasă, e o sculptură în lemn, în stil romanic. În 1947 a fost întronată într-un altar de argint, care se găsește într-o secțiune superioară a absidei bazilicii.

Imaginea ei este foarte frumoasă, e o mamă cu copilul în brațe, amândoi purtând coroane.

În mâna dreaptă fecioara ține un glob, reprezentând cosmosul, iar copilul cu mâna dreaptă binecuvântează lumea, iar în mâna stângă are un pin (con de pin), simbol al fertilității și al vieții veșnice. Tronul pe care stă fecioara este din argint, o lucrare a lui Ramon Sunyer.

Locul, muntele, este unul sfânt, pentru credincioșii catolici, ca un fel de Meteoră pentru creștinii ortodocși.

Am ajuns acolo, undeva la ora 11, urmând să-l însoțim pe ghid, la muzeu, apoi la bazilică.

Am preferat să ne despărțim de grup, știind că ne vom întâlni în parcare la ora 15 pentru plecare. Am primit harta cu locul, câteva broșuri cu informații utile, din care vă povestesc și eu acum.

Pentru doritori există un punct de informare turistică chiar la ieșirea de la stația-terminal al trenului cremalieră.

Am mers către stația de funicular pentru Sant Joan, am evaluat situația cozii, era destul de multă lume, dar încrezători ne-am așezat la rând. Cam 30 minute a durat, funicularul circula la fiecare 10-12 minute și pot urca odată cca 58 de pasageri. Funicularul de aici este o „minune” inginerească din 1918.

Biletul costă 12,5 euro de persoană, dus-întors. În cele cca 10 minute cât am urcat, am admirat din nou, mai de aproape masivele stânci, printre care se strecoară funicularul.

Ajunși sus, în vârf, la Pla de les Tarántules, am constatat că lumea era plecată, care colo, care dincolo, din cei mulți de la coadă, sus bătea vântul...

Noi am luat-o către dreapta, urmând săgețile indicatoare spre Capela Sant Joan. Timp estimat 15 minute, asta sigur nepunând la socoteală pauzele absolut obligatorii pentru pozat. Pentru că da, ai ce vedea, ai și ce poza. Suntem acum pe partea cealaltă a versantului muntos, având o imagine clară până la Pirinei, iar degetele, crestele, ies în evidență și aici, poate mai mult ca oriunde. Drumul nu este greu, cărarea este când mai îngustă când mai largă, dar priveliștea, oriunde te-ai uita, este fabuloasă. Vegetația este diversă, tipic mediteraniană, de la stejar, tisa, pin, chiparoși, iar fauna, pe care totuși n-am văzut-o, :) dar despre care am citit ar fi capra de munte, șoimul, veverița, mistrețul și salamandra-prezentă aproape peste tot, de la căni la magneței.

Am ajuns la capelă, am făcut poze, sigur că drumul mai continuă, se poate merge mai departe, trecând printre stânci, pe niște scări, la alte capele. Doar că noi nu dispuneam de atâta timp, așa că am făcut cale întoarsă.

Dacă o luam spre stânga, puteam ajunge pe cărare spre vârful Sant Jeroni, cel mai înalt punct al masivului muntos din Montserrat, acolo unde un balcon, oferă priveliști frumoase spre întreaga zonă.

Am coborât din nou cu funicularul la mânăstire, calculând în gând că nu mai aveam timp și de cealaltă posibilitate, adică de a vizita peștera unde a fost găsită statuia Fecioarei de niște ciobani, conform legendelor. Pentru asta, ar fi trebuit să luăm un alt funicular, Santa Cova. Drumul se poate face și pe jos, dacă ai timp...

Aici se spune că este o expoziție în aer liber cu sculpturi impresionante ale lui Gaudi și Josep Llimona, dar și Rosari Monumental, o frumoasă lucrare Art-Nouveau.

Comunitatea călugărilor benedictini de astăzi, în număr de cca 80, este asemenea altora care urmează regula Sfântului Benedict. Își dedică viața rugăciunii, primesc vizitatorii, muncesc.

Își încep și își termină ziua în rugăciune, participă la liturghii, au timp pentru rugăciune liberă, particulară, studiază biblia, teologia, istoria sau filozofia, iar unii participă la conducerea corului de băieți Escolania, renumit în lume pentru performanțele lor, unul din cele mai vechi coruri de băieți din lume (se pare că datează din 1200).

Iar pentru buna funcționare a lucrurilor, călugării se mai ocupă cu grădinăritul, administrarea clădirilor, a sacristiei, a unui mic hotel pentru oaspeți, bucătărie, etc.

În prețul biletului aveam inclusă și vizita în Sala Audiovizuală- Montserrat portes endins, pentru a percepe mai bine viața comunității, o expoziție cu cele mai importante locuri din Montserrat și despre dimensiunea simbolică a sa. Apoi mai aveam bilete pentru muzeul cu una din cele mai importante colecții de artă, cu lucrări din diverse epoci și culturi, lucrări renumite ale artiștilor El Greco, Caravaggio, Picasso, Nonell, Degas, Pissaro, Casas, Chagall, Braque, Monet și evident Dali.

Puteam merge și pe Calea Crucii, Via Crucis, ne-a recomandat chiar și ghidul, este un drum pe jos, de cca 20-30 de minute.

Îndreptându-ne spre bazilică, ajungem prima dată în Santa Maria Square, lucrare a lui Josep Puig i Cadafalch, executată între anii 1867-1956.

Este de fapt o terasă largă în trei nivele-etaje, pe stânga este muzeul, pe dreapta o vedere superbă către munți, și un perete cu arcade și șase statui ale unor sfinți care au avut legătură cu Montserrat: Saint Teresa of Jesus, Saint Joseph de Calassança, Saint John Bosco, Saint Vincent de Paul, Saint John Baptist of La Salle și Saint Eric d' Ossó.

În partea stângă, lipit practic de clădirea bazilicii, este Claustrul Gotic, cu o mică grădină, foarte frumoasă.

Urmează să intrăm în bazilică, așa că la început este atriumul. Cunoscut și sub numele de Abbot Argerich's Atrium din secol XVIII, este frumos decorat cu stucuri. Înainte de a ajunge în atrium, într-un hol (atrium entrance), găsim în dreapta mormintele renascentiste ale lui John of Aragon și Bernat of Vilamari, din secol XVI.

În stânga este statuia Sfântului Benedict, o lucrare a lui Domènec Fita din 1962.

Tot în dreapta observăm și un portal romanic, ce aparține bisericii antice și are cinci arcade semicirculare, iar pe capiteluri putem observa teme, precum creația omului și tema păcatului, a lui Adam și a Evei.

Aici când am ajuns am observat mai ales coada imensă pentru cei care doreau să ajungă la statuia Madonei. Ne-am așezat la coadă, stând circa 10-20 de minute, dar am realizat că nu prea înaintăm, așa că ne-am dat seama că nu vom putea ajunge în timp acolo.

Ne-am dus pe rând, ținând totuși încă locul, să facem fotografii în atrium. Absolut superb acest atrium, cu un pavaj alb-gri, creat de F. Benet Martinez, iar în centru sunt desene cu animale acvatice, înconjurate de inscripții în limba latină, referitoare la botez și Sfânta Maria. Modelul este o imitație a lucrării lui Michelangelo de la Capitoliul din Roma.

Fix în centru, este o creație artistică dintr-o plasă de sârmă, reprezentând un cap de om.

Însă minunate sunt clădirile din jur, pereții ornați cu desene în relief, de exemplu cele din stânga reprezintă o scurtă istorie a locului, iar fațada bazilicii este monumentală. Fațada nouă, pe care o vedem acum, este o lucrare din 1900-1901, a lui Francesc de Paula del Villar I Carmona și sculptată de doi frați - Venanci și Agapit Vallmitjana.

Bazilica Santa Maria de Montserrat, din punct de vedere arhitectural, se încadrează între tradițiile catalane, gotice și cele renascentiste. A fost consacrată în 1592, dar reconstruită la sfârșitul sec. XIX, după distrugerile din războiul lui Napoleon.

Naosul central are 58 m lungime și 15 m lățime.

Altarul principal este dintr-un bloc de cinci tone din roca de pe muntele Montserrat. Este deosebit de frumos, argintiu, smălțuit, o lucrare a lui Montserrat Mainar, 1928, precum și al unui argintar, Manuel Capdevila.

Pe părțile laterale sunt multe capele, dedicate sfinților, precum Sf. Scholastica, Capela Sf. Petru, Capela Sf. Ignatie, Capela Josep Calassança, Capela Sf. Benedict cu o pictură a sfântului, de Montserrat Gudiol, Capela Sfântului Hristos, unde găsim pe cruce o sculptură a lui Hristos creată de Josep Llimona și nu în ultimul rând, Capela Imaculatei Concepții.

Pe dreapta, dacă am fi reușit să urcăm la Madonă, treceam prin Angelic Door (Porta Angèlica) , o lucrare în alabastru a lui Enric Monjo, iar cele două candelabre de la baza scărilor sunt executate de Rafael Solanic.

Putem afirma cu siguranță că locul e de o adevărată valoare culturală, artă, în cea mai frumoasă expunere, picturi, statui, sculpturi.

Am admirat așadar, interiorul frumos al bazilicii, care era plin de lume, turiști sau localnici pelerini, iar de acolo, printr-o fereastră, către altarul superior, puteai vedea La Moreneta, Fecioara Neagră. Lumea trecea prin fața ei, se închina, puteau atinge cu diverse obiecte statuia, cel mai important, nu ai un timp destinat pentru asta, fiecare stă cât dorește, cât simte nevoia, poate și de aceea, coada înainta greu, așa că am decis să plecăm, nemaiavând suficient timp pentru Madonă.

Ne-am îndreptat către ieșire, admirând din nou, atriumul și loggia din dreapta, apoi am ieșit în piațeta din fața bazilicii.

Am admirat ciudata statuie a lui Sf. Gheorghe, realizată în 1986 de Josep M. Subirachs.

Am mers din nou în Pla de la Creu, dorind să mâncăm ceva. Era destul de aglomerat și la restaurant, până la urmă am optat doar pentru o plăcintă, ne-am așezat la o masă, luând și două cafele.

De aici am mers în magazin, La Botiga, unde aveam de degustat niște lichioruri, care erau incluse în prețul biletelor :).

Lichiorurile degustate erau de patru feluri, făcute de călugări, din plante și fructe: am încercat lichior de nucă, de alune, plante aromatice, și un lichior-cremă, catalană. Delicioase, mai mult ne-au plăcut totuși două, Avellana și Ratafia, din care am și cumpărat, cca 13-14 euro o sticlă de 750 ml.

Spuneam la un moment dat că există și posibilitate de cazare în zonă, două hoteluri- Hotel Abat Cisneros și Abat Oliba Hostel, situate în Abat Oliba Square.

Am pornit apoi spre Passeig de l'Escolania, un pasaj frumos, de pe care poți admira pe dreapta, toată valea Llobregat, calea ferată pentru cremalieră, dar și calea pentru funicularul de Santa Cova. Sigur că dacă privim atent zărim și Crucea de la sfârșitul drumului-Via Crucis.

Pe partea stângă a drumului, sunt tarabe cu producători locali, ce vând produse tradiționale, brânză, miere, gemuri și dulcețuri, ce se pot și degusta.

Am ajuns apoi La Mirador desl Apóstols, de aici putem zări pe stânga grădinile mânăstirii apoi pe dreapta am mers pentru Apóstol's Square, pentru priveliști superbe, dar și pentru Stairway to Heaven (Escala de l'Enteniment) -Scări spre cer.

Aici va fi și punctul final al vizitei noastre, deoarece urmează parcarea, așteptând cuminți autocarul, cu gândul la toate lucrurile și locurile frumoase văzute. Desigur, că mi-ar fi plăcut nespus să mai stăm, să vizităm atât numeroasele obiective în aer liber, cărările, potecile, sau să ajung la La Moreneta, dar timpul nu-i pierdut, poate cu o altă ocazie. Oricum m-am considerat norocoasă că am ajuns și aici, să văd una din marile minuni ale lumii moderne, ceea ce vă recomand cu drag și vouă, dacă nu cumva deja ați făcut-o. :)

Informații ajutătoare: Wikipedia, broșuri locale, www.montserratvisita.com

Webmaster, o rugăminte:un cântec divin în interpretarea corului Escolania de Montserrat, youtu.be/B-Vaasx4r_s, mulțumesc frumos!

---

VIZUALIZĂRI: 6439 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI