De obicei mie-mi revine onoranta misiune de a croi traseul fiecărei zile de vacanță. Eu propun și, de cele mai multe ori, Tati votează (cu bilă albă, desigur). Câteodată, mai vine și el cu vreo idee sau îl mai ajustăm (traseul) pe parcurs, în funcție de necesități. Dacă-i de mers cu mașina, cam știu cât putem ducem și am grijă în consecință; lui Tati nu-i place să conducă ore întregi, nici mie nu-mi place să înțepenesc în mașină, avem nevoie de pauze și de [...] — citește

Cred că Villa Del Balbianello a fost locul care mi s-a lipit cel mai mult de suflet în excursia asta. La o simplă căutare pe Google, e imposibil ca între primele 5 imagini cu Lacul Como, măcar una să nu fie de acolo! Poate cea cu platanul-candelabru umbrind jumătate de pajiște, sau cea cu fecioara de marmură privind visătoare oglinda albastră a lacului, sau poate imaginea domeniului terasat văzută de pe apă... Contrastul munte-lac, microclimatul specific, peisajele de vis – [...] — citește

Cea de-a treia zi a vacanței noastre la Lacul Como se anunță cu mult mai generoasă în ceea ce privește condițiile meteo decât precedenta. În plus, este Duminica Paștilor, deci Hristos a înviat! - Adevărat a înviat! Ba, avem și câte-un ou roșu de ciocnit, Diana a fost prevăzătoare și a strecurat în bagaj un pliculeț cu vopsea, chiar și cozonac avem, tot Diana-i „vinovata” , alcătuit cu mânuțele-i proprii! ???? Singurul lucru care ne cam umbrește bucuria e faptul că [...] — citește

A doua zi a minivacanței noastre pe țărmul lacului Como a debutat cu niște nori grei ce coborau până aproape de suprafața apei, transferându-i acesteia nuanțele lor anoste. Am oftat adânc când ne-am trezit, cunoșteam prognoza, dar sperasem ca de data asta meteorologii să se fi înșelat (și speram încă). Plouase peste noapte, acum se oprise – un echilibru precar, ce amenința să se spulbere în orice clipă. Englezii au o vorbă, că nu există vreme proastă, ci echipament [...] — citește

Passeggiata degli Innamorati (celebra alee de promenadă ce urmează curbura generoasă a stâncii, plutind efectiv pe deasupra lacului) ne depusese în vecinătatea portului din Varenna. Inițial fusese în plan să vizităm și Castello di Vezio, dar asta ar fi însemnat să ne întoarcem, să bâjbâim după potecă (sau mai degrabă să mergem cu mașina). Or, trăgându-ne sufletele pe o băncuță și urmărind cu privirile vaporașul ce se apropia de debarcader, lui Tati i-a venit altă [...] — citește