Lacul Iezer de la Sadova (Bucovina)

TIPĂREȘTE

Lacul Iezer de la Sadova a mai fost prezentat și de ”valimi” în 2010: vezi impresii. De atunci însă foarte multe lucruri s-a schimbat... în bine, deși mai este loc.

Iezerul este un lac montan situat la 937 m altitudine în Masivul Obcina Feredeului și aparține comunei Sadova (jud. Suceava), înveicinată cu Câmpulung Moldovenesc. Lacul Iezer, împreună cu micul lac Bolătău situat spre nord la circa 2 Km, s-au format prin alunecarea versantului muntelui. Acestea sunt probabil cele mai vechi lacuri de baraj natural din țară, mult mai vechi decât vestitul Lac Roșu de lângă Cheile Bicazului din Munții Hășmaș.

Denumirea de Bolătău are o rezonanță arhaică, dovadă că strămoșii noștri erau gintă latină. Boletus - denumirea științifică a hribilor, deci dacii liberi veneau pe-aici la cules ciuperci și le exportau la Roma pentru ”Pizza con funghi boletus” e ”Spaghetti Milaneze”. Asta a fost o glumă... probabil.

Ca să ajungeți la Lacul Iezer, întâi trebuie să ajungeți în comuna Sadova, o fermecătoare comună bucovineană cu multe pensiuni și tradiții. La Sadova ajungeți pe DN 17A, Câmpulung Moldovenesc - Sadova - Vatra Moldoviței - Sucevița - Marginea - Rădăuți, tărâm de legendă. Ajungând la Sadova, vă desprindeți de DN 17A și continuați spre vest străbătând centrul comunei pe DJ88, cale de 5,5 Km, ținând drumul principal. De la casa silvică Holohoşca (intersecție, confluență), continuați dreapta (spre nord) 3,5 Km pe drumul forestier Iezer, în stare bună, până la lac.

Holohoșca: iar un nume interesant cu rezonanță arhaică. După subsemnatul, ”filolog de renume mondial”, cuvântul are două rădăcini. Prima ”hol”, vine din ungurește și înseamnă pește (în ungurește se scrie ”hal”, dar se citește ”hol”. Desigur, ziceți că bat câmpii. Nu e așa. Știți ce înseamnă tradiționalul nostru ”heleșteu”? Înseamnă ungurescul ”halastó” (se citește ”holașto”), poate un cuvânt nu așa de literar, dar obișnuit în Secuime (de exemplu heleșteul de lângă Lueta: http://www.halasto.ro/), însemnând exact ”lac cu pește”: hal=pește, halas= cu pește, tó=lac). Al doilea termen este ”hoașcă” - femeie bătrână și rea, cotoroanță. Cum e greu de crezut că astfel de hoanghine ajung în acest loc frumos, nu ne rămâne decât ucraineanul ”haška”=viperă. Deci cândva mai demult, acum poate mai puțin, capătul Sadovei era un loc cu pești și vipere...

Zona de agrement "Lacul Iezer" a fost inaugurată cu mare fast (oficialităţi, sobor de preoţi, sute de localnici şi turişti) în luna mai 2016. La două luni după acest eveniment am constatat că în plin sezon turistic (iulie 2016) zona de agrement pare în derivă. Nu funcţionează nicio unitate de alimentaţie publică, chiar şi vechea cabană este închisă.

Turiştii care ajung însă aici se pot bucura însă de frumuseţea acestui lac care nu demult era pe cale de dispariţie. În plus, turiştii pot profita gratuit de frumosul mobilier rustic de agrement dat în folosință cu ocazia inaugurării și care mai îndulceşte duritatea betoanelor

În ultimii zeci de ani lacul a trecut prin mari transformări, aşa că datele referitoare la el pot fi uneori contradictorii. Puteți lua ca exemplu impresiile scrise în 2010 de ”valimi” (linkul este prezentat mai sus) care parcă vorbește, pe bună dreptate, despre alt lac. Lacul de atunci era mai mult o băltoacă.

De pe websitul Ocolului Silvic Pojorâta aflăm că în anul 1999 din acest lac a fost pescuit un păstrăv de 7,8 kg şi 86 cm, record național. Conform aceluiaşi site, lacul are o suprafaţă de circa 1,5 ha, o adâncime medie de 7 m şi o adâncime maximă de 12m.

