ARTICOL ÎNCĂRCAT ÎN: 15.10.2016
--- M ---
GR. VÂRSTĂ: > 60 ani
DIN: Râmnicu Vâlcea
ÎNSCRIS: 21.02.16
STATUS: PRETOR
DATE SEJUR
JUL-2016
DURATA: 5 zile
single

GRAD SATISFACȚIE
SERVICII:
70.00%
Satisfăcător
CADRUL NATURAL:
NU SUNT ÎN MĂSURĂ SĂ MĂ PRONUNȚ

NOTARE MEDIE REZULTATĂ
70.00%

AUTORUL ar RECOMANDA
această destinaţie unui prieten sau cunoscut
TIMP CITIRE: 9 MIN

Stepa ca stare de spirit

TIPĂREȘTE URM de aici

Evadarea din spațiul umbrelor Marelui Han și drumul spre întinderile nesfârșite ale stepei cu văi întinse, unde fluviile ce separă munți și dealuri pe care se mai aude tropotul copitelor și huruitul armatelor ce apar dintr-un nor de praf, îți mai creează, din când în când, răgazul să -ți fixezi în memorie câteva amintiri pe care nu le vei uita niciodată. Cu cât te scufunzi mai mult în veșnicia stepei, cu atât mai mult trăiești impresia coborârii cu un lift al istoriei până când, treaptă cu treaptă, te apropii de perioadele preistorice, când matriarhatul domina organizarea socială a primelor triburi mongoleze. Iurtele se mai văd ici colo, pădurile sunt din ce în ce mai rare, drumurile mai înguste iar marmotele și vulpile de stepa-victime sigure ale vulturului argintiu- încep să se miște în largul lor. De la mare distanță, arbuștii au forme de oameni, iarba este mai bogată, pârâiele unduite de veacuri duc greul unei istorii încărcate iar liniștea pustietății este spartă doar de zgomotul motorului.

Grupulețele de cai de stepă Tackhi și câteva cămile cu două cocoașe, venite tocmai din Deșertul Gobi, își savurează libertatea cu mișcări lente sub un cer mai jos ca oricând, de pe care norii se așază de-a curmezișul drumului. Prin apropierea iurtelor zărite acum doar la distanțe de zeci de kilometri, turmele de vite și câte un yak rătăcit rămân singurele semne de supraviețuire. Prin acest neant, la un pas de Deșertul Gobi, și-a petrecut mongolezul veacurile, prins între capcanele coborâte dintre nori și îngânând faimosul khoomi, un cântecel vechi ce se desparte în trei linii melodice, dând astfel câmp liber improvizației. Viața lui, de la începuturile timpului depindea de starea de sănătate a turmelor de animale și de vreme. Toate elementele primordiale ale vieții (apa, pământul, cerul, soarele, focul) sunt acum prezente pe steagul național mongolez.

Traiul într-o zonă semiaridă, în care fiecare sezon suprasolicita organismul obligându-l să se acomodeze noilor condiții în căutarea hranei, vorbește de la sine despre calitatea războinicului mongolez, care nu mai avea nevoie de antrenamentele specifice luptătorului din alte țări.

Zgârcenia de culori a stepei, cu ierni de până la -40 de grade și cu o linie a orizontului mereu mișcătoare, cu lăcașuri ale spiritelor ascunse în munții întunecoși, cu vânturi năprasnice oprite în arămiul pielii și în asprimea feței mongolezului, dau frâu liber imaginației călătorului rămas captiv clădirilor înalte și autostrăzilor din lumea civilizată.

Rafinamentele romanțate ale stepei mongoleze

Ca și când și-ar fi dorit să mă scoată din melancolie, în timp ce pătrundem în Valea Orchai, Huan îmi spune că, la vreo douăzeci de kilometri spre Deșertul Gobi, am putea da peste mici comunități nomade care se bucură nespus de mult să aibă oaspeți purtători de noroc, pe care ei îi tratează ca pe niște semne ale destinului lor ce le aduc prosperitate. Au grijă toți să-i atingă cu mâna iar bărbații sunt invitați în iurte să ia masa cu amfitrioana și cu vecinele, toate radiind de o fericire naturală. Oaspetele este tratat cu vodkă de lapte fermentat lângă carnea uscată de marmotă și toți o țin într-o veselie în care limbile pământului se încurcă într-un ghem încâlcit, greu de desfăcut, dar râsetele și voia bună continuă animând micul trib uitat de vreme într-o văgăună a stepei.

Observ cum sprâncenele lui Altasarnai se ridică și întrezăresc o oarecare complicitate pe care de-abia aștept s-o pot desluși.

-Interesantă experiență! spun eu cu o oarecare prudență în voce.

Apoi, povestea merge mai departe, și anume că, la un moment dat, femeia ce stă mai aproape de ușă scoate două bucățele din rădăcina de „planta vieții” pe care le amestecă în gură pentru a le frăgezi. Celelalte 5-6 femei preiau, una câte una, rădăcinile afrodisiace și le frăgezesc bine din gură în gură, până când produsele finite ajung gata de consum pentru amfitrioană...

Simt ca un ghimpe în spate ce ar putea urma fiindcă îmi licărește în minte povestea unui scriitor român trimis bursier în Mongolia anilor 1980. O poveste ce se putea sfârși cu cântec...

-Iar apoi? mă arăt eu nerăbdător.

-În încheiere, oaspetele trebuie “s-o onoreze” pe stăpâna casei.

-Va fi bucuroasă să-i dau câțiva dolari! îmi negociez eu ultima șansă

-Înseamnă că nu-ți sunt familiare vechile obiceiuri tribale mongoleze! îmi spune Huan cu un zâmbet oacheș.

Tocmai scăpasem de emoțiile negative din Imperiul Umbrelor Marelui Han și iată-mă acum în fața noilor provocări istorice. Mare dilemă, mon cher... Cum să împac trecutul primar al mongolezilor cu prezentul istoric într-un colț de stepă uitat de lume, unde ploile vin de două trei ori pe an? Încerc să mă desprind din ghiarele timpului cu o replică ce nu poate da greș:

- My friends, religia din țara mea nu mi-ar putea ierta niciodată o asemenea blasfemie!

Totul până la religie.

Scriitorul despre care vă vorbeam a avut la dispoziție un șofer moldovean căsătorit cu o mongoleză. Ei aveau deja un copil despre care tatăl lui spunea, mai în glumă, mai în serios, că este mongolean... Experiența scriitorului se putea lăsa cu un deznodământ greu de prevăzut, până când șoferul i-a șoptit la ureche să bea cât mai multă vodkă, o băutură ce i-a adus un binecuvântat somn salvator.

Iurta, un mic univers mitologic

Drumul nostru își recapătă încet melancolia ținutului gri-verzui pe care îl străbatem. Undeva, lângă un pârâu îmi fură privirea o ciupercuță albă înfiptă în pământul moale de iulie. După principiul cine plătește comandă, preiau controlul cursei și insist să stabilim punctul nostru terminus la acea iurtă, unde nu știm dacă cineva ne poate primi sau nu.

Din momentul în care Huan intră în iurtă, Altasarnai îmi repetă rapid obiceiurile locului. Mai întîi, va trebui să-i spunem stăpânului în Khalkha, dialectul mongolez local, să-și țină câinele, chiar dacă nu îl are, apoi ne vom împiedeca în pragul ușii de la intrare pentru a aduce noroc casei, după care ne vom așeza pe una din părțile laterale-asta pentru a nu pătrunde pe zona de maximă energie dintre sobă și capătul iurtei, unde se plimbă doar stăpânul. Atunci cînd ni se va înmâna mâncare sau băutură va trebui să le primim doar cu mâna dreaptă, iar mâna stângă o vom pune pe umărul stăpânului în semn de mulțumire. În iurtă ne vom mișca doar în direcția acelor ceasornicului, adică în direcția cea bună în care se mișcă tot universul. Trebuie să știm, îmi amintește ghida, că pentru a-și proteja copiii de spiritele rele, locuitorii iurtelor din stepa pur și simplu îi botează pe aceștia cu numele „fără nume” iar noaptea îi vopsesc cu funingine pentru a nu fi recunoscuți sau le pun măști de animale pe cap. Un adevărat câmp de mine care te face să te întrebi oare pe ce spirit ai mai călcat...

Mă împac cu gândul că, pentru cel puțin o jumătate de oră, voi fi ca un roboțel mongolez tentat să-și dea peste mână la cea mai mică eroare.

Poftiți în iurtă!

După câteva minute, ușa se deschide și un bătrânel de vreo optzeci de ani iese și ne face semn cu mâna dreaptă să intrăm în iurtă. Domnul Tumuruu se scuză că nu este îmbrăcat pentru a primi oaspeți dar este bucuros să întâlnească un om dintr-o țară atât de îndepărtată, după care ne conduce într-o încăpere dotată cu toate facilitățile unui trai liniștit într-un mediu atât de auster. Aflu că are 87 de ani și îi mărturisesc că nu pare a avea așa o vârstă, la care gazda mea îmi răspunde amabil că și eu par mai tinerel.

Cele doua paturi, de o parte și de alta a sobei din centru, sunt din lemn, au pături înflorate, blănuri de animale și perne mari, pe jos sunt covoare groase din lână iar în spatele sobei stă un bufet roșu cu flori de primăvară având o oglindă în mijloc, oglindă pe care sunt lipite pozele familiei. Totul este de o curățenie desăvârșită.

Cîteva cuiere pline de haine pe pereții laterali, iar în spate o adevărată cămară cu garnițe pline de carne, vase de plastic cu preparate din lapte, și un “frigider subteran” cu preparate de carne și lapte puse la păstrat pentru un termen mai lung. Un compartiment din spatele încăperii adăpostește lucrurile mai prețioase ale familiei și un mic altar budhist, locul de închinăciune al familiei. Compartimentarea minuțioasă a iurtelor cu schelet de lemn și cu acoperiș de scândură și păcură legate cu frânghii din păr de și piele de animal, te face să te rupi de timpii istorici ai Mongoliei și să te ancorezi într-un univers de conviețuire cotidiană. Când vine vremea plecării, iurta se demontează ușor, se transportă pe spatele unui cal și se reinstalează întotdeauna cu ușa de intrare spre sud.

După ce domnul Tumuruu își prezintă în poze familia și ne spune cu lacrimi în ochi cum și-a pierdut soția acum câțiva ani, suntem serviți în castronele cu vestitul ceai din lapte de iapa, un preparat cu gust unsuros pe care mă silesc să-l beau în reprize mici, ca apoi să fiu întrebat cam pe unde este țara mea. Doar Rusia mă ajută să-i ofer gazdei mele un reper rezonabil. Când află că sunt călător în jurul Asiei, domnul Tumuruu îmi spune că el a fost doar de două ori la Ulan Bator, unde a văzut unul dintre cele mai oribile lucruri de imaginat: ceaiul lor tradițional, făcut numai în iurte pentru primirea oaspeților, se vindea în cutii tocmai în Piața Centrală, sub ochii Marelui Ginghes Han!

Atunci când îi spun că și mongolezii oricum au călătorit mult cucerind lumea, chipul brăzdat de timp și de furtuni al gazdei mele se luminează ca o candelă aprinsă în întuneric.

Ne retragem cu toată recuzita de politețe mitologică a stepei iar limbajul corporal al domnului Tumuruu și bucuria mângâierii unei bancnote de zece dolari ne face să sperăm că spiritul curios al unui român călător prin lume nu a tulburat liniștea seculară a locului.

P. S. În ultimul review despre Mongolia, o să vă invit la o masă de adio sălbatică, de marmotă și la câteva concluzii utile.

Citește și CONTINUAREA aici

[fb]
---
Trimis de glcitizen in 15.10.16 10:24:34
Validat / Publicat: 15.10.16 18:10:58
INFO ADIȚIONALE
  • Nu a fost singura vizită/vacanţă în ASIA - ALTE LOCURI.

VIZUALIZĂRI: 2651 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURISAU ARTICOL fără ECOURI
SESIZEAZĂ
conținut, limbaj

22 ecouri scrise, până acum, la acest articol

NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (glcitizen); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
Poze atașate (se deschid în pg nouă)
P20 O strângere de mână, un schimb de energii pozitive.
EVIDENTIAȚI ARTICOLELE CU ADEVĂRAT UTILE!
Dacă impresiile de mai sus v-au impresionat prin utilitate, calitate etc folosiți linkurile de mai jos, prin care puteți acorda articolului un BONUS în Puncte de Mulțumire-Apreciere (PMA) articolului.
Puteți VOTA acest articol:
[900 PMA] [450 PMA]
PUNCTAJ CRT: 1000 PMA (std) PLUS 35300 PMA (din 37 voturi)
NOTĂ: Mulțumită numărului de voturi primit, articolului i-a fost alocat automat un SUPERBONUS în valoare de 2000 PMA.

ECOURI la acest articol

22 ecouri scrise, până acum

webmasterX [15.10.16 18:10:30] »

Mutat, la reorganizare, în rubrica "Descoperă Mongolia, #EXCURSII şi CĂLĂTORII" (deja existentă pe sait)

glcitizen [15.10.16 18:50:20] »

@webmasterX:

Multumesc.

Rodel [15.10.16 20:41:32] »

Ce pot să mai spun? Felicitări și aștept continuarea.

mishu [15.10.16 20:51:15] »

@glcitizen- cred ca intradevar @Rodel are dreptate, mastept continuarea. M-am bucurat si de acest articol ca de toate celelalte si l-am citit cu cea mai mare atentie si curiozitate. Cat despre Dl Tumuruu si dvs cu complimentele, parca vedeam 2 englezi la ora ceaiului complimentandu-se reciproc si sorbind linistiti un ceai. Iar pozele, minunate si acestea si arata atata liniste si bucurie, in fine si cu acel Jeep acolo, care arata ca lucrurile evolueaza. Felicitari, votat cu mare drag.

Dana2008 [16.10.16 08:20:38] »

Felicitări pentru articol și fotografii!

E interesantă experiența dumneavoastră prin Mongolia. Sunt curioasă să citesc și articolul următor despre viața plină de superstiții a mongolilor.

Mi-a plăcut descrierea dar eu nu aș încerca o experiență atât de ciudată!

Citit si votat cu mare placere!

Călătorii plăcute!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
Dana.S [16.10.16 10:22:58] »

Sa inteleg ca ati refuzat infratirea poporului mongolez cu poporul roman? Vaaaai ce nepoliticos!

Ma gandesc la biata amfitrioana, cum a ramas ea asa, singurica si neonorata, mestecand afrodisiace.....degeaba.

glcitizen [16.10.16 11:24:20] »

@Dana. S:

Da, Dănuța, se mai întâmplă sa ai și eșecuri în viața.. I-am transmis în schimb să mestece liniștită, până mă întorc.

Dana.S [16.10.16 12:53:15] »

Totusi, o poza cu stapana iurtei despre care faceti vorbire ar fi fost binevenita. Nu de alta, dar sa stie si sotii nostri daca merita sau nu sa viziteze... Mongolia.

Ca pe mine "Domnul Tumuruu" nu m-a convins...

glcitizen [16.10.16 13:11:20] »

@Dana. S:

Nu, urna doar sa merg acolo, dar am avut taria sa renunt la o asa placere in numele artei.

Cea de care vorbea scriitorul bursier batea la 100Kg, un detaliu util pt cei interesati.

glcitizen [16.10.16 17:13:17] »

@Rodel:

Multumesc, Rodel. Din pacate, va fi ultimul despre Mongolia. Am ramas cu o impresie f puternică.

glcitizen [16.10.16 17:20:08] »

@Dana2008:

Multumesc, Dana 2008. Pina la urma trebuie sa acceptam ca traim intr-o lume diversa. Nu-i exclus ca si alti vizitatori sa ne gaseasca la fel de straini.

Imi amintesc cum, dupa anii 90, aveam un prieten care imi spunea ca nu intelege cum noi, romanii, muncim pe salariu iar salariul nu ne ajunge.

Altii nu inteleg cum tinerii insuraței fug de acasa pina primesc ok de la parinti...

Si mai multi nu inteleg cum noi, dupa 90, am votat intr-un anumit fel... lumea e foarte eterogena iar normalul nostru nu este si al lor.

glcitizen [16.10.16 17:22:29] »

@mishu:

Multumesc, Mishulica, esti intotdeauna pe faza si-mi confirmi cite ceva.

Sper să gasesc ceva interesant si prin Coreea, Taiwan, Vietnam si India.

elviramvio [16.10.16 18:52:50] »

@glcitizen:

Dupa un drum la "iurta" mea argesana, dupa o tuica fiarta de prune pe care data viitoare cand ajung acolo o botez "votca de lapte fermentat" (chiar, o idee buna pentru vecinul meu care are si vaci, nu doar pruni), am citit cu multa placere articolul, din pacate zici ultimul. Cum nimic nu e intamplator pe lumea asta, ieri seara am cautat in raft o carte - nu aveam laptop cu mine - despre o istorie a banilor, dorind sa ma mai informez pentru un articol. Ce gasesc? Pai despre Marele Han care, ajuns in China, a descoperit banii de hartie sau matase si a contribuit la raspandirea lor in lume!

Vacante frumoase si anul viitor!

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
glcitizen [16.10.16 19:47:21] »

@elviramvio:

Multumesc pentru apreciere. De fapt, mai urmeaza ultimul, cu un ospat de adio, cu marmota si niste concluzii.

Da, au gasit banii de hirtie dar chinezii mai avea deja praful de pusca, primul calendar lunar, clopotul, covorul și busola.

Sa-mi spui si mie daca incerci si reteta votca de lapte.

elviramvio [16.10.16 20:01:46] »

@glcitizen:

Bine, promit, dupa ce vorbesc cu vecinu'! Doar sa nu iasa "tuica argesana de lapte".

krisstinna [16.10.16 21:34:44] »

@glcitizen: Malimu te salut cu drag! Am citit pe nerăsuflate, am recitit anumite pasaje. Eu am o mare problemă: de fiecare dată când deschid laptopul, ”colegul de cameră” face o mare gălăgie, sunt derutată, nu mă pot concentra. Chiar dacă citesc doar o poezie, dacă nu am liniște nu pot înțelege mesajul, stările, sensul cuvinelor, emoția... Asta așa, ca o paranteză

Acum, despre minunăția ta de articol:

Scârboase femeile acelea, disperate și cu proaste obiceiuri.

Au toalete? Unde se spală, unde își fac nevoile, unde și cu ce își spală rufele?

Dacă se îmbolnăvesc ce fac? Sug plante?

Cum nasc, adică cine le ajută la naștere? Ce fac in perioada aceea a lunii? -bănuiesc că nu te-au interesat aceste amănunte.

Cine îi învață pe copilași carte?

Eu nu cred că acei oameni se spală pe dinți sau pe alte părți ale corpului. Tu nu ai văzut că omul văduv nu are dinții toți iar cei pe care-i mai avea erau negri?

Groaznic! Imposibil pentru mine să înțeleg, mă minunez și îi mulțumesc Domnului că sunt normală, că nu m-am născut într-o țară ca asta sau mai rău, într-o țară arabă.

Am văzut la Discovery o serie de înregistrări de acolo. Priveam și mă îngrozeam.

Te rog frumos să-mi spui cum mirosea, asta dacă stai bine cu mirosul. Pentru că știu că focul se face cu bălegar, nici nu vreau să-mi închipui cum ar fi să vizitez, nu să trăiesc acolo.

Pe MTV, cu câțiva ani în urmă, am urmărit o super emisiune despre bogătașii din diferite colțuri ale lumii care-și trimiteau adolescenții figuranți în locuri îndepărtate și vitrege, greu de imaginat. Așa a nimerit o tânără negresă, fată de miliardari, într-o... iurtă, pe-acolo pe unde ai fost și tu. A fost șocată, am fost și eu privind și citind din fotoliu, fără să fiu în pielea ei. A fost o lecție de viață, tânăra a învățat să aprecieze ceea ce avea acasă.

Așadar, câte ceva știam, dar una e la tv și alta e să fie povestit de un coleg. Și dacă acel coleg e Malimu, informația e delicioasă.

Mulțumesc frumos, felicitări!

elviramvio [16.10.16 21:51:25] »

@krisstinna:

pana sa-ti raspunda colegul, te sfatuiesc sa nu te sochezi asa usor. Nu spun de alte obiceiuri din Romania decat de acel combustibil de balegar, se face si la noi, vara se fac turte, se usuca si iarna sunt asigurati cu "centrala"! In ce zona? Ei, nu-n Ardeal sau Banat din informatiile mele!

Eu inca ma mir de obiceiuri de la noi legate de nastere sau intrarea femeilor in biserica, stii tu la ce ma refer, asa ca la altii nu am asteptari mai mari.

Astept raspunsul colegului la intrebarile tale.

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][1 vot]
glcitizen [16.10.16 22:46:19] »

@krisstinna:

Draga Krissinna, ma miram ca nu vine si opinia ta, dar, in sfirsit, a sosit. Iti multumesc.

Trabuie sa-ti spun ca nu am ajuns in locul respectiv pt ca am pus piciorul in prag, dar este usor de imaginat ca, la doua-trei ploi pe an, nu poate fi vorba de conditii civilizate de viata. Stepa si jungla iti ofera privelisti de comuna primitiva si, asa cum obisnuiesc sa le spun prietenilor, suntem norocosi sa fim aici, aproape de civilizatie.

Iurtele vizitata era destul de curatica si fara mirosuri, crede-ma. Cred ca, pînă la urma, partea istorica si cea de peisaj raman in memoria noastra colectiva. Cind vizitezi o tara semi-nomada, asa cum este Mongolia, trebuie sa ai si un pic de compasiune, altfel risti sa vezi doar partea degradanta a vietii.

Ramane insa intrebarea: Cum a putut un popor atit de scazut ca standarde de viata, cuceri o jumatate de lume cu tari evoluate, chiar cu pretentii?

Imi pare rau ca te-am intristat cu experientele mele exotice dar era mai bine sa nu le povestesc?

krisstinna [18.10.16 10:46:22] »

@elviramvio: Mulțumesc frumos Elvira. Știam de acest combustibil, de aceea am și întrebat.

Bălegarul este folosit și la ”spoiala” pereților, în amestec cu pământul gaben, dar mai are și alte întrebuințări, după cum bine ai spus și tu.

Hai că sunt mare, nu rămân eu șocată. Atâta doar că viața e una singură și-i păcat că unii nu o gustă, nu-i simte aroma.

krisstinna [18.10.16 10:57:15] »

@glcitizen: Malimu, nu m-ai întristat! Sunt bucuroasă când citesc despre asemenea destinații. Cum să nu le povestești? Vrei să mă supăr? Eu pe cine mai ”descos”?

Ți-am spus că timpul nu mi-a permis să intru și să citesc, să privesc pozele articolelor. De ecouri nici nu mai vorbesc

Normal că mi-e milă, mi-e ciudă că oamenii aceia nu trăiesc-din punctul meu de vedere , dar știi cum e: fiecare cu norocul lui.

Știi ce cred eu despre ”cucerirea” lor? Nu aveau ce pierde, nu gândeau prea mult, erau „hipnotizați” de prostie. Ce să pierzi cât timp nici viață nu ai? Un cort și niște bălegar?

Aștept să te citesc, nu cumva să te oprești din scris

RĂSPUNDEVOTAȚI ECOUL [300] [150][0 vot]
buterfly* [12.11.16 19:00:06] »

tulaaaai, as dormi si eu intr-o iurta in mijlocul naturii! Ce frumos este!

glcitizen [12.11.16 19:56:15] »

@buterfly:

Multumesc. Chiar se fac asemenea excursii de grup.

Sfârșit SECȚIUNE Listă ECOURI scrise la articol

ROG REȚINEȚI:
  • Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
  • Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
  • Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație: in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o ÎNTREBARE NOUĂ
    (întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
SCRIE UN ECOU LA ACEST REVIEW
NOTĂ: Puteți folosi ptr formatarea ecoului: [b]...[/b], [i]...[/i], [q]...[/q]
EMOTICOANE ce pot fi folosite SHOW/HIDE
Sfârșit SECȚIUNE SCRIE ECOU

NOTĂ: Rubrica de mai jos vă permite să vă abonați (sau să vă dezabonați) la / de la notificări (înștiințări prin email) atunci când cineva răspunde unui text scris ca ecou mai sus.
Status Abonament Ecouri la acest review - abonament INACTIV [NU primiți înștiințări atunci când se scriu ecouri la acest review]
VREAU înștiințări pe mail când se postează ecouri la acest review
7 utilizatori sunt abonaţi la urmărirea acestui fir de discuţie (primesc instiinţări la adăugarea unui ecou):
buterfly*, Dana.S, Dana2008, elviramvio, glcitizen, mishu, Rodel
Alte impresii din această RUBRICĂDescoperă Mongolia:

    SOCIALs
Alătură-te comunității noastre

AGENȚIA DE TURISM AmFostAcolo.Travel:
SC Alacarte SRL | R.C.: J35/417/24.02.09 | RO 25182218 | Licența de turism 218 / 28.11.2018

 
[C] Copyright 2008-2024 AmFostAcolo.ro // Reproducerea integrală sau parţială a conţinutului este interzisă
AmFostAcolo® este marcă înregistrată
  • la final = [utf8mb4]; bMustChange=[]
  • pagină generată în 0.059262990951538 sec
    ecranul dvs: 1 x 1