Am ajuns la sfarsitul anului 2023! Asta imi place sa fac, sa intorc gandurile pe toate partile, a fost un an spectaculos. Cand mi-a fost greu... viata m-a facut sa raman pe loc, sa stau si sa astept sa-mi recapat fortele. La inceputul anului m-am asezat "eu cu mine" sa-mi stabilesc ce voi vizita si am inceput cu Venetia la vreme de Carnaval, apoi cateva tari din Orientul Mijlociu in martie, apoi la SPA in Sf. Constantin si Elena in mai si octombrie ca na, suntem cam "crocanti"; in [...] — citește

Bucătăria italiană este, după mine, una dintre cele mai sofisticate și surprinzătoare din lume; totdeauna mă minunez ce simfonie de arome poate să iasă din doar 3-4 ingrediente, fie în combinații clasice, fie într-unele la care nu m-aș fi gândit în veci! E de la sine înțeles așadar că abia aștept să mă răsfăț papilele gustative (și suflețelul, desigur) ori de câte ori zeii binevoiesc a-mi abate drumurile prin Peninsulă!... Ceea ce am avut parte – slavă Cerului! [...] — citește

Până la un punct, ne-am întors pe țărmul lacului Maggiore pe același drum pe care-am și venit (vezi impresii); până la un punct, adică până în capătul golfului Borromeo, unde se desprinde șoseaua spre lacurile vecine mai mici, Mergozzo și Orta. Mai era un pic până ce soarele avea să meargă la culcare, numai bine cât să dăm și noi o raită până la Mergozzo (măcar). Lacul Mergozzo e mic-micuț, pe hartă apare exact ca o picătură albastră! Și tot pe hartă am [...] — citește

Lacul Maggiore (Mare, în italiană) face parte din salba de lacuri glaciare ce se insinuează pe văile sudice ale Alpilor, ținând mai ales de Italia, pe ici, pe colo de Elveția (te cam ia amețeala când încerci să urmărești pe hartă granița dintre cele 2 țări!). El este (aproape) cel mai vestic, cel puțin dintre lacurile mari; dacă cercetezi cu atenție, o să mai „descoperi” și mai la vest, un lac mai mic, d’Orta și încă unul de-a dreptul minuscul, Mergozzo. [...] — citește

Pentru Lago Maggiore a trebuit să-mi depășesc un nou prag psihologic în ceea ce privește prețul pe care sunt dispusă să-l plătesc pentru o cazare. Bine, nu chiar „a trebuit” , nu m-a obligat nimeni, am făcut-o de bună voie... Știu că nu-i nevoie să dau explicații, dar... să zicem că a fost „ca cadou” de ziua mea (care avea să vină peste mai puțin de 2 luni) plus a lui Tati (care trecuse de vreo 4) plus... Mă rog, luați-o cum vreți, bucurați-vă de poze, că o [...] — citește