Lacul este alimentat de două pâraie (Iezer şi Obcina Feredeului) şi din el se formează Pârâul Iezer care se varsă în Pârâul Sadova. Lacul este îngheţat circa patru luni pe an.

La începutul anilor ’80, pentru reglarea debitului de apă evacuat, Primăria Sadova a construit un stăvilar ("călugăr") din beton. Acest stăvilar a fost distrus în mare parte de inundaţiile din anul 2008, lacul a secat parţial şi s-a colmatat, fiind în prag de dispariţie. Lacul a fost salvat prin lucrări de drenare, de îndiguire şi de construire a deversorului de beton, așa cum le vedem acum. Aceste lucrări au condus la creșterea nivelului lacului. Un panou avertizează asupra pericolului de înec.

Pe lângă lac s-a construit și un nou drum forestier care urcă spre vârful muntelului, însă nu ajunge la Lacul Bolătău (situat dincolo de creastă). Noi am încercat așa, ca plimbare, să ajungem la Bolătău, dar după ce am ajuns în culme și drumul mare s-a isprăvit, nu prea am am știut încotro s-o mai luăm. Așa că am abandonat, mai ales că am dat peste fragi (începutul lunii iulie). Reîntorși la Iezer, surpriză mare: în parcarea de lângă la două mașini cu cocălari și pițipoance, ușile deschise și muzica dată tare. Nu mai întrebați ce fel de. Desigur, manele! Când vezi asemenea nemernici... Ce contrast față de prechea de tineri care se înghesuia și săruta cu foc pe punte... în liniște (foto, video).

Ca fond piscicol, lacul este administrat de Ocolul Silvic Pojorâta. Se pare că introducerea în lac a noi specii de pești (caras) a fost o măsură neinspirată care a condus la scăderea numărului de păstrăvi.

Dintre alte animale lacustre prezente aici putem cita Rățile sălbatice, prietenoase și dornice de firimituri.

Lacul Iezer a fost menţionat prima dată în documente în anul 1594.

Conform cercetărilor făcute în 2010 de specialiști de la Universitatea din Suceava, lacurile Iezer și Bolătău au 400-500 ani vechime. Lacurile au luat naştere în urma unor alunecări de teren percepute probabil de contemporani ca dezastre naturale. Trunchiuri groase se molid îngropate în sedimentele lacului la peste 4 m adâncime, demonstrează existenţa acestor fenomene de excepţie (cataclisme). Sedimentele lacustre au grosimi de aproape 4 m în Lacul Iezer şi peste 5,5 m în Lacul Bolătău. Grosimea sedimentelor, laminaţiile subţiri şi dese, ritmicitatea probează, în plus, evoluţia îndelungată a acestor sisteme lacustre. Ratele de sedimentare aproximative stabilite (pentru vârsta de 500 ani) sunt asemănătoare cu alte lacuri din România formate prin alunecare de teren. Cel mai cunoscut lac de alunecare este Lacul Roșu din Munții Hășmaș (amonte de Cheile Bicazului), dar lacurile Iezer și Bolătău au o grosime dublă a sedimentelor. Lacul Roșu s-a format în anul 1838 în urma unui cutremur, iar lacurile Iezer și Bolătău sunt mult mai vechi formându-se acum 400-500 ani.

În schimb, specialiști de la Universitatea din Iași apreciază (tot în 2010) că aceste două lacuri s-au format la începutul secolul XIX. Această concluzie a fost trasă pe baza interpretării unor materiale cartografice. Autorii apreciază că prin bararea văii Iezerului de către alunecarea de teren, s-a format lacul având o suprafaţa iniţială de 4,8 ha. Prin colmatare treptată suprafața lacului s-a redus la 2 ha în anul 1981 şi 1,63 ha în anul 2009. În anul 2009 Lacul Iezer avea un volum de apă de de 31.414 m3 și adâncimea maximă de 4,25 m.

Cu ocazia excursiei făcute la Lacul Iezer am realizat următorul videoclip: https://www.youtube.com/watch?v=FLZdvgW6rgQ

---

VIZUALIZĂRI: 23264 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI