Lacul Como, în noiembrie... toamnă de basm (partea II)

TIPĂREȘTE

Drumul din Laglio catre Menaggio e extrem de spectaculos si romantic, presarat cu sate mai importante sau altele cocotate pe versanii prealpilor :

ARGEGNO e unul dintre cele importante pentru ca drumul se bifurca si de aici poti sa faci stanga catre orasul Lugano si "enclava " Campione d'Italia; de remarcat aici e telefericul care urca pana la satul de versant Pirga, unul dintre cele mai abrupte teleferice din Europa (comune.pigra.co.it/vivere ... ri_Funivia.html) priveliste faina si doua restaurante taranesti (mamaliga e de baza in zona asta muntoasa) sunt motive suficiente sa-ti petreci cateva ore cu panorama... asta desigur daca nu preferi sa urci pe jos sau cu masina - putin mai complicat; portul si promenada din Argegno sunt demne de un popas

Urmatorul punct de interes in zona esta insula Comacina - 200 metri cu barcuta din portul localitatii Sala Comacina (n-am vizitat-o chiar dar fanii Razboiul Stelelor a fi incantati s-o faca pentru ca in zona s-au filmat scene din parte a treia parca), urmeaza Villa Balbianello situata pe o peninsula faina (pe care la fel n-am vizitat-o dar care pare demna de toata atentia)

In schimb am vizitat VILA CARLOTTA (comune.pigra.co.it/vivere ... ri_Funivia.html) situata in localitatea vecina Tremezzina; gradina botanica si muzeu situate desigur pe malul lacului cu o istorie interesanta, un paradis al fotografiilor mai ales primavara, cand azaleele si diferite specii de rododendroni te fac sa-ti pierzi mintile banuiesc

Sezonul de vizitare se inchidea pe 9 Noiembrie dar am profitat de finalul de sezon si am intrat - un bilet pentru o familie doi adulti+doi cupii=20 Euro; ca idee doi adulti ar avea ce sa savureze cateva ore bune dar cu lipsa de rabdare a copiilor e greu sa te bucuri de operele expuse in muzeu sau de linistea gradinilor... noroc cu faptul ca in perioada asta era deschis intr-o aripa a vilei un muzeu interactiv al ciupercilor (extrem de educativ si pentru adulti)

La intrare primesti harti cu traseele de urmat iar daca esti un impatimit al plantelor vei gasi motive de bucurie admirand diferitele specii de flori, arbori si chiar un mic muzeu al uneltelor folosite de-a lungul timpului la gradinarit

Muzeul necesita mai multa rigoare intelectuala decat o plimbare prin cele doua gradini iar vedetele incontastabile ale lucrarilor expuse sunt sculpturile neoclasicului Antonio Canova si picturile lui Francesco Hayez; camaruta Carlotei ramasa mobilata ca pe vremea cand era locuita de ea e extrem de pitoreasca; tapiserii, basoreliefuri, tavane, detalii, balcoane... motive de reflexie culturala :)

Vis-a-vis, de cealalta parte a lacului, se zareste Belaggio - celebrul satuc aristocrat care inspira eleganta si bun gust dar si decadenta si lux exagerat (nu degeaba Las Vegas se inspira de aici... iar in zilele astea in Mures e circul Belaggio :)

La 5 Km. de Villa Carlotta e Menaggio, localitatea unde am avut cazarea si s-a dovedit o alegere inspirata, cele trei nopti petrecute aici ne-au entuziasmat si inspirat; descrierea oraselului am alocat-o spatiului de cazare in care am stat si acolo detaliez frumusetile menaggiene :)

Din Menaggio ai o groaza de variante de lucru la indemana si as incepe cu varianta cea mai la indemana

NAVIGAREA PE LACURI - datorita geografiei complexe a lacului, a drumurilor intortocheate si a ocolurilor mari pe care trebuie sa le faci daca vrei sa ajungi in oraselele de pe celelalt mal, cea mai rapida solutie sunt vaporasele si feriboturile ce pornesc periodic din porturi; orarul curselor e destul de generos chiar si in sezonul de iarna pentru ca localnicii au nevoie de mobilitate (navigazionelaghi.it/ita/c_orari.asp)

Un sfert de ora dureaza traversarea lacului pana la Varenna si alt sfert de ora pana la Balaggio... cele doua destinatii au fiecare farmecul lor si merita vazute... din pacate in cele trei zile n-am avut efectiv timp si de ele (ce-i drept Varenna as fi vizitat-o daca Castelul Vezio ar fi fost deschis :((... de Belaggio nu mai zic... vilele, parcurile, strazile orasului, promenada etc. ; daca vrei sa treci cu masina se poate pe unul din feriboturile care opereaza doar intre cele trei orase sus mentionate, nu si in portuletele mai mici unde doar persoanele pot.

In schimb am preferat sa mergem pana la celalat lac mare din zona : LACUL LUGANO... un drum de douazeci de minute din Menaggio te duce in PORLEZZA - o localitate aflata in extremitatea nordica a lacului impartit frateste de Italia si Cantonul elvetian de limba italiana Ticino

La Porlezza soarele apune altfel decat in Menaggio, asa ca du-te acolo inainte de apus (poza alaturata n-are cum sa exprime dinamica si complexitatea culorilor) si relaxeaza-te pe malul lacului inainte de a te pierde in micul centru pietonal, mai degraba pustiu in perioada asta a anului dar cu siguranta intesat de turisti vara (in zona exista cateva campinguri mari)... daca ai timp urca pana la beserica din deal pentru panorame mai spectaculoase si eventuale introspectii religioase

Daca e vara sau pornesti mai din timp, poti da o fuga pana in orasul LUGANO... ia o portie de Elvetie mediteraneana... - orasul elvetian cu cele mai multe zile insorite, cele mai ridicate temperaturi etc. si principala sursa de venituri si pentru italienii din zona

Am lasat la urma "cireasa de pe tort "... nu stiu altii cum sunt dar eu cand aud de Lombardia, Milano, Como. ma gandesc imediat la prealpii din zona si la Alpii din departare; pentru un iubitor al muntelui ca mine si ca ai mei, zona constituie o Mecca, asa cum pentru pitipoance Milano e o Mecca (ma rog, poate am exagerat putin dar n-am vrut decat sa fac o paralela intre bucuria de a te vedea in oglinda, intr-o tzoala cu eticheta versus bucuria de a avea o panorama neintrerupta de nimic, pe varf de munte cu sansa de a medita la micimea noastra, la bucuria vietii in natura sau la orice alceva in afara shoppingului.

Lacul Como e inconjurat de lanturi muntoase spectaculoase si chair daca denumirea lor nu se califica nici macar ca si Alpi (ei fiind prealpi)... inaltimea lor (peste 2600 m. in proximitatea lacului) si spectaculozitatea lor nu te lasa sa stai pe terase, nu te lasa sa te multumesti doar privindu-i de jos ci te invita sa-i cuceresti si sa vezi Lombardia asa cum doar iubitorii mulntelui o fac : cocotati pe varfuri :)

Monte Grona e castigatorul pentru ca e unul din putinele locuri cu vedere la trei lacuri : Como, Piano si Lugano; la cei 1732 de metri ai sai, probabil ca nu intra in primele 500 de varfuri ca inaltime dar daca ar exista un top al spectaculozitatii de pe varf ar intra in top 10 cred.

Ca si traseu montan nu e unul care sa ridice probleme deosebite de dificultate iar durata totala, cu tot cu pauze generoase de admirare a peisajului n-ar trebui sa treaca de 4-5 ore.

Urca cu masina catre localitatea Breglia, trecand prin Plasio si ajungand in catunul Monte Breglia, tine indicatoarele de Rifugio Menaggio pana ajungi la o parcare sapata in stanca unde se termina asfaltul; nu te speria de drumul ingust serpuit si pe alocuri denivelat... merigi pana la parcare (din Menaggio pana acolo sunt undeva la 8-9 Km. la o diferenta de nivel de 7-800 de metri - lacul e la o altitudine de 200 de metri deci din parcare pana pe varf mai e o diferenta de nivel de aproximativ 750 de metri)

Din parcare incepe traseul catre refugiu si sunt doua variante : Sentero Basa (traseul de jos) si Sentero Alta (traseul de sus); noi am urcat pe cel de jos si ne-am intors pe cel de sus iar timpii de urcare sunt sensibil egali : cam o ora; diferenta dintre cele doua variante e data de lungime, cel de jos e mai lung, mai putin generos cu privelistile dar mai usor la urcare pe cand cel de sus e mai scurt, mai solicitant dar si mai ofertant cu privelistile catre lacul Como

Marcajele sunt excelente iar probabilitatea sa ai probleme de orientare e infima dar poti sa folosesti si aplicatii care au cararile pentru mai multa siguranta; o padure de foioase isi dezvaluie toate nuantele toamnei pana sa ajungi in golul alpin deci drumul pana la refugiu e relaxant, ca o plimbare lejera prin padure

Refugiu Menagio (rifugiomenaggio.eu) e, dupa standardele noastre mai degraba o cabana bine intretinuta unde poti lua masa si innopta la nevoie - siteul e generos in informatii dar cand am fost noi acolo nu era nimeni, in ciuda vremii excelente pentru munte; exista un izvor de unde te poti realimenta cu apa si cateva locuri superbe de facut poze, la coborare am avut surpriza sa ne intalnim cu un grup de trei barbati trecuti bine de 60 de ani care cantau si se veseleau pe terasa refugiului... ce imagine!!!... mi-a fost rusine sa-i pozez :)

De la refugiu exista trei variante de a urca pe pisc, toate marcate cu indicatoare si cu o durata de maxim o ora si 10 minute; fiind cu fecioru' de 10 ani am ales varianta cea mai sigura Via Normale - care ocoleste varful prin spate si e cel mai lung traseu; Via Direttissima pare mai spectaculos dar putin mai abrupt iar Via Ferrata del Centenario e accesibila doar cu echipament si dureaza cel putin trei ore (inaintea noastra a plecat de la refugiu un batranel de vreo 60 de ani decis sa faca Via Ferata dar pana am plecat noi de pe pisc inca nu ajunse... respect pentru oameni ca el!

Cararea normala urca prin stanga stancii destul de abrupt pana la o sa numita generic La Forcoletta, de unde se merge pe cota pana aproape de varf, partea finala a traseului e dotata cu cabluri de fier pe o distanta de 10-12 metri iar in varf e spatiu suficient pentru mai multe persoane - noi am intalnit doua cupluri si un singuratic

Panorama e absolut uluitoare iar ca un termen de comparatie cu ceva similar din Romania ar putea fi Dunarea la cazane vazute de pe creste; ia-ti o harta si identifica principalele piscuri (monte Legnone -2.609 se inalta semet la nord est iar catre vest se vad frumos Alpii Piemontezi cu altitudini catre 4000 de metri)... las pozele sa vorbeasca :)

Daca la urcare faci 2 ore doua ore jumate, cu mocaiala specifica celor care urca pima data, la coborare am facut 45 de minute pana la parcare... a fost unul din cele mai spectaculoase trasee montane pe care le-am facut si cu siguranta mi-a deschis apetitul si pentru alte piscuri alpine... va recomend la orice varsta si forma fizica.

Alte experiente : ne-am plimbat pana in izolatul sat Barna aflat in la poalele Monte Grona, am avut rabdare sa culegem castane din padure (pe care le-am mancat - au fost gustoase)

Intoarcerea catre Bergamo, de unde luam avionul dimineata, am decis s-o facem inconjurand lacul pe la nord si coborand catre Lecco pentru ca drumul din Colico pe latura estica a lacului e 90% prin tuneluri, superstrada cu viteza maxima de 110 - deci in 30 de minute ajungi in lecco din extremitatea nordica

Imi imaginam ca Lacul Como ma va surprinde placut dar rar m-i se intampla sa-mi fie depasite asteptarile atat de placut! o fi fost vremea superba? oamenii? mancarea? atmosfera generala de " dolce vita "? combinatia de cultura, arhitectura, peisagistica? peisajele mirifice? muntii? lacul? ... TOATE!!!

---

VIZUALIZĂRI: 7941 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI