Un oraș văzut de sus – incursiune pe cupola Primariei din Hanovra

TIPĂREȘTE

Am ajuns în Germania într-un citybreak la jumătatea lunii Mai, anno domini 2023. Deși am aterizat în Dortmund, am stabilit cartierul general lângă Hanovra, unde am ajuns cu o mașină închiriată de la aeroport, dar book-uită de acasă.

Orașul Hanovra (Hannover pe limba lui Goethe) este capitala landului Saxonia Inferioară și este situat pe râul Leine. Cu o populație de aproximativ jumătate de million, este al patrulea oraș ca mărime din Germania de Nord, după Berlin, Hamburg și Bremen.

Hanovra are o însemnătate regională care se datorează universităților sale și facultății de medicină, aeroportului internațional și faptului că este un important nod rutier si feroviar al Europei.

În perioada contemporană, orașul s-a remarcat ca fiind gazda unor numeroase expoziții și târguri periodice sau anuale pentru toate tehnologiile care sunt relevante în diverse industrii, precum LIGNA (târg de echipamente, utilaje și mașinării pentru prelucrarea lemnului), CeBIT (cel mai mare târg internațional de IT și tehnologia calculatoarelor din lume, ținut an de an din 1986 până în 2018) sau Hannover Schützenfest, un festival al practicanților de tir sportiv - cel mai mare din lume.

Printre alte atracții interesante, Hanovra se mândrește cu Grădinile Regale Herrenhausen, Berggarten - o grădină botanică de excepție și Eilenriede - cea mai mare (ca să vezi!) pădure interioară dintr-un oraș din Europa, întinsă pe o suprafață de 1.600 de hectare, în care se găsesc aproape 200 de exemplare de căprioare roșii.

După cum am constatat, Hanovra asta pare să fie orașul cu cea mai, cel mai, cele mai și cei mai… dintre toate, că nu mi-am imaginat vreodată cum poate să existe un loc cu atâtea de” cele mai” .

Ei bine, dacă tot v-am obișnuit cu ideea, o să vă povestesc despre unul dintre cele mai atractive obiective turistice din acest oraș. Este vorba de Noua Primărie, aflată în Trammplatz nr. 2.

De ce nouă? Pentru că vechea primărie se află în centrul istoric. De ce atât de atractivă? Din mai multe motive, dar în primul rând pentru impactul vizual, apoi pentru incursiunea turistică. Ceea ce mulți vizitatori în Hanovra iau drept castel, este de fapt Noua Primărie.

Amplasarea ei pe un loc mlăștinos lângă râul Leine, a făcut necesară consolidarea terenului și pentru asta s-au înfipt în pământ 6.026 de stâlpi de fag, apoi contrucția a durat 12 ani și a fost inaugurată în anul 1913. Clădirea a fost proiectată în stil istoricist de un architect, în colaborare cu o urbanistă (female), iar interiorul în stil art nouveau a fost proiectat și executat de un alt architect (nu dau nume, că oricum nu le rețineți… în plus, sunt pe germană și n-are rost să vă resetați mintea).

Arhitectura fațadei cu detalii complicate și ferestre cu arcade rotunde, precum și combinația dintre culorile acoperișurilor roșii și turnulețelor turquoise, fac din grandioasa clădire unul dintre cele mai instagramabile obiective din Hanovra. O caracteristică distinctivă a acesteia este cupola sa de 97,73 metri înălțime, care oferă vederi panoramice peste oraș.

Noua primărie este încă sediul domnului primar, șeful administrației orașului Hanovra. Aici se întâlnesc comitetele politice, sunt primiți oaspeții oficiali ai orașului și sunt prezente expoziții temporare și activități culturale. Cu toate acestea, ușile primăriei sunt întotdeauna deschise pentru o vizită și este o alegere populară atât pentru localnici, cât și pentru turiști.

Dar înainte să faceți alegerea, trebuie să știți că programul este: Luni – Vineri (09:30 - 17:30); Sâmbătă/Duminică/Sărbătorile legale (10:00 - 17:30).

Noi am ajuns într-o zi de luni, când era trecut de ora 16 și intrarea era liberă de turiști. Am pătruns în hol și am trecut pe lângă ghereta unui bodyguard care părea preocupat, deci nu ne-a băgat deloc în seamă, dar sunt convinsă că scana cea mai mică mișcare, iar la o adică, te trezeai cu pistolul la tâmplă … Halt, Hände haben die Kontrolle! ... sau poate este doar imaginația mea. Nu mai sunt nici nemții ce-au fost! Cert este că nu acela era omul nostru.

” Aterizasem” greșit în sala imensă a domului, așa că am făcut stânga împrejur și am căutat ghișeul de informații, care era undeva în stânga de la intrare. Fräulina amabilă și bună vorbitoare de limbă engleză, ne-a asigurat că am ajuns unde trebuie. Planul nostru era să ne acomodăm cu locul apoi să urcăm pe cupola primăriei, dar domnișoara ne-a întors pe dos traseul și ne-a recomandat să urcăm mai întâi pe cupolă pentru a câștiga timp să ne desfătăm cu priveliștea panoramică - având în vedere că ultima cursă a liftului care te duce acolo este cu 30 de minute înainte de închidere – apoi să revenim în interior și să vizităm restul. Mare dreptate a avut…

Dar pentru asta ne-a taxat cu 4,00 euroi de căciulă – adică pentru urcatul pe cupolă. Ar fi fost 3,50 euro pentru copii de la 5 la 14 ani/elevi/studenți și 85 euro dacă beneficiam de tur ghidat cu maxim 20 de participanți. Deși eram doar două persoane, am fi plătit tot atât (+ 15 euro comisionul pentru limba străină) dacă țineam morțiș să-i convigem că suntem Gruppe.

Lăsați de capul nostru, am respectat indicațiile domnișoarei și am urcat mai întâi două etaje cu un lift normal, am ieșit în stânga pe un hol pustiu în care doar pașii noștri făceau un ecou care îți ridica părul pe ceafă, de-aia nici n-am mers prea mult și ne-am întors în dreapta… tot hol pustiu. Totuși, îmi aduceam bine aminte, ne spusese că după ce ieșim din lift facem stânga și tot pe stânga ieșim afară. Am încercat din nou și de data asta ne-a ieșit. Am găsit ușa către exterior, am mers de-a lungul gangului până în capăt, am urcat câteva trepte pe o scară cu balustradă metalică și acolo ne aștepta un tânăr. I-am arătat biletele, apoi a apăsat pe un buton acționând liftul curb. Exact, ați citit bine!

Și pentru mine a fost prima dată în viață când m-am dat cu un lift” arcuit” pe o traiectorie care respectă linia parabolică a cupolei. În drum spre domul înalt, liftul ne-a urcat mai întâi pe verticală, apoi la un unghi de 17 grade, până am ajuns la baza turnulețului din vârf (vezi P01). Podeaua și tavanul liftului sunt din sticlă transparentă, astfel că am putut privi tot timpul calea metalică pe care ne târa” bestia” către vârful domului. Oricum, infinit mai bine decât să fi călătorit în cușca originală, pe șine de stejar îndoite cu abur, care a rezistat până în 2007.

Călătoria a durat aproximativ 2 minute apoi, la ieșirea din lift, am abordat scara spiralată din centrul turnulețului, pentru a ajunge la cele două platforme de vizionare la înălțime. Aici am avut parte de o priveliște magnifică asupra Hanovrei, pe care am încercat să o surpindem cât mai bine în imagini. Net-ul spune că în zilele senine se poate vedea până hăt la munții Harz, care sunt cam la 130 de km în sud-estul Hanovrei. Noi nu i-am văzut, însă n-aș pune pariu, pentru că nici măcar nu știam în ce direcție să ne uităm…

În schimb, am descoperit un oraș întins mai mult pe orizontală decât pe verticală, în care acoperișurile roșii se îmbină într-un mod absolut minunat cu verdele care inundă peste tot. Lacul Maschsee din apropiere, completează tabloul colorat… dar las pozele să vorbească pentru mine! ????

După vreo 40 de minute de vânt în plete și imagini derulate pe retină, ne-am coborât din turn la liftul faimos, dar de data aceasta am acționat singuri butonul, așa cum fac toți turiștii care ajung pe acoperișul primăriei.

Cuminți și ascultători, am urmat recomandările primite la ghișeul de informații și ne-am oprit pentru o vizită în interior, în puținul timp care mai rămăsese până la închidere.

Sala de la parter de sub cupola impresionantă atrage prin bogăția ornamentelor și materialelor folosite precum și prin sculpturile plasate în vârful coloanelor sau pe tavanul domului. Tot aici sunt expuse patru machete la scară ale orașului, care ilustrează dezvoltarea Hanovrei în patru faze: în Evul Mediu, înainte de al Doilea Război Mondial, după distrugerea din 1945 și peisajul orașului de astăzi.

Am urcat scara somptuoasă la etaj, unde mai sunt de văzut Hodlersaal în care este expusă o uriașă pictură murală a pictorul elvețian Ferdinand Hodler - Unanimitate – înfățișând tranziția Hanovrei la biserica reformată, precum și Mosaiksaal (sala Mozaicului), unde este reprezentată pe trei imagini de mozaic o procesiune de meșteri. N-am apucat să intrăm în niciuna dintre săli, că timpul nostru s-a scurs, așa că am părăsit sediul permanent al primăriei din Hanovra.

Auf Wiedersehen schönes Gebäude!

---

VIZUALIZĂRI: 473 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI