Lacul Iezer - Sadova

TIPĂREȘTE

Coborand din creierii muntilor, dupa ce ne-am apropiat periculos de mult de granita cu fostul bloc sovietic si am vizitat Herghelia Lucina, aflata langa Moldova - Sulita, comuna cu un nume de o rezonanta deosebita si pasnica, ne indreptam spre Campulung Moldovenesc, sa alimentam atat trasurile cu lichide ridicate in cifra octanica, cat si frigiderul de la pensiunea Pietrele Doamnei, unde inoptam de cateva zile incoace si in care mai ramasese de mancat doar becul.

Doua masini, una dupa alta, se straduiau sa nu ramana cu caii putere neadapati, dintre care cea a Georgianei si sotului vazuse rosu de multa vreme si era musai sa oprim, asa ca nu am mai last-o sa se chinuie pana la Campulung, ci am oprit in Pojorata la un partener al lui Patriciu sa o alimentam. Dupa ce ne-am vazut bidiviii asigurati, alt curaj aveam, asa ca ne-am amintit de indrumarile Corinei, doamna de la pensiune si am pornit sa vedem Lacul Iezer de la Sadova, un lac legendar intre muntii Obcinei Feredeului, iar alimentarea frigiderului am mai amanat-o un pic, lasand sarmanul bec sa mai sufere un pic de singuratate.

Intram asadar in Sadova, comuna mandra, frumoasa si cu istorie, a carei denumire vine din slava, insemnand "doua gradini", nu stiu de la ce, probabil de la Gradina de Vara si de la Gradinita de copii. Mergem noi increzatori, cu traseul setat pe amintiri: "dupa un hotel verde faceti la stanga". Si da-i bataie, mergand primul si cautand hotelul ala verde ca sa facem la stanga, dar bag de seama ca ori aia au vopsit hotelul (cu toate ca aveam o banuiala ca nu exista nici un hotel in Sadova), ori am avut prea mare incredere in orientarea unei femei. Iesim frumusel din Sadova si incepem sa ne cocotam pe un munte, urmand soseaua in serpentina ce ne ducea deja pentru a doua oara in doua zile catre Vatra Moldovitei. Atunci am fost siguri ca o sfeclisem si, dupa ceva manevre periculoase, intoarcem pe drumul ala nu mai lat decat coada unei pisici mai dolofane, intram din nou in Sadova si ne activam sistemele de orientare, adica lasam geamul jos si intrebam un tataie. Omul ne indruma exact si iata-ne facand acum undeva la stanga si colindand prin Sadova, o localitate a carei dimensiuni o subestimasem clar, dar avem noroc cu nea Primarul, care a asfaltat drumul de curand.

In sfarsit ajungem la o margine de sat unde iesim cu regret de pe asfalt si urmam un drumeag de piatra la drapta. Si mergem, mergem prin padurea de rasinoase ce ne dezvaluia niste peisaje de poveste, pana ajungem la un nene cu o raba care nu prea stia ce vrea sa faca: nici nu pleca inainte, desi ii facusem loc, nici nu dadea inapoi sa ne faca noua loc, statea in cabina, cu motorul pornit si se uita la noi cum ne agitam sa ne croim drum pe langa magaoaia lui. Am avut atunci impresia ca am fost eroi intr-o poveste cu balaurul cu sapte capete caruia trebuia sa-i dai ceva sa-ti lase drumul liber catre Ileana-Cosanzeana, iar fumul scos de camion nu-l facea prea deosebit de legendara creatura.

Pana la urma s-a urnit un pic intr-o parte (fara sa ne ceara nimic), apoi a revenit impasibil in pozitia initiala, fara sa opreasca motorul. Ne-am crucit si noi si dupa ce am trecut de el, in fata noastra a aparul in peisaj un lacusor mititel si plin de vegetatie acvatica. Eu am oprit, Piri nu a fost convins ca asta poate fi "celebrul" iezer pentru care ne-am tocit caucioacele pana aici si a mers inainte. Am incercat sa-i sun si sa le spun ca intuiesc ca asta ar fi Lacul Iezer, dar nu aveau semnal (pe Orange).

Am asteptat un pic si s-au intors, logic, doar nu era sa mai gaseasca inca un lac printre muntii astia impaduriti.

Am tras si noi masinile din drum intr-o parcare naturala pe marginea lacului si am coborat sa admiram minunea.

Asadar, asta-i Lacul Iezer care, atunci cand i-am auzit descrierea, m-a facut sa regret ca nu am avut inspiaratia sa-mi iau la mine o lanseta, ca se zice ca e plin de pastravi. Pai, daca ai plumbul mai greu trebuie sa fii un adevarat maestru in ale pescuitului sa nimeresti apa si sa nu arunci pe celalalt mal.

Fetita noastra, ca orice copil, a luat pietre de pe mal si a inceput sa arunce in apa. Aoleu, daca nu o opream la timp ramanea Savova fara iezer, sarea toata apa pe maluri si gata, ramaneau bietii pastravi pe uscat.

Dar, stand linistit pe malul acestui lacusor, alungandu-ti dintre ganduri asteptarile de mai devreme, observand vegetatia frumos colorata din apa, padurea de molizi si pini inalti ce se oglindeste in lac si iarba verde de pe maluri, realizezi ca, de fapt, acest Iezer este un loc inedit in peisajele Romaniei si ca nu ai mai vazut asa ceva.

Este un loc excelent pentru campare (chiar daca eu nu sunt un adept al acestui gen de turism) ai o poienita superba de asezat cortul, apa limpede si curata langa tine, o zona cu peisaje minunate care te chema pe traseele din apropiere.

Lacul este de fapt o mica acumulare generata de un obstacol nu prea natural in calea unui paraias cristalin de munte, care se scurge vesel dupa ce s-a incalzit putin in razele soarelui. A fost populat cu pastrav de catre om si bine a facut omul acela, un lac fara peste nu are nici un farmec, iar aici pestele are toate conditiile naturale sa traiasca si sa se imnulteasca. Oamenii locului se lauda cu exemplare de dimensiuni considerabile capturate in acest Iezer, dar cu mai mult timp in urma. Am observat si eu ca sunt cateva locuri de pescuit pe marginea lui.

Doar prelungile chioraituri auzite din zona ombilicala a fiecaruia dintre noi, mai ales a sotului Georgianei, caruia aerul de munte si lipsa de tutun ii producea o foame teribila, ne-a facut sa ne desprindem de locul acela ca in povesti.

La plecare, bineinteles, am dat din nou peste nenea cu raba din mijlocul drumului, care nici nu se clintise, nici nu oprise motorul de cand l-am deranjat noi.

Din nou calm, fara nici o apasare sufleteasca, a tras doi metri mai incolo hardughia si ne-a facut loc sa trecem si sa lasam in urma Lacul Iezer din Sadova.

---

VIZUALIZĂRI: 8474 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI