Prin Marginimea Sibiului - La Rau Sadului

TIPĂREȘTE

In plimbarile noastre prin tara, placandu-ne atat de tare in Marginimea Sibiului, unde am petrecut un Craciun la Gura Raului, am zis sa mai incercam si o alta locatie din zona. S-a ivit ocazia anul trecut, cand am zis “sa rupem” drumul pana la Rimetea, cu o noapte pe undeva prin Marginimea Sibiului. Am studiat un pic zona am oscilat intre Cisnadioara si Rau Sadului si am zis sa impacam si “capra si varza”, sa alegem Rau Sadului, acesta beneficiind, in opinia noastra, de cadrul natural mai frumos, pe Valea Sadului, inconjurat de Muntii Cindrel si Muntii Lotrului, ce ne permitea sa facem ceva plimbari plus ca ne doream sa ajungem si pana la Lacul Negovanu (sau Gatul Berbecului) care era dincolo de Rau Sadului. La plecare urma sa ne abatem si pe la Cisnadioara pentru a vizita frumoasa Biserica fortificata.

Am cautat rapid pe net, ceva cazari in zona, nu aveam pretentii prea mari la conditiile de cazare, urmand sa stam doar o noapte (cautam doar o camera dubla cu baie proprie).

Am gasit Cabana Nora, am sunat, aveau camere libere, am rezervat si am rezolvat problema. Voi povesti despre conditiile de cazare de aici intr-o recenzie separata pentru a nu amesteca “ciorbele”. vezi impresii (adăugat de webm, ulterior)

La Rau Sadului se poate ajunge cand vii dinspre Rm Valcea, facand stanga, din Talmaciu, trecand prin Sadu (aprox 21 km) sau din Sibiu, de undeva din Dumbrava Sibiului prin Cisnadioara, Cisnadie, Sadu si apoi Rau Sadului (aprox 28km).

Drumul pana in Rau Sadului este asfaltat. Noi am intrat pe la Talmaciu iar apoi la plecare am trecut prin Cisnadioara, iesind direct la Sibiu si continuandu-ne drumul mai departe spre Alba.

A meritat din plin alegerea facuta, de a ne caza la Rau Sadului. Peisajele pe Valea Sadului, care desparte Mtii. Cindrel de Mtii Lotrului sunt superbe, de basm. Culoarea la putere este verdele, de o parte si de alta a vaii. Esti in mijlocul naturii: munte, padure, apa, pajisti, pasari!

Ajungand la cabana, in jurul pranzului ne-am orientat rapid ce putem face prin imprejurimi, dorinta noastra fiind sa ajungem pana la Lacul Negovanu, situat mai sus la vreo 15km de cabana.

Dar din discutia cu gazda de la cabana, am fost sfatuiti sa renuntam a ne deplasa cu masina, deoarece drumul forestier este destul de rupt pentru o masina cu garda joasa. Tocmai fusese cu cateva zile mai devreme pe acolo cu o masina de teren. Am renuntat a ne deplasa cu masina, iar pe jos nu ne permitea timpul pana seara sa ne si intoarcem pe lumina. Asa ca ne-am reorientat spre plimbari de relaxare prin imprejurimi, unde am vazut si doua mici cascade, am urcat apoi pe un forestier si am continuat pe o poteca care ne-a dus undeva sus deasupra Vaii Sadului, de unde se deschidea o priveliste deosebita asupra vaii si a muntilor din jur. Pentru cei cu spirit de aventura dar si dotati cu masini de teren pe langa excursia pana la Lacul Negovanu se poate continua plimbarea off-road pana la Paltinis sau se poate iesi in Transalpina in zona Lacului Oasa.

A doua zi, la plecare, ne-am oprit sa vizitam prima si cea mai veche hidrocentrala in functiune din Romania- Sadu, in 1896 cand s-a dat in functiune fiind a treia din lume care a utilizat tehnologia de transport la distanta a energiei electrice.

Energia electrica produsa aici a asigurat electrificarea primei localitati rurale din tara - comuna Sadu, ulterior fiind alimentate din centrala si localitatile Cisnadie şi Sibiu.

Uzina a fost construita dupa planurile unui inginer celebru, Oskar von Miller, cel care a pus pentru prima data la punct tehnologia de transport la distanta a energiei electrice, în Germania, în 1881.

Constructia hidrocentralei de la Sadu I a inceput in 1895, iar în 1896 s-a dat in functiune.

In 1907 s-a realizat prima interconexiune din tara, intre Sadu I si Sadu II, iar de aici a inceput sa ia nastere o parte din sistemul energetic...

Pentru a putea vizita acesta hidrocentrala-muzeu, in functiune, am sunat la o sonerie amplasata la poarta, accesul fiind interzis fiind o uzina electrica in functiune.

A iesit cineva si ne-a rugat sa asteptam putin, pana va veni cineva sa ne preia, pentru a ne insoti sa vizitam atat sala masinilo, functionala cat si muzeul de deasupra de la etaj.

Am asteptat, pana a venit o persoana din echipa care asigura buna functionare a uzinei electrice, dup ce si-a terminat indatoririle cei revin la supravegherea functionarii echipamentelor uzinei electrice, nefiind o persoana angajata strict pentru activitatea de muzeu.

Paradoxal este, ca muzeul nici nu apartine Ministerul Culturii si Cultelor, sau cum s-o mai numi el acum ca le schimba guvernatii nostrii dupa bunul plac si in functie de ce portofolii mai au nevoie. Este amenajat si intretinut prin grija, priceperea si banii celor ce gestioneaza uzina electrica. Nici macar taxa pentru vizitarea muzeului nu pot pune neavand regim de muzeu.

In sala masinilor pe care am vizitat-o prima sunt trei agregate imense ce tronează în mijlocul încăperii lungi.

Primul grup hidroelectric a fost montat in 1901, al doilea in 1905, iar al treilea in 1925. Ele au fost produse in uzina Ganz &Co din Budapesta.

In muzeul amenajat la etaj, deasupra salii masinilor se accede din exterior pe o usa laterala.

Muzeul energetic Sadu I - Sigmond Dachler, este primul muzeu de acest profil din tara, inaugurat in anul 1996 cu prilejul aniversarii a 100 de ani de la punerea în functiune a centralei. Numele muzeului vine de la inginerul Sigmund Dachler, cel care a coordonat buna functionare a centralei vreme de cateva decenii.

Prima sala, Sala Cronos, prezinta prin fotografii vechi, prin planşe originale şi exponate, calatoria in timp, de la inceputurile construirii acestei hidrocentrale. Pe cateva planse sunt reproduse imagini de pe santierul din 1895-1896, imagini cu inginerul Oskar von Miller, fotografii de la sfarsitul secolului al XIX-lea cu Sadu I, cu sala maşinilor si cu peisajul inconjurator.

Sunt fotografii in care Oskar von Miller apare alături de Henry Ford sau Thomas Edison.

Oskar von Miller a ajuns sa construiasca aceasta hidrocentrala la initiativa catorva oameni: In 1890, Casa Generala de Economii din Sibiu a donat 1.000 de florini pentru ca o comisie de consilieri municipali care sa mearga in Germania si să viziteze Expozitia Electrotehnica Internationala de la Frankfurt.

Doi ani mai tarziu, in 1892, Oskar von Miller venea la Sibiu sa studieze conditiile pentru construirea unei hidrocentrale. In iunie 1893, proiectul pentru Sadu I era gata, iar constructia a inceput in 1895, lucrarile incheindu-se pe 16 decembrie 1896.

Tot in prima sala gasim expusa o centrala telefonica veche, care facea legatura intre toate punctele de exploatare din zona. Pe tabloul de comanda al centralei se mai pot citi cateva etichete invechite, ingalbenite: Talmaciu, Sadu-Ciunget.

Pentru a ilustra ideea de cronologie, intr-unul dintre colturile salii sunt expuse grupat, ceasuri electrice de diferite vechimi, marimi si tipuri, care au functionat de lungul timpului in incinta uzinei Sadu I.

In urmatoarea incapere a muzeului, Sala Vulcan, prezinta vechiul mod de organizare al uzinei. Sunt amenajate si expuse vechile birouri ale proiectantului, al directorului precum si un atelier de reparatii si un panou de verificare/ metrologie cu tot felul de cadrane si ceasuri pe el.

In ultima sala, Sala Hermes, afli cum se produce energie electrica şi care e drumul de la baraj la reţelele de distributie, structura sistemului energetic, peretii sunt tapetati cu fotografii foarte sugestive.

Vizitarea acestui muzeu este ca o intoarcere in timp, o experienta tare interesanta si placuta.

Dupa ce am vizitat muzeul, doarece calatorului ii sta bine cu drumul, am plecat mai departe spre Cisnadioara.

---

VIZUALIZĂRI: 5446 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI