Fantanele - satul pentru sufletul tau

TIPĂREȘTE

Am ajuns aici in septembrie 2016, cu o prietena si copii nostri.

Am mers cu autocarul pana la Sibiu, de unde ne-a luat domnul proprietar la care am avut cazare. Firma de transport [...] ne-a imbarcat de la Autogara Militari (Bucuresti), care este foarte aproape de casa noastra (in jur de 1,3 km). Plecarea a fost la ora 6.30 si am ajuns in Sibiu, in Autogara Transmixt (care este langa gara) in jur de 12.30. Pretul a fost in jur de 110 lei dus intors de adult si la jumatate pentru copii, cu carnetul de elev.

De la Sibiu la Fantanele sunt aproximativ 20 de km, drum foarte bun, cu exceptia ultimelor sute de metri, din sat, unde este drum de pamant sau cu pietre mari de rau si in panta. Daca veniti cu trenul sau cu autocarul pana in Sibiu (autogara si gara sunt alaturate), puteti ajunge pana in Fantanele luand Sageata Albastra, pana la halta Sibiel, dar de acolo pana in sat este ceva de mers, vreo 2 km, nu numai pe sosea, dar si pe drum de tara, si in panta, asa ca daca sunteti cu bagaje, e mai complicat de facut drumul asta pe jos.

Dar merita cu prisosinta sa il vizitati. Daca as fi avut bunicii sau parintii la tara, aici mi-ar fi placut sa fie. Aici as fi trimis copii, sa haladuiasca pe toate dealurile inconjuratoare, sa ia apa de la izvor, sa sara gardul de uluci, ca Nica, si sa fure de la tanti Maria prunele mari si zemoase. Sau sa stea intinsi pe iarba, pe pajiste, sub marul urias, cu ochii lipiti de cer!

Linistea satului nu era tulburata decat de sunetele naturii si ale animalelor, aerul curat si verdeata abundenta fiind un balsam pentru sufletul meu de bucurestean agitat si in continua miscare.

Multe dintre drumurile dintre case nu erau decat pentru picior de om, si mi-au placut la nebunie portile mari de lemn sculptat si casele cu zidul pe hotar, cu perdele si flori la ferestrele camerelor “bune” de la drum. Si troitele foarte vechi de la raspantiile de drumuri. Si imi place cum te saluta oamenii, chiar daca nu te cunosc, respectandu-te.

Un copil localnic, de la pensiunea la care ne-am cazat, ne-a plimbat pe toate drumurile neumblate, si am ajuns si la cimitirul vechi de pe deal, si in cel mai inalt punct, de unde se vedea toata asezarea. Cand am in fata mea asa frumuseti, imi pare mereu rau, ca nu am un aparat performant, dar unul care sa aiba capacitatea sa prinda ce vede ochiul. Pozele mele de la distanta aia nu sunt prea reusite!

Am intalnit si batranele care isi reparau casele cu un amestec de pamant si balega, si unele care, in ciuda varstei, coborau de foarte sus, jos in sat (stiu ca nu suna prea bine, dar asa e), cu sacosica pe mana, sa cumpere de la singurul magazin din sat, un ulei sau un zahar.

Pe pajistile inverzite, animalele pasteau libere, iar tu puteai sa-ti umpli sanul si burta cu mere, sand intins pe iarba la umbra lui, pentru ca ramurile erau asa incarcate ca isi incurcau frunzele cu iarba.

Tot aici am intalnit langa fantana din mica “intersectie” si un domn, care statea pe jos pe iarba si scria. Nu l-am deranjat normal, dar am avut surpriza sa il regasesc in pensiunea unde ne cazaseram, si logic ca am intrat in vorba. Am aflat ca il chema Klauss, ca era din Berlin, si scria un roman despre o fata care plecase din Fantanele in Germania (fictiune, nu fapt real), si venise sa se documenteze la fata locului.

Pot doar sa-mi inchipui cat de mare i s-a parut diferenta intre Berlin si Fantanele :)! Sigur a crezut ca s-a intors in timp 100 de ani — atat cat avea oricum nevoie pentru romanul lui :) ! Linistea si frumusetea locului i-au fost muze si l-au ajutat enorm la inspiratie! Am facut schimb de cunostinte, el ne-a povestit despre orasul lui si noi… l-am invatat sa joace macao :)! Nu stiu daca a finalizat romanul, nu i-am cerut datele de contact, deci nu am pastrat legatura.

Intr-una din seri am prins chiar si un mic spectacol de teatru in sat, tinut de o trupa locala in limba germana, din care nici eu, nici copii, nu am inteles vreo boaba, dar asta nu ne-a impiedicat sa ne bucuram vizual de personaje, de costume si de frumusetea lor si sa ne facem noi singuri povestea.

In afara de satul in sine, care este o destinatie de apreciat, in afara de drumetiile prin zona, pe dealurile inconjuratoare, de statul de vorba cu batranii din sat, daca te tin picioarele, cu un ghiozdanel in spate, cu merinde pentru drum :), poti vedea manastirea Orlat, aflata la 3 km distanta, (ar fi halta Orlat, unde poti sa cobori din Sageata Albastra, daca nu vrei sa mergi pe jos, dar in afara de faptul ca esti legat de ora la care trece trenul, ai pierde si drumul frumos pe jos, plin de verdeata si flori), sau satul Sibiel, aflat in directia opusa, tot la 3 km, unde poti vizita Muzeul de icoane pe sticlă „Pr. Zosim Oancea” (unde am gasit cea mai mare expozitie de icoane pe sticla din Transilvania) si biserica „Sf. Treime”.

Drumul nu este greu, se face pe asfalt, pe marginea soselei, este doar lung, lung dar frumos, si poti sa te bucuri de toata verdeata, linistea si frumusetea, pe care ti le poti pastra in poze ca amintire (eu imi fac mereu poze pentru ecranul calculatorului, sa ma bucur de ele in fiecare zi).

Daca ati venit cu masina, si ati avut loc sa va luati si bicicleta (eu nu am putut sa mi-o aduc cu trenul… ca aveam prea multe bagaje :), dar mi-am pus in target pt viitor!) puteti sa vedeti toate aceste frumuseti si chiar mai multe, folosind traseul de mai jos.

sibiu-turism.ro/Ce-facem- ... -Fantanele.aspx

---

VIZUALIZĂRI: 1346 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI