Lacul Rosu - Taram feeric

TIPĂREȘTE

Prima imagine cu Lacul Rosu ce mi-a fost data sa o vad m-a facut sa stau si sa privesc in gol frumusetea lui salbatica, fara sa imi dau seama de trecerea timpului. Eram nerabdatoare sa cobor la debarcader din sosea pentru ca privelistea era promitatoare. Lacul are o nuanta de verde cald, placut si linistitor, de parca te eliberezi de tot stresul si agitatia din lume. Cu sclipirile lui de argint, cu razele de soare care il scaldau usor si cu padurile care parca il protejeaza, Lacul Rosu este minunat. Cateva rate salbatice inotau indraznete si se balaceau oferindu-ne un spectacol adevarat, fiind incurajate si de entuziasmul nostru si de aparatele foto, pentru ca, ce mai, sunt vedetele lacului.

Fiind inconjurat de verdeata, cu varfuri de munti in toate partile, locul inspira prospetime, puritate si te duce cu gandul doar la... poveste. Legenda spune ca lacul s-a format din dragostea unei fete pentru un baiat. Estera s-a indragostit de un baiat cu care urma sa ramana pana la adanci batraneti, care insa a fost chemat in armata. Fata l-a asteptat multa vreme, si canta duios in codrii, cand a fost vazuta si luata pe sa de un talhar si dusa pana in Varful Suhardul Mic. Acesta i-a promis toate bogatiile din lume, dar singura bogatie pentru ea era alesul sau. Singurii care o puteau ajuta erau muntii, asa ca Estera i-a rugat sa faca ceva. Stancile cuprinse de strigatele indurerate au raspuns cu tunete si s-a pornit o ploaie torentiala, maturand tot ce intalnea în cale. Acolo au ramas, sub faramaturile stancilor fata si talharul. Si apoi s-au adunat acolo apele muntilor, formand Lacul Roşu (Ucigasul). Se spune ca uneori se mai pot vedea in stralucirea apei, ochii verzi si inlacrimati ai fetei.

Nu e foarte greu sa iti imaginezi o astfel de poveste, pentru ca frumusetea lacului pare intradevar rupta din realitate. Acestui peisaj i se mai adauga si misterioasele trunchiuri de copaci care strapung luciul apei. Ei au ramas acolo de la prabusirea versantului de munte prin care s-a format lacul. Nu credeam ca o sa ma poate minuna niste trunchiuri de copaci in asemenea mod, dar prezenta lor in apa lacului dau un farmec aparte zonei.

Totusi imaginea lacului de la debarcader nu mi-a fost de ajuns, am vrut sa observ fiecare particica a lui, asa ca am pornit in jurul lacului pe un traseu marcat (cruce rosie).

De la Restaurantul Panorama am pornit in partea stanga pe o poteca, care avea sa ne poarte in jurul lacului, prin umbra si racoarea padurii, intr-o plimbare de aproximativ 2 ore. Am oprit de multe ori sa facem poze, nu ne-am grabit, chiar doream sa dureze cat mai mult, atat a putut sa imi placa. Se merge drept pana ajungi la pastravarie, se trece pe cealalta parte a lacului, si chiar prin prin frunzis sau spatiu deschis, coborand pana la mal sau admirandu-l de sus, te poarta in visare. Ideea amplasarii unor bancute pe malul lacului mi s-a parut geniala, pentru ca am putut sa ma asez, si sa observ mai indeaproape trunchiurile de copaci care se oglindeau in apa verde si tulburata uneori de un card de rate salbatice.

Statiunea Lacul Rosu e foarte frumoasa, cu multe cabanute, pensiuni si vile, care mai de care asezate dupa preferintele fiecaruia. Aproape de lac, sus in padure, la baza unei stanci sau la marginea soselei fiecare in parte contribuie prin arhitectura sa la pitoresc. Una mai sus, alta mai jos, din lemn sau caramida, frumos colorate, exista o varietate de locuri de cazare, asa, dupa sufletul fiecaruia. Am observat ca la unele cabanute iesea fum din horn, chiar daca era luna mai, pentru ca statiunea e inconjurata de munti si e foarte racoare, mai ales seara si dimineata. Dar te imbraci mai bine si iei la pas statiunea pentru ca e imposibil sa stai in camera.

Exista un targ cu suveniruri daca il pot numi asa, nu sunt magazine inchise ci corturi amplasate de vanzatori. Preturile nu sunt mari, oamenii te asteapta cu bratele deschise, sunt binevoitori si zambareti.

Ne-am propus sa stam mai mult si sa facem drumetii, dar vremea nu a fost de partea noastra si cu o zi inainte sa ajungem a plouat intruna, fiind astfel imposibil de urcat pe munte. Dar ne-am bucurat ca in ziua cand am ajuns, cerul a fost senin, soarele zambea vesel si am putut sa ne bucuram de peisaj si de tot ce are de oferit statiunea.

Asa ca, daca sunteti in trecere prin tinutul Harghitei, sau nu numai, rapiti o clipa din timpul vostru pretios si opriti in acest loc feeric, unde totul este verde, curat si pur.

Credeti-ma, veti pleca cu sufletul zambind...

---

VIZUALIZĂRI: 2290 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI