Mărginimea și Sibiel (tare mi-o fost drag de el!)

TIPĂREȘTE

Nu știu cum se face, dar în excursiile mele prin țară „am sărit” mereu peste împrejurimile Sibiului, ratând astfel nu doar peisaje frumoase și povești bune de spus la gura sobei cu lemne deopotrivă de către românii, sașii ori maghiarii trăitori pe aceste meleaguri, ci mai ales acea atmosferă rurală senină care te încântă cu miresmele căpițelor de fân, dangătul clopotelor de biserici, ciripitul matinal al păsărelelor, huruitul căruțelor trase de cai ori lătratul câinilor care păzesc turmele de oi.

Da, aveam lipsuri mari în cunoștințele despre patria mamă și în activitatea turistică. Lipsuri care se cereau remediate. Și așa am ajuns să mă înscriu în excursia intitulată „Mărginimea Sibiului și Transilvania ce o-nconjoară” .

Totuși să nu vă închipuiți că eram total neștiutoare: câte ceva auzisem despre zona pastorală Mărginimea Sibiului, măcar legat de celebra brânză vândută peste tot în țară sub denumirea „de Sibiu” . Și în drumurile mele avusesem ocazia să arunc câte o privire (ce-i drept grăbită) satelor sale prin care sau pe lângă care am trecut.

La valoarea mea… era – desigur ‒ prea puțin și prea superficial. Și prin urmare, în pregătirea circuitului, m-am pus pe studiat. Și iată ce am aflat despre Mărginime.

Se întinde pe o suprafață de peste 200 kmp situată în partea de sud-vest a județului Sibiu, între râurile Sadu la sud și Săliște în nord, și cuprinde 18 localități înșirate în depresiunile de la poalele munților Cindrel și Lotru. Sunt sate vechi, o parte din ele întemeiate încă din secolul al XIV-lea, care s-au dezvoltat în principal datorită oieritului, din care s-au diversificat ulterior alte activități care le-au adus prosperitate: prelucrarea laptelui, a cărnii de oaie și lânii, pielăria, țesutul, negoțul.

Mărginenii au știut să profite nu doar de pășunile întinse, ci și de poziția geografică între Transilvania și Țara Românească, ca și de proximitatea orașului Sibiu, important centru medieval comercial și meșteșugăresc.

Populația din Mărginime a fost și a rămas preponderent românească. Păstorii sunt cei care au păstrat tot timpul legături strânse cu românii din Valahia. Dar nu numai cu ei: în timpul transhumanței, ajungeau cu turmele dincolo de Carpați și de Dunăre, până la Adriatica, Polonia, sudul Ucrainei ori Crimeea.

Cele 18 sate păstrează o moștenire comună etnologică, arhitecturală și culturală. Casele mari, cu porți înalte și curți interioare închise pe toate laturile, lemnul fiind dintotdeauna principalul material de construcție, au fost influențate de arhitectura săsească. La fel și obiceiul pictării mobilierului.

Din secolul al XVIII-lea, când autoritățile austriece au înființat primele manufacturi de sticlă, provine meșteșugul pictării de icoane pe sticlă, introdus în Mărginime de Biserica Română Unită cu Roma, Greco-catolică, și preluat apoi de Biserica Ortodoxă Română.

Alte meșteșuguri, precum olăritul și sculptatul în lemn, sunt transmise din generație în generație, iar datinile sunt respectate și acum, mai ales de sărbători, când oamenii ies din case îmbrăcați în costume populare tradiționale alb cu negru.

În Mărginime, vizitatorii pot face drumeții sau pot vizita case memoriale, biserici vechi ori muzee, se pot caza în pensiuni cu dotări moderne, administrate de proprietari primitori, și pot savura delicioasele mâncăruri locale, toate acestea fiind motive pentru acordarea în anul 2009 a premiului Mărul de aur de către Federaţia Internaţională a Jurnaliştilor şi Scriitorilor de Turism și alegerea în 2015 drept Destinație Europeană de Excelență pentru Turism și Gastronomie.

Într-adevăr, Mărginimea Sibiului a devenit în ultimii ani un punct important pe harta turismului rural românesc iar distincțiile sunt pe deplin meritate, după cum m-a convins șederea de 5 zile (4 nopți) la Pensiunea Cristina din satul Sibiel vezi impresii.

Sibiel are o tradiție îndelungată în primirea oaspeților. S-a declarat încă din1973 „sat turistic” iar pensiunile sale atrag vizitatori nu doar români, ci și străini.

Satul se află la 22 km de Sibiu, e parte a comunei Săliște și stă culcușit într-o depresiune pitorească, la poalele Munților Cibinului, la altitudini de 400-700 m. Cel mai comod este de ajuns acolo cu mașina, străbătând Sibiul, ieșind din oraș pe lângă aeroport (pe care nici nu l-am mai recunoscut, atât de mult s-a extins și modernizat) și traversând apoi satul Orlat, însă există și posibilitatea transportului feroviar pe Magistrala 200 dintre Sibiu și Vințu de Jos, cu coborâre la Halta Sibiel, situată la marginea localității.

În drumurile cu autocarul am avut ocazia să admir colinele împădurite cu pini și arini din împrejurimi, munții figurând în fundal ca un personaj secundar dintr-o carte poștală ilustrată, și pajiștile pline de floricele și de iarbă de un verde încă crud la final de august, în timp ce în București se îngălbenise de mult, pârjolită de soare.

O atmosferă pașnică, liniștitoare, prielnică visării și relaxării fizice și spirituale.

Livezile de pe dealurile Sibielului, cu cele 40 de soiuri de măr (unele vechi de 200 de ani) și 10 soiuri de păr, sunt renumite, și în luna octombrie se organizează în sat un Festival al merelor.

Sibiel a fost fondat în jurul anului 700 de oieri coborâți din Valea Uții în căutare de pășuni sau, după alte versiuni, de maghiari, și a fost menționat pentru întâia oară în 1311 în documente care fac referire la o Cetate Salgo, situată la 1.100 m altitudine, din care nu au mai rămas decât ruine. Există un traseu marcat până acolo, de o oră și 30 de minute – două ore. Legenda spune că între zidurile cetății Decebal și-ar fi ascuns comorile în timpul războaielor purtate cu romanii conduși de împăratul Traian.

Populația Sibielului, formată din cca. 450 de locuitori, este integral românească, însă influența săsească este vizibilă, ca în toate celelalte sate din Mărginime, în construcția caselor de oameni gospodari, cochete și bine îngrijite, zugrăvite în nuanțe pastelate, cu acoperișuri puternic înclinate și ferestre cu obloane vopsite în culori vii, ascunse vederii de porți mari din lemn, unele din ele cu elemente decorative frumos sculptate.

Satul e străbătut de pârâul Sighiel, și de pe podul lângă care ne-a lăsat autocarul nimeni nu a ratat ocazia unei poze cu apele zglobii și jardinierele cu flori roșii.

Peste drum de pod și de Pensiunea Cristina, în centrul sau „pruntul” satului, se află Casa Națională sau Căminul/Pavilionul Cultural, o construcție impunătoare din cărămidă și piatră realizată exclusiv din donațiile făcute de săteni unde se organizează tabere de creație și diverse evenimente culturale. Alături a fost amenajat un loc de joacă și la două case distanță e un magazin mixt de unde m-am aprovizionat cu apă.

Din șosea se răsfiră ulițe pietruite înguste, cu case apropiate între ele, ca pentru a sta pavăză în calea năvălitorilor, transformați astăzi în turiști...

O troiță alb cu albastru deschide drumul spre Biserica Sfânta Treime, datând din 1765, construită nu din lemn, ci din bolovani de piatră aduși, se pare, de pe Valea Uții. A servit inițial ca sfânt lăcaș al Bisericii Unite și a fost pictată la puțin timp după finalizare de doi frați, meșteri zugravi, fii ai unui preot din Rășinari. Prin strădania preotului ortodox Zosim Oancea, în 1965 biserica a fost complet refăcută, frescele acoperite de cinci straturi de var înnegrite de fum fiind scoase la lumină.

Din păcate am găsit-o închisă, așa că nu am putut vedea scenele biblice în care soldații romani care îl asupresc pe Iisus sunt înfățișați îmbrăcați în uniforme militare ale armatei austriece, și nici icoanele care îi reprezintă pe cei 14 papi care au condus Biserica Romei înainte de Marea Schismă din 1054.

În spatele bisericii și al cimitirului, în aceeași curte, se află cel mai important obiectiv turistic din Sibiel, Muzeul de icoane pe sticlă Preot Zosim Oancea (intrarea 10 lei), cu cea mai mare colecție de astfel de lucrări din Transilvania.

Preotul Zosim Oancea, fondatorul muzeului, originar din satul Alma din județul Sibiu, a ajuns la Sibiel în 1964, după ce, în 1948, fusese aruncat în temnițele comuniste, unde a petrecut zece ani sub învinuirea de complot împotriva statului. După restaurarea bisericii Sfânta Treime, și-a îndreptat atenția spre icoanele pe sticlă, intuind potențialul cultural al meșteșugului pictării lor.

A îndemnat sătenii să doneze lucrările pe care le țineau în casă, strângând astfel 150-200 de icoane, adăpostite la început într-o veche magazie, refăcută între 1970-1971. Donațiile masive venite din străinătate și creșterea numărului de vizitatori au dus la construirea, între 1976-1982, a clădirii pe două nivele ce funcționează și în prezent ca sediu principal al muzeului.

În timp, colecției de cca. 600 de icoane pe sticlă și lemn din secolele XVIII-XIX i s-au adăugat ouă încondeiate, mobilier țărănesc, costume populare, cărți vechi, litografii și fotografii de epocă.

În holul de intrare sunt expuse fotografia preotului Oancea, diploma și trofeul Mărul de aur, după care, în sălile bine luminate, vizitatorii vor descoperi icoane provenind din diverse zone ale Transilvaniei ‒ Nicula și împrejurimi, Valea Mureșului, zona Făgărașului, cea a Brașovului, Valea Sebeșului-Alba Iulia, și – evident – Mărginimea Sibiului. În plus, sunt prezentate și icoane din Bucovina și Banat, precum și de proveniență austriacă.

Fiecare din regiunile enumerate mai sus și-a dezvoltat în arta pictării pe sticlă a icoanelor propriul stil și o coloristică aparte, toate fiind însă reunite sub semnul credinței și al gustului pentru frumos.

Cine și-ar fi închipuit că un sat atât de mic poate adăposti asemenea comori? Alături de natura generoasă și de casele primitoare, ele stau mărturie bogatei moșteniri culturale și autenticității stilului de viață transilvănean, făcând din Sibiel, ca și din toată Mărginimea, un loc în care amprenta trecutului și vechile tradiții se îmbină armonios cu confortul modern.

Mie mi-a rămas în suflet.

AmFostAcolo fără reclame?

• Utilizatoriii LOGAȚI văd o versiune cu mai puține reclame
• Ai dori o versiune COMPLET fără reclame? — devino membru afaFanClub -- citește mai mult

Membrii afaFanClub accesează AFA FĂRĂ RECLAME, pentru 8-9 lei/lună!

Cum devin membru afaFC? -- cumperi un abonament pe 6 sau 12 luni.

Detalii despre abonamentele afaFanClub aici

• ABONAMENT afaFC pe 6 LUNI = 59 lei Cumpără afaFC 6 luni
• ABONAMENT afaFC pe 12 LUNI = 100 lei Cumpără afaFC 12 luni

*) Nu uita să completezi, la DATE FACTURARE, username (de exemplu la Adresă)

---

VIZUALIZĂRI: 130 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI