Sint Jansklooster, sat olandez sub vraja unui milion de dalii, aproape de Giethoorn

TIPĂREȘTE

De Florii vă invit să călătoriți cu mine într-un sat olandez obișnuit, aflat sub vraja daliilor, e în top trei olandez doar pentru o zi … săriți dacă vreți direct la poze, experiența mea turistică din august trecut este chiar unică.

Personal sunt fermecată dintotdeauna de satele mici și pitorești, cu puțini locuitori si cu poteci mai putin bătătorite … vara trecută soarta m-a recompensat cu o nouă aventură turistică mai aprofundată în Parcul National Werriben –Wieden din provincia nord -estică Overissjel, unde am vizitat trei localităti noi, total diferite, la o aruncătură de băț de vestitul Giethoorn. (vezi impresii.)

Despre parcul national Werriben -Wieiden ,aflat la 120 km de Amsterdam, am mai vorbit... intenția mea era să ajung la Centrul de Wieden din Sint Jansklooster pentru a merge cu un Ecowaterline pe canale, cu familionul, combinând eventual o plimbare cu barca prin rezervație, cu drumeția.

Aveam chef de vizionat păsări de apă prin vegetația bogată, centrul se află pe o stradă pitorească cu căsuțe, însă socoteala de acasă a fost total răsturnată de un eveniment neprogramat, picat fericit din cer, direct în poala mea norocoasă.

Am ridicat deja în slăvi mirificul Belt Schutsloot asezat pe ape, fără strazi, botezându-l micul Giethoorn, el este aruncat de mama natură în mijlocul rezervației naturale cu trestii, canale, lacuri și păsări. (vezi impresii).

Astăzi ne învârtim tot aproape de Veneția olandeză, mai la sud, ocolind armatele turistice de asiatici, germani și olandezi... mergem cu mașina la necunoscutul Sint Jansklooster la 10 km distantă.

Satul are o voce scăzută și moderată în timpul anului, dar el ridică tonul și devine extrem de colorat și vesel în august, cu ocazia evenimentului Blomencorso, o paradă exclusivă a florilor... atunci el se îmbracă într-un milion de dalii.

Ceasul istoriei

Sint Janklooster e lăsat parcă disprețuitor în spatele vedetei turistice Giethoorn, e un sătuc vechi, mai medieval, unde ceasul istoric a bătut puternic în 1399.

El poartă numele unei vechi mânăstiri fondată de Johannes van Ommen, un orb care a poposit în sat cu un grup de călugări pentru a ridica edificiul religios.

Această veche mânăstire și satul a fost distrusă în timpul asediului de la Steenwijk în timpul războiului de 80 de ani, în secolul 16.

Localitatea înflorește în secolul 19 și abia după cel de-al doilea război mondial se construiesc șosele, biserici, satul cu cinci cătune are 1000 de case, 2000 de locuitori și două Monumente nationale .

El este înconjurat la vest de superbul Belt Schutsloot și la nord e mărginit de cel mai mare lac olandez, Beulakerwijde , parte a rezervației Wieden, obiectiv natural protejat.

Satul este cam ferecat, e o comunitate mai închisă și mai izolată, e traversat doar de câteva străzi, cartea lui de vizită este Moara morarilor de la 1857 și Turnul de apă care a intrat în peisaj doar în 1932, aceste două obiective sunt declarate monumente naționale.

Turnul de apă nu mai este folosit, el cântă solitar pe o câmpie ca un monolit, fiind transformat de niște arhitecți într-un turn de observație, trebuie însă să urci pe o scară spiralată la cucurigu, cam 45 de metri să ai o panoramă cu rezervația Wieden... evident că m-am lăsat păgubașă.

In jurul orei 14 pe un soare arzător am ajuns aproape de centrul satului, după ce am parcat mașina la periferie.

Am trecut pe lângă casele cuminți cu grădini aproape perfecte, admirând un aranjament haios de clompeni, adică saboti olandezi, aruncați ordonat pe mai multe trepte, din nebunia proprietarului.

Admir pe traseu o curte cu o grămadă de sticle colorate aranjate artistic... văd în fine reclama publicitară cu evenimentul anului și plătim la o poartă improvizată intrarea, destul de piperată, 7.50 euro de persoană.

Satul torcea de bucurie, casele tipic olandeze erau decorate cu stegulețe și era orgolios foc, fiind invadat de sute de olandezi din regiune, posibil și turiști din Giethoorn, dacă erau la curent cu evenimentul floral.

Bunici, copii, părinți... toate generațiile și-au dat mâna, venind de acasă cu scăunele, tribuna centrală amenajată chiar pe centru era neîncăpătoare pentru atâta puhoi de lume, un bilet la lojă costa 4 euro...

Stiați că cea mai mare paradă a florilor din lume e la Zundert, satul din Brabant unde s-a nascut Van Gogh?

Nu am ajuns încă acolo, sărbătoarea era în septembrie, ea seamănă mult cu Blomencorso organizat la Sint Janksloster, la o scară mai redusă.

Caut o poziție strategică de-a lungul străzii principale, poporul olandez era îngrămădit pe scaune și în picioare, pe o parte și pe alta... cam 2000 de gură cască... în spatele meu era un dâmb plin de copii, carul televiziunii era la o distanță de 10 metri, dacă vă spun că seara ne-am regăsit în multime, pe ecranul televiziunii locale, nu o să mă credeți, eu fiind mai moțată, am sărit un pic linia permisă, să prind pe Napoleon și pe Hanibal în prim plan.

Blomencorso e un mod de viată, nu doar un eveniment temporar

Pasiunea și dragostea pentru daliile mitice, ce devin reginele acestui sat asigură succesul garantat al acestei manifestări populare în aer liber, este meritul absolut colectiv al locuitorilor, este un lucru normal.

Parada daliilor este pregătită cu aproape un an înainte de eveniment, ea a fost inaugurată în Sint Jansklooster în 1968, fiind una din cele mai impresionante din Olanda.

Vizitatorii își croiesc drum prin parcul național Werribben –Wieden să ajungă aici, pentru a admira carele alegorice din dalii, ce defilează aproape 3 ore prin fața satului, primind aplauze, la scenă deschisă.

Parada daliilor unește generațiile, concurența celor 12 care alegorice e arbitrată de un juriu specializat.

Cu 6 luni înainte de luna august, satul pregătește șantierul de constructie și designerii crează modele noi... ele sunt gigantice și capătă treptat formă... am vizionat la televiziunea locală un film documentar despre acest eveniment, a doua zi.

Daliile sunt cultivate special pentru acest eveniment, cadrele folosite sunt din fier, carton și spumă.

Ele își frâng capul delicat pe carele alegorice, fiind fixate de sute de voluntari, cu două zile înainte, în stare proaspătă... febra pregătirilor este de nedescris, se lucrează non stop, mai ales în noaptea premergătoare evenimentului, cumnatul meu olandez a participat ca voluntar la o astfel de ediție.

Fiecare dalie e aplicată cu un cuișor pe suprafața desenului... e muncă nu glumă, grupurile concurente poartă nume ciudate, de exemplu... After Nero, Alliance, Forza, Fun Fun, Olympia, Symbolic, The Next.

Experiența unică, senzorială -moștenirea culturală a unor popoare prin limbajul florilor

In timpul defilării lente, cu multe opriri pe traseu, carele alegorice multicolorate ce poartă nume sugestive își mai scutură petalele pe străzi... grupuri de copii și voluntari adună delicatele flori în găletușe, artistii implicați în teatrul stradal sunt omeniți cu apă datorită căldurii... erau 28 de grade, noroc fantastic pentru satul vedetă.

Câștigătorul paradei cu 12 care alegorice a fost grupul Olimpia OLIMPIA cu tema

Hannibal ... în fața mea trec doi elefanți uriași mov confecționați din 350 000 de flori de dalii... citesc numărul de dalii pe pliantul primit în olandeză.

Soldații ce trag de elefanți trec cu greu prin fața tribunei, în acorduri muzicale puternice... tema abordată ne face să retrăim momente ale istoriei... tabloul floral uriaș ne transmite prin limbajul florilor dificultătile marșului lui Hannibal prin Alpi, coloana de soldați se deplasează într-o lume de gheață, marele om ordonă oamenilor să se oprească... sunt două zile de odihnă, carul se opreste 10 minute chiar în nasul meu și trag poze după poze, cu covoarele florale mov din care sunt confectionați elefantii, îi prind capul, fundul, trompele și tot ce se poate, cu aparatul ridicat deasupra, că sunt la înghesuială mare.

Salut și pe Geppetto și apreciez mărimea nasului lui Pinocchio... este o mașină interesantă, au fost aplicate 180 000 de dalii, proaspete, portocalii, tabloul e foarte optimist.

Robinetul creativității curge mai departe neobosit cu statuia colosală a generalului

Napoleon , el are cam 10 metri înălțime, mă apropii și trag poze cu haina roșie împărătească, o adevărată operă de artă.

Un grup de soldați se joacă de-a războiul și întorc baionetele printr-o perdea de fum, un copil lângă mine începe să plângă:

,,Nu râde nene, că a început razboiul, mama… vreau acasă ’.

Ajung și în Brazilia cu carul alegoric numit Favela , sunt deja teleportată în mahalaua braziliană.

Favela sugerează un concept ce se referă la cele două fețe ale mahalalei braziliene, sărăcia pe de o parte și speranța copiilor de a deveni fotbaliști sau dansatori. Am visat 15 minute că sunt în Rio de Janeiro și dansez în ritmurile festivalului.

In mașina cu flori oamenii locuiesc împreună în aceeași casă, spală rufe, le pun la întins și stau de vorbă...

Grupul Fun Fun mă amuză cu un design special ce radiază puterea unui motor Porsche ,,alt grup scoate la vedere un Trompetist venit din istorie, pe două roți roșii uriașe, împodobite cu dalii puternice.

Penultimul car care –mi rupe gura are câtiva metri și simbolizează... Vantul , trei bărbați îmbrăcați în negru împing la greu niște bare metalice... vad niste colaci uriasi ce se invart prin aer.

Salut pe final pe Lady Spring , simbolul primăverii, e îmbrăcată grațios în roz și mov, are în cap o coroană imensă de dalii și niște ochi uriași, e tare grațioasă și iradiază frumusețea anotimpului... vă ofer un buchet mare de poze, selectia va fi extrem de grea.

Dacă ajungeți la Giethoorn în august, nu ratați Parada Florilor, e un joc între competiție și solidaritate între olandezi, datorită popularizării prin televiziune și ziare, micul sat și Blomencorso se află în top 3 olandez...

Va rog atasati un clip video muzical .

https://www.youtube.com /watch?v=cXox0Kt9J0g

Blomencorso -Sint Jansklooster ,19 august 2016 ,televiziunea din Meppel

---

VIZUALIZĂRI: 1625 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI