Tragedia insulei dispărute Schokland - primul monument Unesco olandez

TIPĂREȘTE

,, Dumnezeu a creat lumea, iar olandezii și-au creat singuri țara '' - proverb

Popasul olandez pe insula pierdută Schokland, salvată pe un polder se adresează reflecției, meditației și celui de al ,,treilea ochi'' al sufletului, e bucuria înțelegerii unei povesti profunde despre puterea omului de a transforma miraculus apa – coșmar în pământ – speranță.

Marea, inamicul secular al pământurilor Tărilor de Jos l-a învațat pe olandez stoicismul în lupta lui cu stihiile naturii, astăzi vă prezint în premieră și pentru mine o insulă fără apă, în mijlocul unui polder uriaș, cu marginile verzi pe țărm, nu e tivită cu albastru, altfel nu ajungea pe lista Unesco … e o insulă simbol a țării, mai ridicată pe sol, e ca și cum ai spune, eu trăiam aici... e istoria Olandei, care prin inginerii deștepte a cucerit pământul de sub ape, chiar dacă uneori a fost învinsă, ca în cazul insulei Schokland.

Am avut vara aceasta un vis de ape ca un coșmar, obsedant, m-a răscolit ziua datorită unor fotografii vizionate de mine cu chipurile localnicilor, care locuiau pe o insulă îngustă de 4 km în mijlocul fostei mări Zuidersee , într-o casă ridicată pe un deal de 15 m, numit terp... marea sudului, furioasă smulgea din ea petice de pământ fără milă... unde să mă ascund... ? o furtună teribilă a înghitit casele, mulți locuitori au pierit.

Visul meu lung a început în evul mediu, a durat câteva secole, insula mea a fost treptat abandonată și locuitorii ei, cu lacrimile uscate de durere, au fost evacuati forțat în 1859... visul nu e vis, e realitate... am descoperit insula misterioasă, primul monument Unesco olandez grație unei poze ciudate cu niște olandezi ce se încrucișau pe o potecă de lemn lată de doar de 40cm, ridicată deasupra mării de-a lungul unui dig de lemn.

Ei se prindeau de braț și de mijloc, vrei nu vrei, păreau să danseze pe scândura de lemn, înconjurati de ape, parcă valsau și făceau piruete în dorinta lor de a traversa, șoseaua’’ ce lega rutele pe insulă... o doamnă ghid dintr-un muzeu din Vollenhove mi-a spus povestea dansului forțat care a dus și la multe căsătorii... ea m-a trimis cu familia la Schokland, punându-mi în mâna un pliant... un loc enigmatic, încărcat de mistere ale timpului de 10 000 de ani.

E un loc secret aflat în Flevoland , cea mai mare insulă artificială și a 12 a provincie nouă a țării cucerita din mare, supusă ea însăși regimului de patrimoniu.

Schokland e o, insulă pe uscat ’’ aflată în vastul Noordoostpolder, conturul ei este vizibil pe fundul vechii mări și forma ei alungită poate fi ușor recunoscută... din aer... ea a fost redată Olandei datorită proiectului Zuidersee din sec. 20, deventă Ijsselmeer după construirea marelui dig... insula pierdută a devenit istorie, dar vestigiile ei apartin patrimoniului universal Unesco.

Realizez acum că prima mea călătorie de inițiere în Olanda ar fi trebuit să pornească ideal de la acest simbol național al luptei cu apa.

Insula dispărută este astazi o insulă pe uscat într-un polder, contururile ei sunt încă vizibile și marcate de niște poteci pentru pietoni și biciclisti, presărate cu scoici... drumul meu a fost plin de interogatii la fața locului și incomplet, că mă dureau picioarele.

In acest puzzle cu bucățele interesante de geografie, istorie și arheologie, vă invit să descoperim împreună istoria insulei unice din fir a păr, cheia o vom găsi la muzeul care trece chiar prin mijlocul fostului sat principal, un terp.

In filmul meu epic de la A la Z, voi decupa chestii care în mod normal pe mine mă cam plictisesc, pietroaie gigant, pardon roci preistorice descoperite în zonă în 1942 când s-a creat marele polder de nord est, urme de fosile preistorice, tunuri de avertizare contra inundatiilor, diguri de lemn protectoare... o gramada de ruine din piatră... nu căscați că povestea e unică... olandezii s-au născut să-și apere viața.

Rulăm cu mașina prin peisajul linear al polderului, cu parcele geometrice, entuziasmul meu e plat, dar se umflă pe traseu... olandezul la volan îmi explică orgolios că ceea ce văd în jur, iarbă, pajisti, copaci era acum 70 de ani numai apă... apă... îmi repetă de o mie de ori, eu tot întreb, că nu pricepeam unde e insula dezastrului...comunicarea noastra în cele două limbi e destul de dificilă... puneți lady ochelarii și observă o diferență de nivel de un metru între satul vechi insular și peisajul înconjurător... pământuri care nu au existat și acum există, un miracol... îmi toarnă olandezul în cap cuvinte precum asanare, drenare, îndiguire, pompaj... eu le reduc la verbul Dăinuire ... pământ furat apelor cu eforturi supraomenești, o natură domesticită, unde vacile pasc pe păsuni înverzite pe fostul fund al mării de odinioară.

Drumul cu masina dinspre Giethoorn trece chiar prin mijlocul fostei insule și parcăm în pustietatea dezolantă în Middlebuurt, în curtea unui muzeu din case vechi, reconstituite... am găsit satul interior deschis între orele 11-17 și 10 mașini cu germani în parcare... am căscat ochii de mirare... ce înseamnă să ai cultură și să fii tobă de carte... eu recunosc ca eram zero, nu auzisem de insulă în viața mea... la orizont îmi ies în cale niște bolovani uriași, ciudati... arheologia nu e punctul meu forte... citim ca au fost aduși de apele glaciare din Norvegia în epoca de piatră pe teritoriu olandez... mă bucur și bat din palme.:((.

Peisajul din jur pare încremenit, voci de olandezi cu câinii la plimbare mă trezesc din reverie... intră cu ei direct în muzeul mic din satul Middelbuurt, un vechi terp și lătratul lor sparge liniștea... mai vine un nenea cu alt cuțu care latră la un bichon ascuns după tejgheaua personalului de la ghișeu.. eu sunt cu ochii după informații și broșuri, slavă domnului sunt în engleză și franceză, doar e sit Unesco... intru în atmosfera locului după ce urmăresc un film documentar.

In muzeu găsesc harta cu insula pierdută și o machetă informativă, care cuprinde topografia locului protejat de Unesco - 5 site-uri arheologice principale cu urme din cele - 4 terpuri și o zonă cu urme de așezări preistorice, plus câteva clădiri monument.

Urme ale existentei umane pe aceste meleaguri ne teleportează acum 10 000 de ani, locuitorii erau atunci vânători și fermieri pănă la aparitia în secolul 12 a mării Sudului, Zuidersee.

Schokland a fost initial o bucată de pământ pe un teren cu turbă, apoi ea a devenit în secolul 15 o peninsulă, cu fiecare furtună peninsula pierdea teren prețios.

In Evul Mediu un grup de noi locuitori vin să trăiască în zonă, ei ridică diguri și șanturi... în 1450 Schokland devine o insulă mlăstinoasă, locuitorii ei sunt nevoiti să ridice 4 terpen, niste sate ridicate situate la estul insulei –Zuidpunt, Zuidert, Middlebuurt si Emmerloord.

Intre 1400 și 1859 furtunile fac ravagii și erodează solul... insula devine din ce în ce mai mică, pierzând pământ si căpătand o formă alungită.

In 1660 Amsterdamul cumpără satele de pescari Urk și Emmerloord... insula Schokland se divizează în două părti, partea de nord apartine Amsterdamului și sudul va intra sub protectia provinciei Overijssel, nordul e catolic, sudul e protestant, vor exista două biserici distincte, două dialecte si insularii vor purta costume traditionale diferite.

Declinul insulei continuă în secolul 19, insula se micșorează pe zi ce trece, pescuitul are de suferit, populatia este din ce în ce mai săracă... olandezii din țară sunt solicitati să ajute insularii, o nouă inundatie catostrofală face ravagii în 1825,26 de case sunt rase de ape, regele Willem III ordonă evacuarea ei în 1859 pentru siguranța celor 635 de olandezi.

Locuitorii ei numiti Schokkers erau foarte atașati de insulă, pentru a împiedica reîntoarcerea lor, ei au primit ordin de la autorităti să dărâme casele cu propriile lor mâini și să folosească materialele în altă parte.

Pe insulă rămâne doar paznicul farului și câtiva lucrători, insularii sunt trimisi fortat la Vollenhove și aproape de Kampen, dar nu prea sunt primiti cu brațele deschise... majoritatea lucrurilor au fost distruse după abandonarea insulei... după multe proteste insula e conservată în 1862, în mod ironic furtunile nu mai fac ravagii după abandon si ea nu se mai micșorează.

In 1942 este creat polderul de nord est care salvează această moștenire culturală... vechea insulă integrată în polder prin drenarea apei e redată agriculturii, în 2008 Schokland primește statutul de sat... astăzi el este un site arheologic localizat la sud de Noordoostpolder , marcat de satele Nagele la vest si Ens la est, traversat central de N352, pe unde sunt eu acum cu masina... există indicatoare clare cu directia de urmat Ens –Schokland, world Heritage.

Această mica fâșie de pământ de 4 km si 100-500 m lătime, detine o excelentă poveste de istorie olandeza în lupta cu cucerirea pământului, smuls apelor... din cele 4 sate a supravietuit doar Middlelbuurt care are peste 600 de ani.

In 4-5 case se află Muzeul din lemn , care detine artefacte arheologice de pe insulă si fundul mării, fotografii și machete... intrarea 6 euro.

Muzeul polderului este cel mai bun punct de plecare la plimbare în zonă cu bicicleta preferabil, exista panouri informative presărate pe traseu, pe o distantă de 10 km.

Muzeul se află pe cel mai înalt terp din mijlocul insulei, doar calmul peisajului te ajută să zbori pe aripile imaginației... muzeul e un monument în sine localizat în niste case de lemn ca pe vremurile vechi, reconstituie în jurul bisericii reformate din 1834 din Middlelbuurt.

Interiorul muzeului e locul unde au trăit primii insulari, el este consacrat arheologiei, geologiei și istoriei locale.

Complexul a fost ridicat în 1947 și conține colectii de arheologie cu urme din neolitic, artefacte istorice de acum 4000 de ani, piese istorice, fosile de animale uriase care trăiau la Marea Nordului și în Zuidert Zee, roci, filme documentare, machete, fotografii.

Am descoperit o hartă în relief geologică și istorică cu Zuider Zee realizată în 1875, ea arată clar conturul insulei si tipurile de sol... obiectul a fost donat muzeului în 1958.

Dovezile arheologice, uneltele, ceramica, o farfurie de cupru cu motive mitologice de exemplu din sec. 13 descoperită în 1953, o canoe istorică de acum 4000 de ani... sunt obiecte care ne ajută să întelegem stilul de viață al locuitorilor de pe insulă.

Cultura izolată din Schokland s-a format în 500 de ani, cine erau locuitorii, cum au reacționat ei la distrugerea lumii lor, unde au plecat dupa evacuarea lor silită, istoria dramatică a insulei e imaginată de muzeu... am fotografiat si câteva panouri în engleză cu date extrem de interesante... am rămas impresionata și de diorama care prezenta costumele traditionale purtate de locuitori, astăzi ele au dispărut, pe un perete am studiat fotografii emotionante alb negru cu chipurile sătenilor care au trăit în secolul 19.

Exteriorul complexului muzeal

Biserica Enseerk aflată în terpul Middebuurt, ridicată în sec. 12, distrusă în 1717 și reconstruită în 1834 este monument național din 1980... în biserică am găsit ascunsa dupa o usa, o expozitie cu fosile de animale preistorice dar și urma unei tălpi de copil din preistorie descoperită recent.

La iesirea din muzeu e un platou vast cu obiective conservate, numerotate de la unu la 30, am început studiul cu o statuie sugestivă ''No way Back'', repezentând o familie cu doi copii, în momentul evacuării din 1859.

Ce am mai văzut acolo... o placă cu decretul de evacuare al insulei dat de regele Willem III în 1859, un tun de avertizare a locuitorilor de pe insulă în caz de pericol iminent, fundații de case părăsite, pivnițe, fragmente de piatră folosite odată pentru a întări digurile, urma ale zidurilor de apărare găsite după polderizarea diin 1942, ancore de pe fundul mării și un hangar de lemn pentru vapoare, devenit monument național, e cea mai veche clădire de pe fosta insulă.

Am mai observat grație olandezului niște urme de fântâni, localnicii aveau nevoie de apă pentru băut și colectau apa de ploaie care cădea de pe acoperisurile caselor în niste bazine de piatră... erau pe acolo în câmpie niste turiști cu aparate profesioniste, care fotografiau toate pietroaiele, din toate unghiurile.

Am încheiat vizita la restaurantul terasă al muzeului unde am servit cafea, avand o panoramă bună asupra insulei verzi.

In buticul muzeului poti găsi diverse itinerarii prin împrejurimi, pe jos sau cu bicicleta, am cumpărat un magnet cu un pescar din insulă îmbrăcat traditional.

Pe latura sudică a fostei insule se află ruinele bisericii din Ens, în partea de nord unde nu am ajuns e restaurat vechiul port din Emmerloord și vechea casă a paznicului de la far, martori tăcuți în peisajul polderului... aceste monumente, urmele de diguri si de terpuri sunt localizate deci în afara insulei prezentate, dar în granițele proprietătii protejate mondial de Unesco... insula Schokland este un monument arheologic, simbol al culturii eroice a poporului olandez cu apa...

Căutătorii de comori arheologice, inclusiv copiii merg în nord la grădina cu roci preistorice Geo Garden ( Gesteentuin deschisă în pădurile din Schokland, acolo unde s-au găsit roci și bolovani aduși de ghețari din Scandinavia pe pământul olandez... ele au fost descoperite in polder... tot aici se află și Centrul de informare .

Insula Schokland este unică, autentică si e accesibila publicului cu masina plecând din Amsterdam, vă rog să aruncati o privire asupra ei urmărind panorama dintr-o dronă... vestitul Giethoorn e la 30 de km distanță.

Apa care a fost blestem a devenit binecuvântare... peisajul insulei verzi e cel după bătălie, e tihnă și solidaritate, e un colț de lume recunoscut de Unesco.

Vă rog mult atasați un video clip: Schokland -A drone perspective -8 oct. 2017

https://www.youtube.com /watch?v=Umaz8HVIJSE

---

VIZUALIZĂRI: 1400 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI