O inventie fara “viitor” in trecut, dar atat de prezenta – Muzeul Madersperger, Kufstein

Ilustrația muzicală sau video-muzicală indicată a fost atașată articolului (vezi sus, imediat sub titlu).

Interesant articol, cel puțin pentru mine care, cu mulți ani în urmă, am avut ocazia să învăț să cos la mașină pe un „Singer”. Articolul tău mi-a stârnit duioase amintiri!

Sora mea cea mare, prin anul 1960, era elevă la o școală de meserii - cu opțiunea „croitorie”. Părinții mei i-au cumpărat - la mâna a doua - cred - (sau la a câta oare?!) o mașină de cusut „Singer”, cu pedală. Era o bijuterie care „trecuse” prin cele două mari războaie - primul și al doilea -, dar care arăta impecabil după atâta amar de vreme! Despre felul cum funcționa, ce să mai spun?! Tighelul pe care-l făcea nu l-am mai întâlnit de atunci, nici măcar la mașina mea de-acum, tot un ”Singer”, dar electrică! . Era ideal! N-am mai avut parte de așa ceva de-atunci! Era așa de frumoasă și „mergea” atât de bine, că parcă-i aud și-acum „torsul” silențios, ca de pisicuță leneșă și mult iubită!

​Am fost supărată pe nepoata mea când a vândut-o altcuiva și nu mie, neștiind că mă interesa s-o cumpăr.

Ulterior am mai avut ocazia să cos și la alte mașini (și de damă și de bărbat, pentru că sunt și mașini de cusut pentru confecții bărbătești), de diferite mărci,  daaaaar ca „Singer”-ul acela nu se compară niciuna!

Despre acest „croitor-inventator” despre care ai scris, nu am auzit până acum! Îl voi ține minte, datorită articolului tău, pentru care îți mulțumesc!

@doinafil: Asta a fost si meseria mamei mele care s-a angajat la 17 ani, ulterior facand si o scoala de maistri la 28 de ani, ajungand mai apoi sa conduca o sectie de 300 de femei cu o mana de fier. Asadar si la noi in casa masina de cusut a fost una dintre jucariile mele si stiu ca aexista si o masina de cusut cu pedala, la care trebuia sa stii cum sa dai la pedale, trebuia sa te coordonezi.

Dupa cum ai scris ecoul se vede pasiunea ta, asa ca eu iti multumesc pentru acest ecou valoros, vizita si aprecieri.

​​

@mishu: Foarte interesant muzeul ăsta! Nici eu n-am auzit de Madersperger!  

Bunica a avut o SINGER cu bănuț auriu! ​I-o adusese un neamț care îi rechiziționase casa în Al Doilea Război Mondial. Doar ea știe cum a ferit-o de furia rușilor după 1945. Era o bijuterie perfect funcțională, pe care o priveam cu respect și admirație.

Bunica o îngrijea cu mare atenție, o ungea cu ulei pentru mecanisme fine...

A luat-o una dintre verișoarele mele și acum e în Italia. Dar nu mai e îngrijită! Dac-o mai fi și n-o fi vândut-o!

Mama are o Ileana, tot mecanică. Mă jucam eu la ea, copil fiind!

N-am învățat niciodată să cos. Bunica n-a vrut să mă lase să ating bijuteria, iar mama n-a avut timp de ”prostiile tale. Nu te pricepi si-ai să-i rupi acul! ”

M-a bucurat vizita în acest micuț muzeu și m-au bucurat aceste ”invenții fără viitor”. Deja de pe atnci erau și mașinile mici, portabile! Ce frumoase și finuțe sunt! ​

​​​​​

@Zoazore: 

si mama facea si face la fel, si acea pompita mica cu ulei mi se parea minunata, si ungea mecanismele si apoi cand pornea din nou masina si mergea cum trebuie era multumita.

o fi vandut-o cand a fost acel moment de nebunie cu masinile de cusut Singer.

Cat despre acele masini micute si eu m-am gandit la masinile portabile .

Multumesc pentru vizta si aprecieri. ​​

@mishu: Foarte interesant articol, nu știam toate aceste amănunte. Nu am mai cusut de mult la mașină, deși am avut nevoie de câteva ori. Felicitări, votat cu mult drag!

@mishu: M-a înduioşat articolul.

​Când stăteam într-o hardughie de casă cu încălzire cu lemne, trăgeam la maşină halate de molton pentru toată familia: mama, tata, soţul, eu şi copiii. Tiparele le făceam din ziar. Trăgeam la maşina Singer până noaptea târziu că a doua zi aveam serviciu. A urmat trasul la maşină a garniturilor de pat la care, butonierele le făceam de mână.

​După ce a trecut furia asta, am vândut maşina Singer cu 300 lei (o leafă de stagiar era 1100), neştiind că la un moment dat va concura la preţ cu un Rollex.

​Maşina portabilă luată mai târziu stă în cutia ei pentru că nici n-am desfăcut-o.

Înainte vreme, cred că nu exista casă de om gospodar să nu aibă o mașină de cusut. Am avut două Singer, una am lăsat-o în casa veche din Moldova pe care am vândut-o și proprietarul trage și acuma cu ea, alta o am la mine. Nu știu să trag, nu mă lăsau, să nu rup ceva. E funcțională dar o păstrez cu drag.

Foarte interesant muzeu și inspirată ai fost i-ai trecut pragul. Toate bune!

@Mika: Cred ca in final toti invatam cate ceva, pentru ca nici eu nu m-am limitat sa il prezint doar pe Madesperger, am incercat sa caut ceva mai multe informatii, fara a deveni insa plictisitor.

Multumesc pentru vizita si aprecieri. ​

@Michi: La mine in casa normal, mama era cea care lucra, insa pe mine nu a vrut sa ma invete pentru ca a spus ca nu vrea sa devin sluga masinii, si spunea asta mai ales pentru faptul ca neamurile veneau cu "Saru 'mana, fa-mi si mie"si la final (eventual) "Multumesc! "dar mama muncea, nu pocnea din degete. Si la fel a fost pana cand a spus STOP! dar asta a insemnat dupa ce s-au lasat baietii de dans, pentru ca si pentru baieti dar si pentru partenere facea costumatiile, rochii, body, pantaloni, iar eu lipeam pietrele Schwarovski, uneori erau si mai mult de 10000 de pietre pe o rochie.

Cat despre butoniere, am facut si eu asta​, daca ne mai aducem minte, aveam ore de gospodarie si lucru manal in scoala si am avut de facut obiecte de imbracaminte, dar si de gatit, dar ce frumos a fost cand am venit la scoala cu prima fusta in 4 clini lucrata de mine (eram in clasa a VIIIa).

Multumesc pentru vizita, aprecieri si o farama de viata povestita aici. ​

@mihaelavoicu: Ai dreptate, cred ca in fiecare casa exista o masina de cusut, acum insa e socotit ca nu e la moda, e mai simplu sa mergi si sa cumperi, insa ce bine este cand ai ceva lucrat special pentru tine.  

Nu cred ca este rau sa stim sa coasem, insa recunosc cinstit ca nici eu nu stiu sa cos.

Cand eram mica (si apoi ceva mai mare ca altfel nu m-ar fi lasat la masini), mergeam la mama mea la serviciu ​​si imi placea sa incerc din masini, asa incat am lucrat putin si pe triploc, faceam cusaturi mai drepte (erau ma simple), sau coseam etichete, vedem ce simplu e eticheta pusa, o impunsatura in doua locuri, insa la masinile industriale e ca la un bolid de lux, la secunda atinge suta, cum apesi pedala ai si cusut si trebuie sa fii atenta, in fine, cred ca fiecarui copil ii place sa mearga la serviciu la parintele lui.

Si asa cum pastrezi tu masina pentru ca ai multe amintiri legate de ea, la fel si eu asociez amintirile cu lucrurile.

Multumesc pentru vizite, aprecieri, dar si ecou. ​​​

Chiar daca votasem deja articolul o facusem "pe fuga"si abia acum am lectrurat cu adevarat articolul.

Si mamaia mea a fost croitoreasa si muncea zi lumina ca sa castige un banut. Avea o masina de cusut precum cele din poze, marca Singer. Masina aceea a fost viata ei. Un om care nu putea refuza un client, motiv pentru care lucra si noaptea, iar cand nici noaptea nu ii mai ajungea apela la un ajutor pentru operatiuni mai simple. Nu am mai intalnit in afara ei niciun om care nu dormea mai mult de 2 ore pe noapte. Si nu ca exceptie, ci ca regula.

Iar am ​​​deviat, iar imi cer scuze... Numai de bine!

@Dan&Ema: Eu chiar ma bucur ca ecoul tau a venit mai tarziu si nu a fost deviat deloc deoarece daca ai citit si celelalte ecouri observi ca fiecare a lasat aici o bucatica din viata lui si cred ca asta arata inca o data cine suntem noi si parintii si bunicii nostri. Eu am apucat sa o vad pe bunica mea tesand covoare la razboiul de tesut, "masini"pe care azi le vedem mai degraba in muzee.  Bunicii si parintii nostri au fost si raman modele de viata pentru noi. ​​

​​Multumesc pentru vizita si aprecieri si pentru acest ecou de suflet.