GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
TIPĂREȘTEDacă gândurile tale stau la adăpostul binelui premeditat, dacă nu te expui prea mult riscului major, dacă ești hotărât să aduni mii de zâmbete prietenești cu impresii ce poate își vor găsi drept lăcaș de răgaz peste generații într-o carte, o călătorie în jurul lumii pare un vis realizabil.
Știind deja, de la prima mea experiență de lung metraj (2006), că lumea nu este altceva decât o constelație de dorințe și vise ce se învârte ofertant în jurul nostru, mi-am pregătit un plan mai flexibil de acoperire a unei rute noi, mai puțin comună turismului tradițional, cu grupuri poate prea numeroase, focalizate pe un set restrâns de interese și opțiuni personale. Astfel că, ruta mea cea nouă (Mongolia, Coreea de Sud, Taiwan, Vietnam, India, Armenia) îmi oferea prilejul, după suficienți termeni de comparație cunoscuți deja din zonă (Tibet, China, Singapore sau Japonia) să-mi conturez din timp un scenariu prioritar de moștenire culturală (muzee, tradiții locale, istorie, politică, mitologie, viață socială și turism de plăcere).
Pe lângă documentare, vaccinuri și tablete împotriva malariei, a febrei tifoide, a holerei, am făcut, cel puțin cu un an în urmă, rezervări de zbor, hoteluri, excursii tematice negociate direct la recepții sau la agenții de turism, mai pe scurt, m-am apropiat de un concept turistic numit „knowledge trip” (excursie de cunoaștere), îmbrățișat de țările anglo-saxone încă de acum două decenii.
Plec din Moscova spre Ulan Bator într-o zi de vineri, când, mă trezesc brusc vinovat că din inventarul meu uzual lipsește articolul trimis cu regularitate spre „am fost acolo”, dar „urcușurile și coborâșurile” de deasupra Deșertului Gobi, mă reconectează la firul epic al unei călătorii de aproape o lună, după care câteva bagaje căzute din cală pe durata zonelor de turbulență mă vor lăsa fără reacție.
Chiar dacă Mongolia s-a despărțit fără strângeri de mâini de fosta Uniune Sovietică, se pare că încă nu a depășit statutul de țară ermetică pentru străini. O țara ce se află după primul scrutin de alegeri democratice, dar atmosfera încruntată din aeroporturi și întrebările aproape mirate ale vameșilor ce ar putea suna “Cum de te-ai încumetat să vii tocmai aici, în Mongolia?”, controlul strict al bagajelor și aspectul rudimentar al dotărilor tehnice îți amintește de experiențele trăite în Cuba, unde ceasul Pabeda încă mai bate molatec scurgerea timpului.
Drumul spre hotel îți dezvăluie priveliștea unei capitale izvorâte din mijlocul unui sat ancestral, cu tarabe vechi, ici colo câte o motoretă pentru doi în miez de noapte, oameni care dorm pe lângă zidurile caselor sărăcăcioase și drumuri pietruite ce se pierd în mahalalele fără sfârșit. Peisajul se înseninează pe măsură ce te apropii de zonele centrale, unde clădirile post comuniste îngheață timpii istorici ai Mongoliei.
La primele ore ale dimineții, pe o ploaie măruntă de stepă, văd că nimeni nu poartă umbrelă, și că toată lumea merge pe stradă cu un aer detașat, de oameni liberi. Șoferul îmi spune că mongolii “au capul tare și nu se feresc de furtuni”. Ajung, în sfârșit, la un hotel mai vechi, de trei stele (Zaluuchuud Ulaanbataatar), unde zâmbetele țin loc de cuvinte și căldura personalului îmi asigură o parte din confortul minimal după o noapte de zbor. Apuc să schimb câteva cuvinte cu o familie tânără de mongolezi cu un copilaș cu tenul alb și pomeții ieșiți ce ascund două globulețe negre și jucăușe sub șuvițele de tânăr războinic abia ieșit dintr-o pictură în ulei.
Cei de la recepție știu câteva sute de cuvinte englezești iar personalul te impresionează doar prin atitudine și bunăvoință.
Camera de 4 pe 4 are aerul de pe timpuri, când oricum un singur om nu avea nevoie de prea mult spațiu de exprimare iar baia, cu multe improvizații, te aduce brusc cu picioarele pe pământ. Micul dejun, în schimb, îți oferă câte ceva din bucătăria locală și cea europeană, atunci când aparatul de cafea expresso nu se blochează.
Mănânc cu mare plăcere buzz, sau plăcinta tradițională mongoleză cu carne, ceapă și legume, boortsog, o gogoașă cu brânză friptă în ulei, sau hurhog, bucăți de carne de oaie, cu cartofi, legume, piper și usturoi, împachetate în coșuri minuscule de paie.
La micul dejun întâlnesc zilnic grupuri de australieni, olandezi, nordici sau neo-zeelandezi ce-mi spun că și-au angajat ghizi personali pentru a străbate pustietatea stepei, unde s-au cazat în iurte prin intermediul unor agenții din țările lor și că sejurul mongolez a fost o experiență de neuitat.
Cu hărțile scoase de pe net, încep una din aventurile vieții mele în căutarea unei agenții turistice. La recepție mi se spune să o iau pe jos spre centru. Dar hărțile mele nu mai răspund. Mă simt ca la o răscruce de drumuri. Oare încotro trebuie s-o iau?! Mă așez pe o bancă dintr-un părculeț pentru a-mi regrupa oștile. Primul semn de deznădejde vine ca vuietul hoardelor lui Ghinghes Han... Ce mă fac eu în închisoarea asta post-comunistă unde nu pare a se fi mișcat nimic după războaiele marelui Han? Deodată mă ridic mai hotărât ca niciodată și cu aparatul foto atârnat de gât-singura mea armă letală împotriva necunoscutului-mă îndrept spre zonele mai aglomerate din Ulan Bator, unde încep să imortalizez tot ce mi se pare atrăgător sau neobișnuit...
Nu îmi rezervasem nici o excursie în Mongolia, aceasta fiind unica țară din itinerarul meu fără posibilitate de a accesa programe pe net. Toți ridică din umeri când întrebi de o agenție și te sfătuiesc să încerci ceva în zona centrală... Nu aveam cum să știu că, pe durata a cinci zile, drumul meu spre mântuire prin Mongolia, avea să se deruleze după același motto:
- Scuzați-mă, unde este...
- Mă numesc Erkendetulga... tu?
Și totuși, nu mă împăcam cu gândul că țara Marelui Han, în care trăiesc acum trei milioane de oameni și patruzeci de milioane de animale de stepă, nu-și poate dezvălui nici una din fațetele sale ascunse pentru turiști doar din lipsa meșteșugului de a folosi cuvinte într-o limbă de mare circulație.
Poate doar experiența mă va ajuta să sper că încă nu sunt departe de esența acestui popor brav ce și-a marcat trecerea prin istorie cunoscând gloria și decadența la niște dimensiuni nebănuite.
Trimis de glcitizen in 17.09.16 11:39:24
- A fost prima sa vizită/vacanță în ASIA - ALTE LOCURI
52 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol - pg. 1 / 2
52 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Excelente, inedite impresiile. Şi cu această ocazie, "colorăm" încă o destinaţie dintre anterior "albe" pe harta turistică AmFostAcolo - şi nu numai!
Mutat în rubrica "Descoperă Mongolia, #EXCURSII şi CĂLĂTORII" (nou-creată pe sait)
Rog așteptați...
@glcitizen: Malimu! De când te aștept! Sunt la mare, pe plajă, mă coc la umbră și te citesc cu drag. Bine ai venit sănătos!
M-ai șocat un pic dragul meu, așa destinație ciudățică ți-ai ales 
. Realizezi că eu nici plătită n-aș călca pe acolo?!?
Beau un Breezer, fumez și pot spune că m-am delectat un picuț cu cuvintele tale, mi-aș fi dorit să scrii mai mult. Dar aștept, sunt răbdătoare să știi.
Nu pot să nu te cert un pic pentru că iar ai băgat hotelul aici și sigur nu vei scrie despre niciun hotel
. Tare încăpățânat mai ești 
.
Pot să te cert și pentru că mi-ai făcut poftă cu plăcintele? Îți spun un secret: îmi plac toate produsele de patiserie dar mă abțin, am reușit să slăbesc și sunt tare bucuroasă. Ultima poză e haioasă, puteai pune mai multe poze dar văd că ai devenit zgârcit
Te salut din Protaras 
@glcitizen: Bine ai revenit acasă și cu alte peripeții trăite! Te voi urmări cu plăcere și cu multă curiozitate pentru că sigur ne vei spune despre lucruri noi.
@glcitizen - Bine ai revenit! Mi-era asa de dor de articolele tale povestite atat de cald si niste destinatii deosebite. Eu spre deosebire de @krisstinna as merge in Mongolia ar fi interesant. Insa pana atunci nu pot decat sa ma bucur de povesti si poze.
Si daca tot suntem la capitolul povesti, spun si eu una. In 1974 la locul de munca al mamei au venit pentru 3 luni niste mongoleze si intr-un weekend ne-au invitat sa le vizitam in apartamentul in care stateau. Acolo au servit-o pe mama cu bere (de-a noastra????) intr-o cescuta si pe mine cu ceai intr-un pahar (ceai de-al lor). In momentul in care am gustat ceaiul nu stiam ce sa fac, sa inghit sau sa scuip, era sarat-salciu. In fine am inghitit insa nu am mai baut, m-am multumit cu bomboanele????.,
Felicitari, votat cu mare placere.
Hello colega, parcă ziceai că nu te apuci așa repede de scris... eu încă moțăi pe o cămilă leneșă, nu-mi prea vine să o iau la pas... visez că sunt încă în vacanța mare, am o varză de impresii de digerat.
Acum stai să-mi pui o pălărie conică în cap, începe să-mi fiarbă cerebelul, vine colecția de senzații, imagini și trăiri asiatice pe care, evident le aștept cu brațele deschise și cu invidie colegială... căci eu piciorul pe acolo nu-l voi pune niciodată, mă mănâncă găngăniile și mi-e teamă de boli... aștept să curgă nebunia aventurii pe site, în poza 17 ești deja schimbat la față. 
@glcitizen: Of cât curaj, să pleci așa spre necunoscut.
As fi vrut mai multe detalii despre Mongolia și Ulan Bator.
Printre bagajele căzute din cala avionului erau și ale tale?
În poza 17 pasărea nu era grea? așa cum o țineai tu pe mână?
Aștept impresii mai departe din periplul tău asiatic.
Bine te-ai întors sănătos.
Toate cele bune.
@glcitizen: superbonus pentru un inceput de documentar de colectie
@glcitizen: Aştept cu mare curiozitate continuările. Singurele informaţii, şi acelea la a doua mână, de la un călător prin Mongolia le-am obţinut în urmă cu vreo 3 ani de la fiul unei prietene stabilit în Germania, care s-a "lipit" pe net de un grup de turişti, tineri cu toţii, proveniţi din toată lumea. Nici unii dintre ei nu se cunoscuseră înainte dar au stabilit unde şi când să se întâlnească la Ulan Bator şi au plecat împreună în aventură. Au închiriat un microbuz cu care au traversat Deşertul Gobi, fără ghid, fără conexiune la internet, doar cu printuri scoase dinainte de pe Google Maps şi întrebând localnicii, oameni foarte amabili şi săritori.
De la acest puşti de vârsta fiului meu am aflat, într-o discuţie de vreo oră, cum trăiesc mongolezii în iurte, cum îşi conservă carnea, cum se poartă cu animalele de povară etc., aşa că acum sunt extrem de curioasă să-ţi aflu impresiile.
@glcitizen: Abia acum m-am uitat la poze. Ce e cu dervişul zburător din foto 01?
@krisstinna:
Da, Kristinnuta, si tu mi-ai lipsit! Ma bucur ca te delectezi la soare!
Cit priveste hotelul, nu l-as recomanda prietenelor.
Este cam greu sa nu mergi mai departe atunci când te prinde mirajul calatoriior. La fel de greu este sa nu mai gusti o mincare pe care o vezi, poate, o singura data.
Voi reveni curind.
@Carmen Ion:
Multumesc, Carmen. Mu-au lipsit comentariile tale interesante.
Fii sigura ca vei avea multe surprize.
Dansatorul din poza executa un dans de stepa barbatesc.
@ANILU:
Iti multumesc, Anilu. Vor urma multe detalii, sper, interesante.
Vulturul mi-a rupt mana, pur si simplu.
@mishu:
Multumesc, Mishule, si mie mi-ai lipsit. Sunt multe experiente asiatice noi si pallpitante pentru mine. Sper sa le pot impartasi tuturor, inclusiv experienta ceaiului.
@mireille:
Multumesc, colega. Sper sa fac mobilizarea generala.
Pe vultur il tine un nene in lesa, dar era atat de greu de stat nemiscat pentru poza! Ma gindeam ca-mi cedeaza mina sau ca imi da un cioc binecuvintat in cap si ma salveaza de viitoarele emotii asiatice.
@webmasterX:
Multumesc pentru cuvintele frumosae.
@glcitizen: Frumos, frumos, dar nu te grăbi cu continuarea pentru că eu voi lipsi de pe aici o perioadă!
Mă roade invidia că nu sunt bărbat şi nu am vârsta ta. Este destul masochism să citeşti ce au scris alţii excelent şi să ştii că nu vei ajunge acolo şi poate nici prin alte părţi ale lumii.
@Michi: Multumesc, dar nu trebuie sa-ti faci o problema din asta, draga Miki. Ma voi sili sa-ti dau senzatia ca esti si tu acolo.
Excelent articolul.
Nu aveau internet?
In Cuba nu ai ce face cu telefonul mobil. Exista doar cabine de telefon. Poti suna in strainatate. Internet exista doar in hotelurile pentru straini, insa si de-acolo nu poti accesa mare lucru. In P02 vad ca una dintre fetele cu inghetata tine in mana un mobil, nu?? Iar in P06 o doamna mi se pare ca chiar vorbeste la telefon...
"bucăți de carne de oaie, cu cartofi, legume, piper și usturoi, împachetate în coșuri minuscule de paie". Interesant... de ce le impachetau in cosuri de paie?
Ce curaj ati avut sa faceti poza cu vulturul! Observ ca intra in recuzita si manusa!
Felicitari pentru experienta avuta.
@cristina47: Multumesc, Cristina. Si eu am incercat internetul in Cuba dar era foarte limitat si ca acoperire.
In Mongolia turismul este la inceput iar hotelierii nu au idee de ofertele obisnuite pe care le gasesti la receptii. Orange. in schimb, mergea perfect. Si lumea obisnuita are telefoane in Ulan Bator.
Cosurile din fire de paie pastreaza bine produsele si au si un aspect mai natural.
Cit priveste experienta cu vulturul, a fost incercare serioasa. Ma intreaba multi colegi cred ca o sa revin cu detalii.
@iulianic:Iarăşi dragă? Şi pe tine sunt invidioasă —
Drum bun şi să vii cu sacul plin!
@glcitizen: Sper că ai înțeles și că am glumit. Scrie liniștit că voi găsi eu articolele și la întoarcere! Nu voi uita de ele pentru că vorbesc (sau vor vorbi) despre destinații atrăgătoare, mai puțin cunoscute nouă.
@Michi: Păi, sigur că da! Plec din nou pentru că trece vara - ce mai, a cam trecut! - și eu încă nu am valorificat premiul acordat aici, pe AmFostAcolo.
Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată de autor prin email (!!) a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).
-
@glcitizen: te-am rugat de mai multe ori, scrie AICI, ca ecou, propunerile de ilustraţie muzicală - şi nu prin email! Destinatarul poate să nu-şi citească mesajele dacă e plecat!
Dacă le scrii aici, ORICARE moderator poate ataşa ilustraţia respectivă...
Nu e păcat?
@webmaster:
Da, asa e. Intreruperea e de vina. Intram in normal.
Draga domnule, scrieti niste articole minunate! Am niste intrebari:
1. Bagajele din cala au cazut in timul zborului? Adica le-ati vazut in aer? (eu stau mai bine cu imaginatia... si ma gindesc cum e sa te uit pe geam si sa vezi niste valize la acelasi nivel cu avionul. )
2. Vaccinurile le-ati avut facute de cind v-ati plimbat pe alte meleaguri sau sint nou noute pentru aceasta "escapada"? Dor? Au reactii adverse?
3. Daca Cristina nu s-ar duce acolo nici platita, eu m-as duce daca as avea banii. Cam cit costa o excursie in zona? poate ma intilnesc cu Mishu la umbra aerului conditionat din supermarket. 
4. Pina la urma ati gasit agentia de turism?
Felicitari si o mare plecaciune de respect!
@adri-nico: Vă las pe voi, pe tine și pe mișulică Eu mă feresc de boli necunoscute, de injecții, de paraziți . Nici nu vreau să-mi imaginez o vacanță fără condiții decente. Vezi Malimu, dacă scriai despre hotel și puneai poze nu se mai înghesuia lumea
@adri-nico:
Iti multumesc, Adri-Nico. Incidentul cu bagajele s-a intimplat aproape din senin - mai intii o trepidatie, apoi o cadere in jos, un balans si citeva zeci de bagaje (nu si valiza mea) pe jos. Un apel la calm, inca o usoara zguduire de citeva minute si revenirea la normal. Ma tot mir cum nu a aparut pe radare turbulenta.
Traisem ceva asemanator deasupra Marii Tasmaniei, intre Australia si Noua Zeelanda, dar acolo toti rideau, nu si eu.
Avionul ramane, totusi, cel mai sigur.
Vaccinurile sunt normale pt milioane de turisti ajunsi in zona (nu si pentru prietena mea, Kristinna) si toate vaccinurile, pastilele si consultanta se iau de la o doctorita excelenta, pe nume Zamfirescu, la sectia de boli tropicale, de la Victor Babes.
Dragele mele, nu uitati ca sunt si hoteluri de 4-5 stele pe care vi le recomand cu caldura pe net.
Cu agentia, wait and see...
Cit priveste biletul de calatorie cu circuit, eu beneficiez de multe puncte la KLM si m-a costat aproape 800E.
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2016 O masă sălbatică de adio la Ulan Bator — scris în 22.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 În fața Marelui Han — scris în 08.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Aug.2016 În fortăreața temutului Ghinges Han — scris în 30.09.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Jul.2016 Stepa ca stare de spirit — scris în 15.10.16 de glcitizen din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- SOCIALs
AmFostAcolo® este marcă înregistrată