Incursiune intr-un tinut de basm

TIPĂREȘTE

Anul trecut, la inceput de octombrie, am vizitat in fuga orasul Milano si pentru ca am citit pe AFA despre frumusetea lacului Como, am dedicat o zi de vacanta acestui obiectiv. Dupa cele 7 ore petrecute in acest tinut, termenul “frumos” devine insuficient pentru a-l caracteriza sau a descrie exact ceea ce percepi cu ochiul, poate: fermecat, desprins din vis, ireal sau irezistibil, sa fie adjectivul potrivit. Fotografiile postate vor ilustra mai bine adevarul decat cuvintele acestui review.

Din Milano- gara Cadorna se ajunge usor cu trenul la Como- gara Nord Lago. Trenurile circula din ora in ora, iar in anumite intervale, chiar la fiecare 30 minute. Calatoria dureaza 1 ora si pretul biletului este 4,45 euro/clasa II, respectiv 6,65 euro/clasa I. Sincer, eu nu am observat diferenta dintre clase, desi am parcurs toate vagoanele, asa ca sfatul meu este sa optati pentru clasa II. Se poate achizitiona bilet dus-intors, pentru a scapa de grija la intoarcere. Gara Nord Lago este capat de linie, deci nu exista dubii ca ai ajuns sau nu la destinatie. Noi am primit toate informatiile necesare de la receptia hotelului.

Pentru detalii actualizate se poate consulta site-ul: trenitalia.com.

Imediat cum se iese din gara, dai de capatul lacului Como, astfel ca te poti plimba pe ambele parti ale sale. Noi am pornit-o pe marginea dreapta a lacului, avand in vedere intentia noastra de a urca cu funicularul in satul Brunate. Faleza impodobita cu flori multicolore desparte lacul de munte. De-alungul cheiului sunt ancorate zeci de barcute si vaporase, iar pe dreapta, se insiruie, cu mesele in strada, cafenelele, pizzariile si restaurantele. Peste toate, vegheaza muntele verde, impestritat de case. O imagine perfecta care inspira liniste si armonie.

Statia funicularului am gasit-o in cativa pasi, putin retrasa, intre cladirile de pe faleza. Ne-am ocupat locurile in funicular si in scurt timp am inceput ascensiunea, aproape verticala. Pe masura ce urcam, strigatele de uimire se inteteau, iar aparatele foto lucrau la maxim, pentru ca lacul de un albastru intens si imprejurimile, ne ofereau imagini incredibil de frumoase. Cladirea Domului ocrotea parca orasul, de jur-imprejurul lacului, satele aruncate intre dealuri, straluceau sub razele soarelui.

Sus in Brunate, se pot admira o multime de vile cu gradini imense si bine ingrijite, pensiuni si case de vacante, terase gazduite de cladiri vechi traditionale, unele renovate altele roase de timp, majoritatea oferindu-ti o panorama de exceptie asupra lacului Como si a multor randuri de munti. La vreme de octombrie insa toate erau deja inchise, turistii avand ca alternativa doar plimbarile catre punctul de belvedere, catre far, pe strazi pur si simplu, sau o pauza pentru cafea la statia funicularului. Tot aici am gasit deschis, singurul magazin cu souveniruri. Noi am ales sa mergem pana la farul Volta, obiectivul situat cel mai sus pe deal. Am urcat aproximativ 30 minute, dar efortul ne-a fost pe deplin rasplatit de privelistea oferita. Ne-am alaturat turistilor care profitau de panorama asupra lacului si de mangaierea soarelui, am facut zeci de poze si ne-am bronzat putin, am inspirat adanc acel aer cu iz de fericire.

Stradutele din Brunate sunt foarte inguste, iar “potecile” care desemneaza cele cateva trasee turistice sunt de fapt alei pietruite si mai inguste.

Am pierdut ceva vreme pe aici asa ca imediat dupa ce am coborat in Como, am servit masa de pranz la una din terasele ce-si etalau mesele la soare. Vremea era ireprosabila, soarele de toamna incalzea atmosfera suficient cat sa te simti formdabil.

In funicular am vazut ca alti turisti au un pliant cu orarul curselor de vapoare si ferry catre toate localitatile din jurul lacului. I-am intrebat de unde l-au luat si asa am aflat ca aproape de gara, exista un centru de informare turistica. Ne-am dus si noi repede, avand in plan sa mergem la Belaggio sau in alt sat mai apropiat, in functie de timpul ramas la dispozitie. La ghiseu, o tanara conationala, draguta si foarte bucuroasa de intalnire, ne-a explicat ca este prea tarziu sa mai facem plimbari cu vaporasul, dar ne-a indicat pe o harta a orasului, ce mai putem vedea. Asa ca am pornit la pas pe cealalta parte a lacului, pe stanga cum vii de la gara. Pe site-ul urmator, gasiti aceasta harta foarte folositoare, cu toate obiectivele indicate, gara, punctul de informare turistica, funicularul, muzee, biserci, vile, parcuri, (chiar si toalete publice): comotourism.it/como/pdf/MappaCitta.pdf

La capatul lacului am depistat portul de unde pleaca ferriboat-urile catre celelalte sate din jurul lacului. Exista o sala de asteptare acoperita, casa de bilete si tabele imense cu zeci si zeci de curse. Daca vreti sa va programati eficient si din timp plimbarea pe lac, puteti consulta site-ul oficial: navigazionelaghi.it/eng/index.asp.

Apoi am traversat un parculet cu gazon de iarba artificiala, unde prietenii sau familiile stateau pe patura la soare, serveau pranzul din cosul de picnic sau priveau lacul de pe bancute, prin niste balsutrade transparente, special alese sa nu obtureze privelistea (bine gandita toata treaba). La iesirea din parc am gasit Templul lui Volta, monument inchinat marelui savant si care pastreaza documente si instrumente din primele experimente ale pilei voltaice sau bateriei. Apoi am intrat pe faleza –lungolago- impodobita cu flori si am admirat cateva vile cu importanta istorica si culturala, precum villa Saporitti, Gallia sau Olmo. Ele sunt inchise publicului vizitator dar gazduiesc birourile oficiale ale provinciei Como. Doar gradina vilei Olmo este declarata parc public, iar in interior se organizeaza diverse evenimente, gen expozitii, concerte, dineuri. Din loc in loc, faleza traverseaza canalele de acces ale barcilor catre vile sau poti cobora cateva trepte catre lac. Exista si un aero club de unde poti procura un zbor de agrement peste lac. Fiind inca deschis, avea o multime de clienti.

Pe la ora 16,30 am parasit (cu regret) faleza si am luat cu asalt centrul orasului. La inceput strazile erau goale din cauza siestei, apoi dupa 17, totul a prins viata, lumea a iesit la cumparaturi, la palavre, la plimbare cu copii si catei, nimeni nu parea stresat sau nerovs, domnea pacea si voia buna.

Am pornit pe Viale Varese spre Torre Gattoni, ramasita a zidurilor de aparare, apoi pe Via Parini pana la Porta Torre, dupa care ne-am afundat pe strazile din centrul istoric. Aici se gasesc magazine de tot felul, cu vitrine imbietoare, ateliere de muzica si arta, cafenele, bacanii, biserci, teatru, si cel mai impunator peste toate, Domul, cu splendida si imensa sa fatada de marmura, care face corp comun cu Broletto si Turnul Orasului.

Cladirile vechi sunt pastrate intr-o forma de invidiat, ferestrele sunt acompaniate de obloane divers colorate, iar balcoanele sunt impodobite cu ghivece de flori. La fel ca in Milano, oamenii sunt imbracati fara cusur si la fel ca in toata Italia, sunt insotiti de cel mai bun prieten, cainele.

Tot ce am vazut in Como mi-a ramas la suflet, plimbarea pe munte cu funicularul, plimbarea pe faleza lacului, plimbarea prin centrul istoric. Am ramas cu marele regret ca nu am putut face si o croaziera, dar recunosc ca nu era timp pentru toate. Poate acesta scapare sa fie un motiv bun de a reveni si a descoperi toate comorile lacului Como. De exemplu, dupa cum m-am informat, ar fii de vizitat satul Bellagio, considerat ca cel mai frumos (numele sau vine de la latinescul”bi-lacus”, adica intre lacuri), Isola Comacina- principala insula a lacului, sau Menaggio - o statiune moderna, locul ideal pentru sporturi si drumetii.

Atasez urmatoarele site-uri pentru diverse informatii suplimentare si va doresc sa ajungeti sa vizitati acest colt de rai.

funicolarecomo.it

conciergevilladeste.com/lang1/index.html

---

VIZUALIZĂRI: 14219 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI