„Turism ecumenic“ – Da de unde?! Motiv de-o iesire in natura – Capela Locherer, Kufstein

TIPĂREȘTE

Cred ca dupa ce v-am dus pe la diferite restaurante este momentul sa va scot si la plimbare. M-a amuzat ideea de „turism ecumenic“, ma gandeam ca nu este pentru mine, dar de ceva relaxare in natura, mai degraba. Nu stiu altii cum sunt... insa eu si daca plec la plimbare trebuie sa am o tinta, imi trebuie o motivatie care sa ma astepte la capatul drumului (de cele mai multe ori), stiu sunt defecta, asta e, asa ca acest loc despre care am sa va povestesc este un loc aparent banal, insa o destinatie in sine pentru drum.

Atunci cand stateam la hotel Lanthalerhof vezi impresii unde am stat totusi 2 luni, si ma plimbam prin zona am vazut indicatoare spre acest loc, insa ma gandeam ca asa se numeste locul, ca o data o fi fost ceva acolo, insa nu am pornit pe acel drum. Acum locuiesc la o distanta mai mare fata de acest loc, insa simteam nevoia de o plimbare. O prietena mi-a spus ca acolo este de fapt o capela si ca ea face des plimbari acolo, distanta nu este foarte mare, este si o bucata de drum putin mai dificila, in fine, nimic nu era de speriat. Aceasta capela se afla la o intersectie de diferite trasee, si poate fi un loc de odihna inainte de a merge mai departe, un motiv de a face ceva miscare. Imi doream sa fac o mica excursie avand in vedere ca tocmai incepuse deja nebunia cu Corona (inca nu era declansata totusi criza) si nu doream sa ma indepartez prea mult de casa.

Astfel intr-o superba zi de duminica de februarie am decis ca este ca este cazul sa ajung acolo. Mi-am luat incaltarile potrivite si am pornit la drum, v-am mai povestit ca de-a lungul orasului Kufstein la poalele dealului unde incepe padurea, este o carare pe care lumea se plimba frecvent, tineri sau batrani, cu copii in carucioare sau jucandu-se pe langa parinti, o carare accesibila tuturor. Pe drum insa gasiti amenajate si locuri de joaca, mai gasiti si cate un izvor de apa, am gasit chiar si un hidrant, am vazut odata si o veverita, asa incat in orice anotimp este un loc bun de promenada.

Si daca te mai prinde si ora 12 si atmosfera este linistita poti auzi concertul de orga din fortareata, 15 minute de muzica sublima (nu am sa spun divina deoarece sunt melodii din toate genurile, sa auzi de exemplu “It’s my life” cantat la orga este special). Drumul la un moment dat se bifurca fie pentru a reveni in oras, sau a face alte drumetii, dar si pentru a reprezenta drumul pe mai departe catre un mic orasel numit Schwoich (mi-am propus sa ajung si pe acolo dar mai spre vara).

La pas usor vioi (nu ca mine care ma opream sa fac diverse poze si nu eram nici contra cronometru) faci pana acolo cam vreo 45 de minute, si daca nu ai sti ca exista asa ceva in padure ai avea parte de o adevarata surpriza. Drumul daca la inceput este lin, patrunde ceva mai mult in padure, la un moment dat incepand un urcus care te punea putin la incercare deoarece aici era zapada (de fapt nu la urcare a fost greu, ci la coborare J).

Capela Locherer a fost construita in 1739 (acestea sunt datele oficiale, insa din alte inscrisuri ar fi cu cel putin 25 de ani mai veche), se afla la o altitudine de 590 m si este locul unde oamenii se opresc pentru o rugaciune, o multumire sau pur si simplu pentru un scurt moment de meditatie. Te-ai astepta sa nu fie prea umblat, dar am avut surpriza sa vad deja lumanari aprinse, si cat am stat acolo au mai aparut ceva oamenii ce aprindeau o lumanare, stateau un moment si plecau mai departe.

Capela este destul de modesta, altarul se afla destul de protejat (nu este singurul loc unde am vazut asta, dat poate ca este mai bine asa), peretii sunt varuiti in alb (ultima renovare a fost inainte de 2000), insa pe peretele opus altarului, se afla o placa din lemn pe care nu am putut identifica foarte clar ce reprezinta, insa acasa descarcand poza in calculator am putut sa o maresc si…... tot nu mi-am dat seama ce reprezinta, noroc ca am gasit ceva informatii pe internet. Aceasta placa votiva din lemn dateaza din 1713 (de fapt prin marirea pozei anii i-am identificat) si este comemorat bombardamentul tirolez asupra fortaretei Kufstein (1703-1704) aflata sub ocupatie bavareza. Este prezentat Kufstein si zona inconjuratoare cu localitatile Schwoich, Söll, Scheffau și Ellmau, totul sub ocrotirea Fecioarei Maria si a sfintilor Mihail si Gavril. Aceasta placa este motivul pentru care se crede ca aceasta capela de fapt ar fi fost inaltata in 1713.

Acum sa fim cinstiti, prea mult timp nu ai de petrecut in capela, atat cat poti face cateva poze si sa aprinzi o lumanare. In fata capelei se mai afla niste bancute pe care te poti odihni inainte de a porni mai departe si tot acest peisaj, un mic izvor de asemenea si daca ne gandim vara la umbra pomilor si ciripitul pasarelelor, ne dam seama cat de frumos poate fi acest loc.

Dar nu numai capela iti atrage atentia in zona, ci si o placa comemorativa montata pe o mica stanca si care ne aduce aminte si de istorie, placuta indicand personalitati din perioada 1703 – 1809, aici fiind locul unde se adunau arcasii tirolezi, iar numele cele mai de frunte sunt mentionate pe acea placa.

Asadar destinatia mea fusese atinsa, am facut si ceva miscare, acum am pornit spre casa, dar la un moment dat pe un alt traseu, afara era o zi superba insa lumea nu prea multa pe drum (era totusi duminica si februarie) deci plimbarea mea era plina de liniste. Am mai pozat ceva case, unele fiind chiar mici afacereri de familie, in zona se poarta mult sa ai o casa care la parter sa fie ferma iar locuinta la etaj, si un semn al calitatii produselor lor este dat de faptul ca ferma este in sistem, astfel incat isi comercializeaza laptele prin firmele mari din zona, asa incat pe aceste ferme vei vedea o placa cu reclama firmei ce spune: “Wir sind Tirol Milch” . Ca o paranteza insa, aici micile firme sunt sprijinite de stat, si am incheiat paranteza.

Si la ora pranzului am revenit si eu acasa, multumita de plimbarea facuta, cu gandul de a mai reveni o data pe acolo, pana in prezent insa nu am reusit. Prietena mea (si cred ca nu este singura persoana) face frecvent drumuri aici pentru ca distanta nu este foarte mare si in plus ai si satisfactia ca ai facut ceva miscare. Si daca iarna drumul prin padure era minunat imi imaginez cum e vara, asa ca daca va aflati in zona, indiferent de anotimp, este un mic traseu ce poate fi luat in calcul.

---

VIZUALIZĂRI: 282 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI