O poveste la inaltime - Thierberg Chapel, Kufstein

TIPĂREȘTE

Un alt loc care mi-a atras atentia inca de la inceputurile mele pe aceste meleaguri a fost ceea ce o sa vedeti in prima poza atasata materialului. Atunci am spus ca sunt niste ruine, apoi am aflat ca de fapt acolo se afla o capela si asta nu era tot. Am incercat sa caut ceva informatii pe net insa am gasit foarte putin. Apoi am asteptat sa treaca iarna, sa se faca frumos ca sa ma indur de drumul prin padure. Ca sa fiu cinstita nici nu stiam cat de greu va fi drumul, informatia primita de la colegele mele din Romania fiind ca exista si portiuni mai grele de drum, le-am aratat poze cu Cascada Cailor si mi s-a spus: “Da, o portiune de drum e mai grea ca asta”, incat am urcat sa vad capela cand nu am mai avut nici o scuza, nu plouase o saptamana, nu aveam limita de timp, daca mi-era greu puteam sa fac 2 ore in loc de o ora pana acolo, asadar sambata dimineata, cu un rucsacel in spate cu o sticla de apa, ceva sarat si ceva dulce am pornit la drum.

Stiti ca intotdeauna (aproape) lucrurile pot fi inselatoare, la inceput drumul e mai usor, apoi se complica pana cand nu mai ai incotro si decat sa te intorci mai bine iti continui drumul. Cu acestea in minte am pornit la drum, si daca indicatorul spunea ca pana acolo fac o ora, am zis ca in nici un caz mai mult de doua ora nu am cum sa fac, adica oricum faceam mai mult de o ora ca de fiecare data cand voiam sa fac poze mai pierdeam ceva timp.

Dar sa revenim la drum, el merge intai lejer din moment ce pe acolo sunt si case, deci si drum, dar casele sunt atat de placute curtile frumos aranjate, ca si cand ar fi fost pregatite de musafiri. Cu cat urcam ma uitam si spre fortareata care se vedea din ce in ce mai mica. Si asa, incet incet, drumul a devenit o poteca, din cand in cand cate o banca pentru odihna, peisaj frumos, la ce bun sa te grabesti?

Si tot asa cam vreo jumatate de ora pana cand locul s-a deschis cu o poienita frumoasa si o pensiune la fel de frumoasa Neuhaus, despre care am inteles ca totusi din cauza conditiilor meteo nu este deschisa tot anul (ma refer iarna) dar o veste buna, daca sunteti cu masina si mai comozi, puteti ajunge pana aici cu masina, apoi o lasati in parcare si porniti mai departe pe jos.

Aici in parcare am putut admira ceva echipe formate mai ales din persoane trecute de prima tinerete si iesite la joaca. Aici se joaca destul de mult boccia, asa ca pentru cei care merg la Albena si participa la acest joc sa nu se mai mire ca mananca bataie de la nemti. Sa-i fi vazut cat de pregatiti erau si chiar daca era un joc il luau foarte in serios, aveau chiar si rigla sa masoare distantele dintre bile ????. I-am admirat putin si am pornit mai departe la drum. De aici pana la capela teoretic mai sunt doar 20 de minute, depinde doar de voi. Insa tot de aici incepe asa numitul drum al pelerinilor, si asta deoarece de aici si pana la capela din loc in loc sunt icoane care prezinta ultimul drum al lui Isus, si daca nu ma insel, ultima cruce purta numarul XIV.

Drumul sa zicem ca a mai avut si portiuni ceva mai inclinate, dar, aici trebuie sa recunosc cinstit, tot drumul poate fi facut chiar si de persoanele ceva mai sosonare, asa ca mine. Poate ca nu o sa faceti doar o jumatate de ora de aici ci poate o ora chiar, dar daca ati plecat la plimbare, va zoreste cineva?

Oricum daca tot ati plecat la plimbare va veti opri la fiecare icoana in parte (eu asa le-am numit avand in vedere ceea ce prezinta) si veti studia ce a insemnat acel drum.

Am sa atasez si un filmulet, care chiar daca este amuzant prezentand niste domnisoare plecate pe zapada de la pensiune la capela, dar care se opresc si la aceste icoane pe care vi le vor prezenta (din pacate dar in germana), eu am pus dar doua poze cu aceste icoane.

youtube

Mi-a mai placut la acest drum o piatra intalnita si pe care era pusa o placuta. Avand in vedere ca nu stiu germana, am facut poza si am pornit mai departe. Acasa am apelat insa la “prietenul” meu care mi-a tradus textul (o sa vedeti si poza), iar aceste cuvinte spuneau: “Cei care nu parasesc calea sunt protejati de natura! ”

Si un lucru amuzant din nou, a fost ca aproape de capela la marginea drumului era o mica papusa ca o momaie. Mi-am zis ca e ceva aruncat de cineva in gluma, dar am mai vazut poze pe net care prezentau momaia (era alta dupa imbracaminte ????) asadar probabil ca insemna ceva.

Asadar am ajuns si la destinatia noastra, unde mai intai am urcat in turn, pasind pe o usa micuta. Aici este de fapt organizat un fel de muzeu care iti prezinta in cateva linii largi ceva din istoria zonei, portul traditional, flora si asa incet, incet ajungi sus unde in momentul in care iesi afara (este un balcon de jur imprejurul turnului) vezi tot ce se afla in imprejurimi. Pot spune ca au fost ceva momente minunate, dupa ce am admirat imprejurimile m-am asezat la ceva odihna, mi-am scos ceva merinde din traista si am stat cam vreo 10 minute. Nu exista taxa de acces, dar pentru intretinerea locului (am inteles ca a fost restaurat dupa 2000) esti rugat daca vrei sa donezi un euro. Exista o cutie in care pot fi lasate donatiile.

Am coborat mai apoi si m-am indreptat spre capela, incercand pe furis sa-I fac poze calugarului care se ingrijeste de acele locuri (si care de altfel este una dintre personajele cunoscute in zona).

Incercand sa va ofer ceva date despre capela imi dau seama ca nu v-am spus la ce inaltime am ajuns, asa incat, suntem undeva pe la 721 m, incercand sa vad o capela care vine din trecut, de undeva de pe la anul 1280. Si totusi am gasit si un site unde puteti afla ceva mai multe despre capela, asadar puteti citi aici thierberg.at/html/kapelle.html insa chiar daca arata si posibilitatea de a citi in engleza, doar butonul de germana e valid ????

Normal, data fiind vechimea ei ca a trecut prin multe si a vazut multe, si se pare ca aici a fost adusa o replica a statuii Fecioarei din Montserrat adusa in 1811 (nu stiu insa care ar fi putut fi). Fiind o zi frumoasa pot spune ca am intalnit destul de multi turisti pe aici, tineri cu bicicletele (normal ca au fost si zone in care au mers pe langa ele), bunici sau parinti cu copii, si ce mi-a placut cel mai mult, un grup de 3 perechi, persoane trecute de 65 de ani cred, cu betele de mers drept ajutor, dar care de altfel se miscau chiar vioi.

Langa capela mai este un turn ceva mai micut, cu acces mai greoi, a trebuit sa astept sa coboare scara cei urcati inainte deoarece doua persoane cam greu sa aiba loc. Si aici sunt expuse tot felul de obiecte, care mai degraba au legatura cu religia astfel incat legatura cu capela s-a facut si mai usor.

Am luat aceasta excursie la capela ca pe o victorie pe care trebuie sa o mai repet, drumul este accesibil pentru multe persoane, intradevar poate ca nu veti face doar o ora pana acolo, dar in cel mai rau caz o ora si jumatate (pentru cei care ma cunosc stiu ca nu sunt tocmai o fasneata ????) dar va sigur ca excursia va merita.

Si cum parca prinsesem curaj, am zis sa merg mai departe spre Hechtsee, si aici pot spune ca este singura bucata de drum (mica) mai grea dar nesemnificativa, dar inca o ora de deplasare chiar nu mai conta… … asta daca o luam pe drumul cel bun, insa cum aveam mai multe posibilitati in care doar durata era ceva mai lunga mi-am zis ca mai bine o iau dupa un grup de turisti care erau cu copilasi micuti, si erau atat de simpatici incat timpul nu reprezenta impedimentul principal.

Drumul este frumos indiferent pe unde o luati si nu va va parea rau caci destinatia finala va va incanta. Ca sa vedeti insa cum arata lacul acesta voi pune una doua poze, dar despre lac cu alta ocazie, este prea frumos ca sa nu il prezint separat, desi asa ma mananca degetelele sa va spun mai multe.

Acum insa va las in compania pozelor si sper sa va atraga aceasta mica excursie.

---

VIZUALIZĂRI: 470 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI