Călătorie la Milano (VI). Castelul Sforzesco. Din heraldica de altădată

TIPĂREȘTE

La călătoria din toamna lui 2017 la Milano, în ziua destinată vizitării Castelului, am făcut un prim popas la ansamblul, aș zice artistic, al Cimitero Monumentale (vezi impresii), unde ne-am consumat o bună parte din timp. N-aș fi crezut că poate fi așa captivant! Chiar, merită o vizită!

Cu linia verde a Metroului am călătorit apoi până în stația Lanza, de unde, printre pomi, semafoare, circulație intensă și lume cât cuprinde, am întrezărit Turnul rotund și masiv al Castelului, turn ornat cu stema familiei Visconti. O placă din marmoră albă, ce dă o discordantă notă cromatică cu griul intens al turnului. Un Șarpe, asta se vede acolo. Și acela numai pe jumătate, distrus, cine știe în ce împrejurări! Castelul a avut o istorie frământată încă de la ridicarea sa, prin sec. al XIV-lea, de familia Visconti care a dat și un prim Arhiepiscop orașului Milano.

Viitorul Ducat a fost un ținut din nordul Italiei de azi, ce aparținea Sf. Imperiu Roman de Apus, proaspăt destrămat. Orașele mai mari erau conduse de seniori, de cele mai multe ori rivali între ei și veșnic amenințați de hoardele migratoare ce cutreierau Europa. Vremuri grele!

În Milano, un senior dintr-o veche familie conducătoare, un anume Visconti, prin mijloace încă neelucidate, a unit 26 așezări mari și o zonă rurală ce ajungea până la Veneția. Ne documentăm și aflăm că totuși, prin sec. al XII-lea, exista o Ligă a Lombardiei care lupta pentru menținerea libertăților economice și juridice în fața atacurilor venite, mai ales din Imperiul Roman de Apus, condus de Frederik Barbarossa. Târziu, după înfrângerea acestuia a fost posibilă formarea Ducatelor Veneția, Brescia, Milano și încă două-trei. În fruntea Ducatului nou format, de Milano, se va instala Gian Galleazo Visconti, primul Duce de Milano și Conte de Pavia. Era prin 1395.

Castelul fusese comandat de un Visconti anterior și ridicat pe rămășițele unei vechi fortificații a castrului roman existent, „castel” din cărămidă roșie pe care familia l-au mărit și extins din generație în generație. Tot ei au înființat Universitatea din Pavia și au continuat lucrările de construcție la Dom.

Stema pe care o vedem pe turnul rotund, prezintă un șarpe (deteriorat și vai de el!), un șarpe ce... înghițea un copil (dispărut și acesta!). Acest însemn (șarpele) a apărut în timpul primei cruciade, când tot un Visconti a capturat scutul unui sarazin, stăpân al Ierusalimului, ce avea inscripționat pe el un șarpe ce înghite un copil, aluzie clară la pruncul Iisus. Acest șarpe va rămâne pe blazonul familiei și va fi atașat pe stema orașului, un scut alb cu o cruce roșie. Milanezii aveau un vechi steag de luptă, tot cu o crucea roșie pe el, despre care legenda spune că fusese primit de un Visconti mai vechi, ce luptase cu Theodoric, regele ostrogot. Și tot legenda spune că acest însemn a fost apoi adoptat de cruciații eliberatori ai Sf. Mormânt.

După ce au luat titlul de Duce (se pare, cu ajutorul Yagellonilor), familia Visconti a adăugat pe blazon un Vultur, semn că Ducatul făcea parte acum din Sf. Imperiu Roman de Apus. De aici, permanentele lupte cu papalitatea de mai târziu. Astfel, Stema prezenta un scut format din patru sectoare. Două câmpuri argintii cu șarpele albastru ce înghite un prunc și două câmpuri aurii cu vulturul negru al Imperiului Roman de Apus. La un moment dat a apărut și crinul francez, după căsătoria unui Visconti cu o Valois.

Ultimii Visconti au fost înlăturați de o revoltă republicană (să nu uităm, Florența și Veneția erau Republici) înfrântă de căpitanul forțelor de ordine a ultimului Visconti, cel rămas fără urmași pe linie bărbătească. Cu una din fiicele sale se va căsători căpitanul nostru, respectiv Francesco Sforza, nume suplimentar cu semnificația de „puternic” , care imediat a luat și locul acelui ultim Visconti în anul 1450. A fost primul despot și fondator al dinastiei Sforza din Milano. A mărit și modernizat castelul, l-a făcut reședință ducală bine fortificată. Fiul său care i-a urmat la conducerea Ducatului a fost cunoscut sub numele de Lodovico Il Moro, un geniu politic și foarte iubit de popor.

Așa dar, vom întâlni în Castelul Sforzesco și prin oraș,

1-Stindardul de luptă al orașului Milano, o cruce roșie, cu brațele inegale, pe un câmp alb, adoptat încă din Evul Mediu, înainte de prima cruciadă. Acesta se află pe un relief salvat de la distrugere și expus în muzeul din castel. Relieful era pe Porta Romana medievală, demolată prin 1700 și ceva...

2-Vom întâlni Stema orașului Milano, acel scut alb/argintiu cu o cruce roșie, ornat cu un leu, o coroană sau cu creneluri de cetate. Îl vedem astăzi pe stâlpii de iluminat din oraș, la intrarea în Banca Italiana, pe mijloacele de transport în comun, pe vechile fântâni sau pe pavimentul Galeriilor Vitoro Emanuelle II.

3-Prima stemă a familiei Visconti, șarpele albastru pe fond argintiu, aflată pe turnul denumit Torrione Santo Spirito și pe Torre del Filarete (pe partea spre curte).

4-A doua Stema orașului Milano, un scut alb/argintiu și crucea pe el, iar pe câmpurile formate, doi șerpi albaștri.

5- A treia stemă a orașului Milano adoptată la 1395 când se formează Ducatul, cu două câmpuri ocupare de șerpi și alte două de vulturii negri, la care un timp, apare și crinul francez.

6-Stindardul de luptă al poporului, cu Episcopul Ambrozie atașat, perioadă când Milano s-a numit Republica Ambroziană.

7-Stindardul civic al familiei Visconti, adoptat și de familia Sforza cu două câmpuri ocupate de șerpi și alte două, de vulturii negri, rămas până la 1500, după care vor avea loc alte adăugiri, la pas cu Istoria.

Am intrat în curtea Castelului pe Porta dei Carmine, deasupra căreia este montată stema familiei Visconti după formarea Ducatului, adoptată și de familia Sforza. Alături, se vede un al doilea turn rotund, numit Torrione del Camine ridicat în sec al XIV-lea de Francesco Sforza, astăzi o Galerie de Artă.

În interior, prima curte ce se desfășoară în fața ochilor, Corte delle Arme, o curte mare, pătrată cu zone verzi și alei pentru vizitatori. Aici aveau loc paradele militare în timpul lui Napoleon. În fața noastră se profilează o clădire cu un bener pe care se distinge Pieta Rondanini dar pe care o vom vizita la ieșire.

Pe zidul medieval din dreapta, la baza căruia se deschide un șanț de apărare, este montat un frumos relief oval, o cruce pe un câmp alb. Este stema orașului Milano. Șanțurile de apărare ce înconjură o bună parte din castel, aflăm că sunt locuite de pisicile abandonate din oraș, hrănite și îngrijite de Primăria orașului și organizații de voluntariat.

A fost o perioadă când, castelul a fost distrus în totalitate, alta când, Istoria cea bogată în acțiuni militare, intrigi, atentate și lupte intestine și-a spus cuvântul, alta când, a strălucit în eleganță și bun gust și alta când va intra în stăpânirea Regelui Franței Ludovic al XII-lea, care îl va transforma în depozit de pulbere. Și „Doamna” Istorie a făcut ce a știut ea mai bine! Spaniolii l-au refăcut, după care Napoleon și-a cantonat aici trupele sale.

La ora actuală Castelul Sforzesco este simbolul orașului, punct turistic de mare însemnătate, alături de minunea lui Leonardo din Cenacolo Vinciano

Vom intra pe sub Porta Giovia și ea ornată cu stema orașului, dar mult prea deteriorată și vom vizita Castelul.

O iarbă verde, verde se întinde la intrarea în castel

---

VIZUALIZĂRI: 807 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI