Călătorie la Milano (V). Opera Scala și Quadrilatero

TIPĂREȘTE

Printre obiectivele etichetate cu mult râvnitul „cel mai/cea mai...” orașul Milano se mândrește cu celebra Opera Scala (Teatro alla Scala) , cunoscută mai bine, drept Scala din Milano. Un obiectiv ce nu l-aș fi ratat, cu toată oboseala acumulată.

După ce am traversat altă celebritate, Galeria Vitorio Umberto II (vezi impresii), la capătul unei mici străduțe se deschide un spațiu larg, cu multă verdeață, cu un frumos monument alb și nu foarte grandioasa clădire a Operei Scala. Este

Piazza della Scala, în mijlocul căreia, înconjurat de un rond împărțit în patru straturi de flori, cu fața spre Opera Scala, se află Monumentul Leonardo da Vinci, cel mai de seamă reprezentant al Renașterii italiene, el însuși înconjurat de o parte din ucenicii săi. O splendidă coroană din bronz, cu stema orașului este așezată la picioarele sale. La baza monumentului stă scris, Al Rinnovatore delle Arti e delle Scienza. Autor, sculptorul Pietro Magni, născut în Milano, operă realizată în 1872.

Piața a fost creată în 1858 prin demolarea mai multor clădiri din Cartierul Scala, nume căpătat de la Biserica Santa Maria alla Scala demolată și ea pentru a face loc actualului teatru. A mai rămas totuși o veche clădire cu vedere spre piață, Palazzo Marini în care, la ora actuală funcționează Comune di Milano (Primăria orașului Milano) . Nu pare a fi Primărie, nimic nu trădează funcționalitatea sa. Nu aglomerație, mașini, oficialități... nimic!

Pe una din laturile pieței, mult mai târziu, după 1900, a fost ridicată clădirea Banca Comerciale Italiana, pentru care, tot o biserică a fost demolată. Clădirea e o splendoare și se armonizează perfect cu Primăria. Și vis-a-vis de Primărie, așa cum spusei, în fața monumentului marelui Da Vinci, vedem

Teatro alla Scala, scena artistică în care au răsunat celebre voci și talente artistice ale lumii. Noi, românii, am avut pe Haricleea Darcle brăileană la origini sau Elena Theodorini, care au concertat aici. Vestiți compozitori ca Gioachino Rossini, Donizetti sau Giuseppe Verdi și-au văzut aici munca pusă în scenă. Au dirijat Arturo Toscanini sau Claudio Abbado și Riccardo Mutti, ultimii urmăriți de întreaga lume cu ocazia concertelor de anul nou transmise de Filarmonica din Viena.

Dar cel mai celebru dintre compozitori a fost Giuseppe Verdi, care deși într-un moment dificil al vieții a vrut să renunțe la muzică, aici la Scala, în 1842, a obținut un succes triumfal cu opera Nabucco. Vor urma Rigoletto, La Traviata, Aida, Otello... și tot la Milano se va stinge din viață în anul 1901 la venerabila vârstă de 88 ani...

La Opera Scala în fiecare an sezonul începe pe 7 decembrie, de Sf. Ambrozie- patronul spiritual al orașului. Bunăoară când am fost noi, mari afișe anunțau stagiunea 2017-2018 care începea pe 7 decembrie 2017 cu opera Andrea Chenier și sfârșea pe 29 noiembrie 2018 cu Elektra de Richard Strauss. La fel, spectacolele de balet începeau pe 17 decembrie 2017 și sfârșeau pe 2 noiembrie 2018. Stagiunea simfonică din 14 octombrie 2017- 5 martie 2018, începea cu un concert Gustav Mahler și sfârșea cu un concert Mozart. Și copiii își aveau perioada lor, 12 noiembrie 2017-10 iulie 2018. Știu că nu mai interesează, timpul fiind trecut, dar am amintit ca și informație generală.

Într-o clădire alăturată teatrului funcționează Museo Teatrale alla Scala cu acces și din foaierul teatrului. În muzeu sunt expune costume, schițe, documente, fotografii etc. Și tot aici se află Accademia d' Arte cu o secție a Scuola di Balle ce pregătește viitoare talente în ale muzicii și ale baletului.

Mi-au plăcut ferestrele, ușa de intrare, am tras cu ochiul în holul teatrului, după care am făcut un mic popas pentru un ceai, nu la Cafee Teatro alla Scala, ci undeva în apropiere.

După o zi întreagă de umblat am găsit totuși puterea de a păși și în zona modei milaneze. Femei fiind, nu era de lepădat un astfel de sector! Așadar, am intrat în,

Quadrilatero della Moda, pentru a ne menține condiția fizică a bietelor noastre picioare solicitate mai bine de 12 ore. O adevărată industrie și moda asta! Acest sector stradal este cuprins între patru mari bulevarde, Montenapoleone, Manzini, Spigna și Corso Venezia străbătut la rândul său de alte artere, toate datând din timpul domniei lui Napoleon.

Magazine, buticuri, ateliere de modă, expoziții cu vânzare, vitrine, vitrine și iar vitrine... cu tot felul de exponate ale celor mai mari și prestigioase case de modă. Dar și prețurile, pe măsură!

Pe Borgospesso, Santo Spirito, Sant Andrea și multe alte via și viale, printre produsele din piele, lână, mătăsuri și alte finețuri, vitrinele expun îmbrăcăminte pentru femei, bărbați și copii, diverse accesorii sau încălțăminte și ceasuri de lux. Acum seara, toate ușile sunt deschise. Cafenele, ceainării, patiserii, antichități, toate atrag privirile ca un magnet. Ce să mai spun de sectorul mercerie, lâneturi, creații unicat și multe, multe altele.

Quadrilatero este comparabil cu Champs Elysees din Paris și merită o vizită în ajun de sărbători pentru a vă procura surprize pentru cei dragi.

Totată zona numită Quadrilatero este împânzită de magazine de lux ale diverselo firme și Case de modă.

E o relaxare privitul manechinelor -șnur!

---

VIZUALIZĂRI: 2458 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI