Grădinile Herrenhäuser – un haven… nemțesc

TIPĂREȘTE

Anul trecut cam pe vremea asta, fiind prin Hanovra, ne-am îmbătat de frumos în câteva locuri pline de verdeață și culoare, îmbinate într-un riguros aranjament german. Poate din cauza asta, adică a beției, am tot amânat să scriu, însă acum că s-au împrăștiat aburii și mai ales că am revăzut pozele, a venit vremea să vă uimesc :). Cu ceva timp în urmă v-am povestit despre incursiunea pe cupola noii Primării (Neues Rathause, vezi impresii) și descinderea la Castelul Marienberg al ultimului rege de Hanovra - George al V-lea, dar nu și despre Herrenhäuser Gärten (Grădinile Regale).

Grădinile Regale Herrenhäuser din Herrenhäuser Straße nr. 4, se află la nord de Leine, râul  care străbate orașul Hanovra, iar dacă ai chef de o plimbare per pedes poți ajunge aici din vatra orașului de la care sunt doar 3,8 km și în care aterizează de obicei tot turistul, dar și cu tramvaiele nr. 4 și nr. 5 care te lasă chiar în fața intrării. Noi am ajuns cu mașina pentru că veneam de la castelul Marienberg, adică de la 30 de km sud de Hanovra. 

Ne-am “aruncat” mașina în parcarea cu plată de la intrarea în Georgengarten - un parc precum o aripă întinsă de pasăre, alipită grădinii castelului - care de fapt face parte din Grădinile Herrenhäuser, împreună cu Welfengarten și Berggarten, apoi am străbătut aleea lungă și pavată cu piatră cubică, pentru a ajunge la intrare, în zona caselor de bilete. Intuiția nu ne-a înșelat când ne-am așteptam să fie puțină lume având în vedere că era luna mai, o zi din săptămână fără vacanțe școlare, dar și ora patru după amiaza.  

Dacă ajungeți în zonă îi musai să consultați programul de vizitare, acesta fiind diferit pe zile și ore în funcție de sezon, dar și de zonele care fac parte din obiectiv, unele fiind periodic închise. Informații găsiți aici: visit-hannover.com/en/Med ... of-Herrenhausen. Oricum ar fi, ultima intrare este posibilă doar cu o oră înainte de închiderea grădinilor.

Parterul este destinat caselor de bilete, muzeului și magazinului de suvenire. La demisol există un spațiu imens în care sunt amplasate locker-ele pentru bagaje, zona de relaxare și toaletele (foarte curate și dotate cu de toate).

Noi am plătit la casă € 8/persoană pentru un bilet all-in-one adică includea Großer Garten (Marea Grădina), Berggarten (în traducere Grădina de munte, în fapt o excepțională grădină botanică) și Museum Schloss Herrenhäuser (Muzeul Castelului). Dar sunt tot felul de combinații și reduceri atât pentru copii/elevi, cât și pentru familii sau grupuri; puteți citi toate acestea pe site-ul de vi l-am dat mai sus.

Povestea locului începe în adâncul istoriei, când Herrenhausen era un sat indepenedent de orașul Hanovra în care ducele Georg von Calenberg a construit un castel în secolul XVII. Mai apoi grădina castelului a fost extinsă, ca la începutul secolului următor să fie construită Marea Grădină, cu forma ei actuală adică o prelungire perfect dreptunghiulară a castelului Herrenhäuser. 

Dar aceasta a căzut în uitare până pe la jumătatea secolului al XIX-lea, când prinde iarăși viață și devine reședința permanentă a ultimului rege al Hanovrei - George al V-lea cel care îi construiește iubitei lui soții Maria, Castelul Marienburg. Doar că regele a pierdut războiul, Hanovra a fost anexată Prusiei iar în 1866 semnificația Marii Grădini ia sfârșit și complexul ajunge din nou pradă paraginii. În plus, WW II aduce și el mari stricăciuni, Castelul Herrenhäuser fiind complet distrus de bombardament prin urmare este nevoie de reproiectare și refacere, lucru ce se întâmplă abia în 1966. 

Marea Grădină este în prezent una dintre cele mai importante din Europa și atrage atât prin frumusețe cât și prin festivalurile din zilele de vară când pe scenele mobile sau fixe au loc numeroase spectacole artistice.

Așadar am început vizita cu Marea Grădină către care am ieșit scanând biletul la un post cu turnicheți, păzit de un nene neamț sadea... cu cașchetă, dar fără mitralieră :D. 

Pașii ne-au purtat pe aleile de pietriș ale părții din dreapta castelului - construit pe latura nordică a întregului ansamblu - ce constă într-o clădire principală și două aripi care înconjoară o curte deschisă spre grădină. De-o parte și de alta a curții, spații împărțite geometric de garduri vii sau arbori tunși îngrijit delimitează zonele cu diverse tematici precum Fântâna lui Neptun, Cascada Mare sau Grota, proiectată artistic de Niki de Saint Phalle și deschisă publicului în 2003. 

Formată din trei camere cu mozaicuri din sticlă colorată, oglinzi, pietricele și figuri pictate în relief, Grota este un concept ce pare să împletească stilurile Gaudi, Picasso și Dalli, rezultând ceva de neînțeles... desigur, după umila mea părere. De altfel, această lucrare a artistei franco-americane nu este singura existentă în oraș, căci de-a lungul traseului turistic Firul roșu din Hanovra mai întâlnisem încă trei lucrări - pe malul râului Leine – în același stil cel puțin ciudat, zic eu...

Aleea de garduri vii ce îi urmează zonei de pietriș ne-a condus în fața curții deschise, în apropierea Cascadei Mari – o lucrare remarcabilă prin modul în care este construită. În fapt, Cascada Mare este un perete de piatră trapezoidal, pe fațada căruia regăseși arcade ornate cu elemente marine în care stau statuete. Trei cursuri verticale de apă tâșnesc din vârf și cad în mici bazine sub formă de scoică, așezate unele sub altele astfel încât să formeze mici cascade până la bază. Pe părțile laterale ale trapezului, două scări te conduc pe o plaformă înfrumusețată de o balustradă de piatră și statuete care înfățișează personaje mitologice. 

De pe platforma Cascadei Mari ai o perspectivă excelentă asupra curții deschise a palatului, dar și asupra grădinii regești care emană spiritul ordonat, durabil și meticulos al înfăptuirilor nemțește. O broderie de spații verzi, arbuști pitici sau copaci tunși migălos, mici zone în diverse forme și figuri geometrice, toate perfect încadrate de alei înguste sau mai late, străjuite de statui ale persoanjelor mitologice sau ornamente imense de marmură se întind cât vezi cu ochii și ne bucură privirile de la înălțimea platformei.

Cu ideea de ansamblu asupra imensei grădini în minte, ne coborâm ca să ne pierdem prin labirinturi sau prin micile grădini cu aranjamente tematice înconjurate de garduri vii, foișoare și alei proiectate cu precizie milimetrică. Peste tot domnește curățenia și liniștea, iar în zonele de arboret câteva specii de păsări cântătoare ne însoțesc trecerea. 

Ca orice grădină regească ce se respectă, în Herrenhäuser grădinițele și aleile cu verdeață sunt completate de iazuri cu apă și fântâni arteziene încadrate perfect în decor. Printre toate ne este dat să o remarcăm pe Große Fontane (cum altfel decât Fântâna Mare? :)) – o copie fidelă a celebrei fântâni Jet d'Eau din Geneva - pe care o aflăm la mijloc de alei străjuite de garduri vii înalte și duzi imenși. Jetul de apă se rotește cu fiecare tâșnitură, astfel încât mătură 360 de grade, iar stropii fini aruncați în aer sunt împrăștiați pe o suprafață generoasă în jur. Suntem nevoiți să o depășim mai pe departe, ca să nu facem duș îmbrăcați. 

Ne mai oprim la câte un pavilion din lemn ca să îi admirăm cupola țesută sau stăm în loc nemișcați să auzim cum păsările își vorbesc în triluri melodioase prin galeriile formate din coroanele celor mai înalți copaci. În câteva locuri, băncuțe de lemn stau în umbra rară a pomilor, mult mai utile probabil în anotimpul călduros când frunzișul va fi bine îndesit. 

Nici nu ne dăm seama cum a trecut timpul și revenind la intrare ne hotărâm să renunțăm la vizitarea muzeului castelului pentru a acorda mai mult timp grădinii botanice Berggarten, dar nu înainte de a da o raită prin magazinul de suvenire.

Pentru vizitarea grădinii Berggarten părăsim  Großer Garten și traversăm strada în aproierea stației de tramvai, având foarte mare grijă la hoardele de bicicliști care în acest oraș au dedicată o bandă de circulație pe două treimi din trotuar. V-am spus oare cât de răi sunt biciliștii din Hanovra? 😊 Misiunea de a tăia banda de biciclete pentru a ajunge la bordură și traversa strada este o adevărată luptă de putere între biciclistul vitezoman și cetățeanul liber care circulă pe propriile picioare. 

Până la urmă, după mai multe încercări de a pune piciorul în zona benzii de bicilete și retragerea tot de atâtea ori, din cauză de claxoanelor disperate ba din stânga, ba din dreapta, am prins un vid de convoaie și am ajuns teferi dincolo de stradă, unde ne-am îndreptat spre intrarea în Berggarten.

Berggarten sau Grădina de munte (Der Berggarten – în germană, berg = munte și garten = grădină) își trage numele încă din 1666 de la muntele de nisip de la nord de Castelul Herrenhäuser, pe locul căruia a luat naștere grădina. La început o grădină de legume, apoi un câmp experimental pentru plante exotice, loc pentru cultivarea orezului sau tutunului dar și spațiu pentru creșterea viermilor de mătase de la Fabrica Regală din Hameln, dovedesc faptul că Berggarten a cunoscut nenumărate transformări. 

Apoi, în 1849 arhitectul principal al Regatului Hanovrei - Georg Ludwig Friedrich Laves, cel care de fapt a avut o influență semnificativă asupra dezvoltării urbane a Hanovrei – a construit aici casa de palmieri. Apogeul recunoașterii însă a fost atins în 1880, grație unui inginer hidraulic - Richard Auhagen, responsabil și pentru îmbunătățirea sistemului hidraulic din Herrenhäuser care a făcut ca Große Fontane să atingă înălțimea de astăzi.

Auhagen a înlocuit vechea seră cu Marea Casă de Palmieri - o seră regală din sticlă și fier cu galerii și fântâni cu apă - care a găzduit cea mai valoroasă și renumită colecție de palmieri din toată Europa. Distrugerea serelor în totalitate, în timpul cel de-al doilea război mondial, a făcut ca Berggarten să renască apoi pentru a 3-a oară, în forma actuală pe care am vizitat-o și noi.

Aici am găsit o grădină botanică splendidă, bogată în parfumuri, culori, minuate corole și delicate flori exotice. O explozie de arbori, arbuști și plante te îndeamnă să explorezi totul, atât în exterior cât și prin interiorul serelor umede și calde, în care am găsit colecții extrem de variate de orhidee sau cactuși. 

Grădina de citrice cu parfumul delicat al florilor de portocal sau alți arbuști cu fructe în forme uimitoare, ne-a încântat și ne-a ademenit cu cele peste 12.000 de plante ce pot fi admirate în Berggarten. Vegetaţia variată şi luxuriantă se revarsă în sere sau în afara lor în locuri care sunt adevărate oaze de linişte, pe alei romantice şi cu decor desprins parcă din paradis, pe care ne-am permis și noi să le imortalizăm. 

La ieșire am trecut din nou pe lângă Sea Life Hannover – o clădire în formă de OZN, amenajată în fosta seră a Pădurii Tropicale, pe care nu am vizitat-o întrucât biletul nostru nu includea această atracție, dar nici programul nu ne permitea, fiind deja târziu când am părăsit Berggarten. Cei interesați de lumea acvatică, trebuie să știe că acest loc cuprinde 40 de bazine în care trăiesc circa 2500 de vietăţi, deci consider că merită atenția cuvenită. 

Plimbarea noastră la Herrenhäuser s-a încheiat pe aleea splendidă, plină de rododendroni în floare, cu spectacolul unei veverițe năzdrăvane care ne-a oferit cîteva momente amuzante. 

---

VIZUALIZĂRI: 161 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI