GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
În continuarea articolului meu despre Tilișca (vezi impresii), voi descrie vizita mea la muzeul etnografic din localitate.
Reamintesc faptul că m-am deplasat până acolo cu scopul precis de a vizita acest muzeu, de a urca până la ruinele fostei cetăți dacice și a încerca să caut fosta cetate medievală. Cu ultima parte, cu cetatea medievală nu prea am reușit, nu am găsit nici indicatoare nici informații cât de cât precise în mediul online.
Unde găsim acest muzeu
O să repet un pic accesul în zonă, așa am descris în ultimul articol :Tilișca se află într-o vale superbă cu dealuri împădurite jur împrejur. Mulți șoferi trec pragul localității Tilișca pe aici șerpuiește celebra Transalpina drumul regelui. Drumul la care se află localitatea se numește 106 G un drum județean de bună calitate doar îngust pe alocuri iar șofatul pe acesta va necesită atenție sporită.
Ca să ajungem în localitatea Tilișca putem folosi 3 drumuri dinspre Sibiu. Primul drum este dinspre autostrada A1, în dreptul localității Săliște există ieșire de pe autostradă, se va traversa localitatea Săliște, centrul și se va respecta indicatorul spre Transalpina sau localitatea Tilișca. A doua variantă este E68/DN1 la fel la intersecția cu strada Gării din Săliște se va vira la stânga. A treia variantă cea mai frumoasă este drumul care străbate toată Mărginimea Sibiului. Pentru a folosi acest drum fie se va folosi DN1, Cristian după care via Orlat pe DJ106E fie traseul de mărginime complet direct din Sibiu via Cisnădie-Cisnădioara-Rășinari- Poplaca DJ106A, DJ106D, DJ106E.
Și ca să fiu și mai maimuță am copiat din ultimul meu articol ceea ce am scris despre istoria locului:
Zona în care se află în prezent Tilișca s-a locuit în perioada preistorică, au avut loc descoperiri arheologice. Următoarea perioadă în care este menționată localitatea este acum 2000 ani cu cetatea dacică de pe dealul Cățănaș. A urmat perioada înfrângerii de către forțele armatei romane în frunte cu Tilistus. Următoarea perioadă este timpul în care persista pericolul invaziei turcești și tătărești. Pe atunci s-a construit cetatea medievală de pe dealul Cetate un loc strategic de unde se putea observa toată zona din jur.
O primă atestare documentară este din 1366. În vremurile mai apropiate de cele din prezent locuitorii satului nu au scăpat de războaiele mondiale, monumentul din centru ne amintește de acele timpuri. În perioada comunistă fiind locul din punct de vedere geografic puțin mai retras, edilii de atunci nu au reușit să fure chiar totul din comună, astfel localitatea a putut să se dezvolte în continuare. În prezent localitatea este o îmbinare armonioasă între trecut și prezent s-au păstrat tradițiile, ocupațiile tradiționale dar s-a dezvoltat și din punct de vedere turistic.
Ocupațiile tradiționale ar fi prelucrarea lânii, pieii, confecționare de cojoace ciobănești, procesarea brânzii de oaie.
Despre muzeul etnografic din Tilișca
Istoria casei cu un nivel în care este amenajat micul muzeu începe cu mult peste 100 de ani. De fapt casa a fost donată care aparținea unei familii din Tilișca. Vizitând acest mic muzeu de fapt vizităm istoria tilișcanilor de rând în acest loc trăind de fapt o familie cu momente bune și rele din viața lor, și stând acolo între pereții casei de peste 100 de ani ne putem imagina cum stătea familiea respectivă la masă, cum dormea, cum cocea pâine, cum sărbătorea sau cum lucra câte ceva în interior.
Bineînțeles că în acest moment există mai multe exponate în muzeu decât avea acea familie de rând. Exponatele așezate aici au o origine exclusiv a tilișcanilor, toate obiectele au fost donate de către aceștia.
Evoluția caselor din Mărginimea Sibiuluia a trecut prin mai multe perioade. Dacă la început existau case mici cu o singură încăpere, pe urmă case cu o tindă și o încăpere de locuit sau 2 încăperi, casa-muzeu al nostru pe care îl vizităm are 3 încăperi.
Orar vizitare
Orarul de vizitare în acest muzeu coincide cu orarul primăriei Tilișca. În consecință trebuie luat în calcul că în mod obișnuit se poate vizita doar de luni-vineri orele 8.00-15.00. Trebuie sunat și întrebat la primărie cum s-ar putea realiza o vizită în weekend, adresa, sait și nr. telefon aici: Str. Scolii, 531, Com. Tilisca, Sibiu, Tilișca 557280 telefon 0269 554 002 sait aici: comunatilisca.ro.
Intrarea este liberă
Vizita mea
Așa cum am povestit în articolul anterior, am parcat în fața primăriei și poliției comunale din Tilișca. Între primărie o clădire clasică dar mai modernă și centrul comunei se află o clădire istorică cu un mic turn care pare nelocuită, are un nivel iar pe micul turn o curce. Dar nu pare să fie biserică, cele două biserici orotdoxe le-am descris data trecută în articol. După această clădire și în fața primăriei se află un mic parc amenajat și destul de aranjat iar în centrul acestei zone verzi se află monumentul eroilor din primul și al doilea război mondial. În spatele monumentului se află muzeul. M-am îndreptat spre micul muzeu dar așa cum am preconizat casa era încuiată.
Mă întorc spre clădirea primăriei observ un mare afiș turist info, intru, aud voci, întreb despre muzeu. Am primit răspuns afirmativ că se poate vizita iar în următorul moment apare o angajată cu o cheie de mari dimensiuni. Am înțeles pe loc că orarul de vizitare nu poate fi alta decât orarul primăriei iar că angajata care a deschis nu este pe post de ghid, dar ar putea să răspundă la câteva întrebări privind exponatele.
Casa muzeu (care acum o sută de ani nu a fost muzeu, a fost o locuință) este construită din lemn, este dreptunghiulară, are trei încăperi din care cea de mijloc este tinda iar la intrare este un mic pridvor pe stâlpi de lemn.
Pe trei din patru fațade observăm câte două ferestre. Pe fațada către primărie mai observăm afișe mari despre managementul integrat al siturilorROSC10085 Frumoasa dar și despre istoria localității Tilișca.
La intrare la pridvor o plăcuță metalică are inscripția:
Muzeul etnografic Tilișca, realizat în anul 2003 cu ajutorul cetățenilor și al asociațiilor neguvernamentale din comună cu sprijinul financiar al municipalității Deventer din Olanda și al Primăriei comunei Tilișca.
Prima încăpere din casa muzeu era tinda, acea încăpere de trecere între camere dar și locul unde se afla vatra casei care dădea căldură, lumină, coceai pâinea și făceai mâncarea pe ea. Tinda din casa noastră era destul de încăpătoare astfel întreaga familie putea să stea acolo și se concentra la activitățile derulate acolo. La unele case vechi cu acestă încăpere tinda mult mai mare putea să doarmă toată familia, vatra fiind zidită dând câldură toată noaptea.
Pe vremuri pardoseala din tindă era din pământ bătut și lipit cu întreținere de menținere săptămânală. În prezent în muzeu am pășit pe podea din scânduri din lemn, dar aici în tindă pe lângă vatră s-a păstrat pardoseala originală de pământ bătut (poate îmbunătățit oarecum cu ajutorul unor aditivi, sau ce cred eu s-a turnat ceva asemănător pământului bătătorit)
Din tindă se putea intra în camerele de locuit, de dormit. Parcă cea spre vest (către munte în cazul nostru) era camera mai mare iar cea spre est (către primărie și șosea) era puțin mai mică.
Pereții erau din tencuială și zugrăviți într-un albastru foarte deschis. Podeaua era din scânduri de lemn iar tavanul era aparent, grinzi de lemn și scândură închisă la culoare. Ferestrele vechi erau dotate cu draperii autentice. De-ale patului, erau două paturi în încăperea mai mare erau acoperite cu diferite lenjerii de pat originale și decor specific. Pe diferite suporturi erau expuse porturile populare atât femeiești cât și bărbătești. Astea erau pe partea stângă din camera mai mare.
În partea dreaptă era așezat un război de țesut din acea vreme erau expuse și câteva materiale textile, materie primă plus ce s-a rezultat în urma procesului. Pe războiul de țesut era expusă o fotografie înrămată cu o fostă localnică din Tilișca și scria:
Prică Maria, (poreclă Măriuță Gheorghi Nan) născută în 4 noiembrie 1911 comuna Tilișca, decedată 4 decembrie 2004 a țesut straițe la fetele de măritat (zestre) și pentru majoritatea tilișcanilor, aigurând astfel păstrarea tradiției și portul local.
Ieșind din camera curată (cum se spunea pe vremuri) am studiat materiale și obiectele din tindă. Vatra sau mai exact cuptorul se află în colțul spate din stânga ocupă cca 2 treimi din lățimea încăperii. Cuptorul este complet dreptunghiular și etajat partea de jos probabil servește ca aerisire focar, loc de depozitare lemne și alte obiecte. Partea de sus a cuptorului este loc de depozitare diferite obiecte, de șezut probabil pe margine pentru încălzirea propriei persoane și cuptorul în sine unde se cocea pâinea sau se făcea mâncarea iarna. Vara bănuiesc că se făcea doar afară mâncarea folosind ceaun sau plite improvizate. Din acest punct de vedere nu am evoluat deloc ca omenire la absolut toți ne place să facem mâncarea vara afară indiferent dacă este vorba de ceaun, grătar, mici sau altele asemenea :).
În tindă pe lângă cuptor am zărit o sumedenie de ustensile de bucătărie. Majoritatea erau confecționate din lemn, și cele mai multe erau folosite pentru pregătirea pâinii noastre de toate zilele. Am mai văzut și altele de exemplu presă de struguri, zdrobitor, foarte multe vase de ceramică, oale, căni și tacâmuri, farfurii.
Dar așa cum am povestit într-un articol recent despre Rășinari nici în Tilișca nu există un lut bun adevat pentru formarea vaselor de ceramică, astfel tot ce vedem din ceramică este fabricată în alte locuri din țară și implicit cumpărată de localnici.
După studierea tuturor ustensilelor de bucătărie m-am îndreptat spre ultima a treia încăpere din casa muzeu, așa zisă a doua cameră curată cum se spunea pe vremuri. Aici în această cameră pe lângă mobilierul de locuit, locuri de depozitare, masă, scaune, pat observăm că pereții sînt plini de icoane religioase fie din lemn fie pictate pe sticlă, cruci, deci această cameră este ca o mini-biserică, dovadă că strămoșii noștri au fost suficient de religioși și ortodocși.
La ieșire lângă ușă am mai observat un exponat atât interesant cât și foarte valoros fragment din lemn reprezentând o cruce cu motive florale și scene bibilce provenind de la o biserică.
Mulțumit de ceea ce am văzut aici m-am îndreptat spre ieșire, și am găsit un video fain de atașat la început de articol în clip scrie: niciodată nu am să vând casa în care am crescut, rog WM să atașeze la început, mulțumesc
Trimis de AZE in 05.10.23 22:10:08
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (AZE); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
2 ecouri scrise, până acum, la acest articol
M-am întors în timp, odată cu citirea acestui articol.
Eram foarte mică și nu-mi amintesc de multe lucruri din casa bunicii de la țară, din Oltenia! Dar nu pot uita obiectele de lemn folosite în bucătărie (linguri, copaie de frământat aluatul pâinii, masa cu trei picioare și scăunelele mici pentru noi, copiii) și pe cele din lut - căni, ulcioare, blide, etc, etc. Mi-am amintit și de fuiorul bunicii, dar și de al mamei, chiar dacă ea, mama, venise în București, prin căsătorie. Încercam să torc și eu, dar nu aveam îndemânarea lor.
Pe multe dintre acele obiecte le-am regăsit și în pozele tale și m-a apucat nostalgia! E bine, câteodată, să ne reamintim de copilărie și de casa bunicii, iar tu - cu acest articol - n-ai făcut decât să mă bucuri!
Felicitări și pentru el!
@doinafil: Mă bucur că ți-am reamintit amintiri plăcute din copilărie. Acestea nu se pot uita.
Eu de exemplu locuiesc acuma în casa bunicii. Nu am modificat prea multe în configurație nu are rost dacă vrei ceva modern vinzi și faci o viluță/vilă la periferie cu banii ăia, dar eu nu am neapărat nevoie de așa ceva????
Mulțumesc pt vizită și vot
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Mar.2024 Mănăstirea Orlat - surprinzător de liniștitor — scris în 03.04.24 de ⭐ValentinB_88⭐ din BUCUREșTI - RECOMANDĂ
- Oct.2023 Tilișca, o altă perlă a munților Cindrel — scris în 03.10.23 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Apr.2021 Cetatea dacică de la Tilișca — scris în 19.10.21 de zlatna din RâMNICU VâLCEA - RECOMANDĂ
- Dec.2018 Schitul Înălțarea Domnului — scris în 28.12.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Dec.2018 Alte locuri de lângă Sibiu — scris în 14.12.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Nov.2018 Bungard — sau în grădina cu pomi — scris în 12.11.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ
- Dec.2017 Comuna cu trei sate — scris în 03.01.18 de AZE din SIBIU - RECOMANDĂ