GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Uite ca m-am hotarat in sfarsit sa incerc sa asez pe hartie, fie ea si virtuala, tapele (interesant mai suna termenul romanizat;)). Un adevarat fenomen gastronomic si social, fara nicio indoiala.
Introducere
Cred ca nu e nimeni pe-aici sa nu stie ca este vorba de un aperitiv care se serveste in majoritatea barurilor si restaurantelor spaniole, insotit de o bautura, cu sau fara alcool. Acest consum… itinerant (adica un local, o consumatie, un nou local, o noua consumatie, etc., nu cumva sa se plictiseasca omenirea in acelasi loc) se numeste tapeo sau ir de tapas (“ir” fiind verbul “a merge” in spaniola). In multe regiuni din peninsula iberica, dar si in insule, este o obisnuinta practicarea acestui “sport national” in weekend (si nu numai). Atat de mult incat tapas au devenit o característica a identitatii spaniole, fara a fi aceasta o denumire pompoasa. Chiar si inaltii demnitari se lauda cu ele in banchetele numite tapas meeting oferite omologilor sai din strainatate.
Istoria acestei bucatarii in miniatura
Imi place varianta cum ca tapa a luat nastere drept urmare a unei boli a regelui spaniol Alfonso X cel Intelept, care a fost nevoit sa manance mici imbucaturi intre mese, cu (la fel de) mici inghitituri de vin. S-a facut bine regele, si a dat ordinul (intelept precum numele lui;)) ca in hanurile din Castilia sa nu se serveasca vin daca nu era insotit de ceva de papica. Asa se evita “zapaceala” provocata in organism de catre vaporii etilici in cazul celor care se vedeau nevoiti sa aleaga intre bautura si mancare. Parc-am fi la emisiunea “Romania pe sapte carari! ”. Adevarata sau nu, mie versiunea asta mi se pare cea mai simpatica.
Fiindca tot suntem la capitolul legende, si fiindca deja cunoasteti predilectia mea pentru Regii Catolici (mai ales pentru Regina Isabel), hai sa mai povestim una. Pe vremea domniei lor, datorita numeroaselor accidente… rutiere (da, da, erau si accidente cu cai si trasuri se pare;)), hangiii au fost obligati sa ofere o mica gustare pe langa cana de vin sau de bere. Branza, sunca, ce avea omul mai la indemana. Iar clientii erau obligati intai sa manance gustarica inainte de a da pe gat bauturica. Oare la noi ar fi buna aceasta masura?
Altii spun ca tapa a luat nastere din nevoia agricultorilor si muncitorilor din alte domenii de a-si potoli viermisorul din stomac (asa zic spaniolii) cu ceva alimente intre mic dejun si pranz. Numai cu o mica gustare puteau munci cu spor pana la principala masa a zilei.
Etimologia “tapei” (ca are si de-asta)
Tapa vine de la tapar, care in spaniola inseamna a acoperi. Se spune ca originea cuvantului ar proveni de la obiceiul de a acoperi paharele de vin cu o bucata de paine sau cu o felie de sunca, in hanuri si taverne, pentru a evita, astfel, aterizarea in pretiosul lichid al mustelor si tantarilor, sau vreunui firisor de praf, eu mai stiu? Prin nordul Spaniei se mai numesc si altfel, dar nu e important, oricum oricine va va intelege daca cereti tapas.
Cert e ca termenul a fost introdus tarziu in DRAE (DEX-ul spaniolilor), si initial ca regionalism din Andaluzia. Doar cu cativa ani inainte de a ma naste eu (ah, ce mister;)) a fost recunoscut ca apt pe intreg teritoriul spaniol. Si gata cu lingvistica, ca fugiti din fata calculatorului.
Tapas in Spania
Uite-asa s-a extins aceasta traditie in toata Spania, si este atat de inradacinata, si are atata succes, incat a fost adoptata si “mascata” si in alte tari.
Super importanta este bautura care insoteste gustarea. Poate fi vin (de-ala bun sau unul “peleón », cum ii zic spaniolii, adica « certaret »;), de-ala de ti se urca repede la cap): txakolí in Tara Bascilor, vin Penedés sau sampanie (cava) in Catalonia, Ribeiro in nord vest (frumoasa Galicie), Rioja sau Ribera in Castilla si centru, si Jerez fin in sud. In Asturias si prin anumite regiuni basce, unde abunda livezile de meri, vinul este inlocuit de sidra (un fel de vin de mere, la mare cinste acolo, e bautura lor “nationala”).
Despre retete… ce sa va spun?! Sunt atat de multe si de variate, si tin de gusturi si de traditii gastronomice din fiecare regiune. De obicei maslinele, cu numeroasele lor variante, fructele uscate, alunele, mezelurile si branzeturile uscate sunt prezente poate cel mai mult. De aici trecem la sute si sute de retete pe baza de carne, peste, legume, oua si orice alt produs va vine in minte. O sa incerc sa redau o parte din ele, desi, sa fiu sincera, nici nu stiu prea bine cum si cu care sa incep.
Prajeli. Aici intra pestisorii cei mici de toate felurile (poate mai obisnuiti in sud, unde e musai sa cereti pescaíto frito, sau pe orice litoral spaniol), calamarii, carnatii, crochetele, cartofii si soriciul, care la ei se mananca prajit cu grasime, nu doar parlit ca la noi.
Mancare de cratita. Da, si mancarurile gatite de noi acasa (adica de ei, in cazul asta) sunt prezentate in forma de “bucatarie in miniatura”, si-mi vin in minte callos a la madrileña, adica burta de vita pregatita in bucati cu sos, ardeii umpluti care mie-mi lasa gura apa mai ales cand sunt umpluti cu cod, supa de usturoi sau chiar si fasolea si mancarea de cartofi cu carne.
Retete vechi de cand lumea. Arhicunoscuta tortilla, crochetele de cod, pui, sunca sau de ce-or fi ele (pe-astea le-am bagat si la prajeli) sau molustele in conserva.
Retete futuriste. Aici e de belea, si pe mine cel mai mult ma distreaza denumirile lor super haioase, care mai de care mai originale (este un teren deosebit de fertil pentru imaginatia artistilor bucatari), mai ales ca se organizeaza multe concursuri in domeniu, si te crucesti cand citesti/mananci un fel numit “Obama la Casa Alba”. Ia ziceti, la ce va duce gandul? O sa adaug poza, iar celui care va face o interpretare originala, ii ofer drept premiu o ruta de tapas pe-aici pe undeva.
Plus ca interactionarea cu alte natii si bucatarii din lumea mare a facut sa se introduca si retete pe baza de peste afumat (vezi somon in speta), pateuri sau caviar, carnati nemtesti, branzeturi topite elvetiene, si chiar si rulouri chinezesti de zarzavat.
Cu toate astea, aspectul cel mai singular al acestui fenomen este caracterul lui colectiv (se iese aproape intotdeauna in gasca/grup) si faptul ca se accepta fara nicio problema “verticalitatea” acestui ritual informal, pentru ca rar veti vedea spanioli stand la masa sa manance tapas (adica sunt, dar mai multi sunt cei care stau in picioare). Cu obiceiul asta al lor de a nu sta la masa in baruri, restaurante si discoteci, m-am impacat mai greu. Dar m-am impacat;). La fel si cu schimbarea de local. Nici un termini bine paharul de vin ca si sare unu’ cu propunerea unui nou local. O adevarata cultura chestia cu indiferenta fata de masa si scaune, ce sa mai! Ca sa nu mai vorbim ca ir de tapas intrece in orice top Facebookul sau orice alta retea de socializare, pentru ca de fapt, tapas asta inseamna: un amestec de gastronomie si socializare. Reprezinta o afacere importanta in Spania, si in general sunt factorul determinant in succesul (sau ruina) unui bar.
Tapas se transforma si in raciones, adica portii mai mari, si care se impart intre cei care le cer. De-aceea se comanda portii de mai multe feluri, pentru a incerca cat mai multe. Mi-aduc aminte de o prietena din copilarie care, in liceu fiind si mai parliti intr-o zi, au iesit in grup la un suc, si-au cerut “O cola si sase paie”!! Asa si cu portiile, se pune o farfuriuta si atatea furculite sau linguri cati comeseni sunt.
Ati auzit de Ferran Adrià? Unul din cei mai internationali chefi spanioli? Omul asta a introdus tapas in ceea ce aici se numeste « bucatarie de autor », adica de-aia fitoasa, nu chiar pentru toate buzunarele si de super calitate. Si dupa el s-au luat multi.
Despre tapas din curtea mea
E logic si normal sa cunoastem cel mai bine ce e la noi in curte, asa ca va pot povesti pe scurt ce tapas mananc eu in Valladolid si imprejurimi.
Cand avem chef de ieseala, sunt doua rute pe care le facem de obicei, ambele in centrul orasului. Eu cu trei patru tapas m-am saturat. Nu le insotesc cu tot atatea vinuri ca asta ar insemna s-ajung de-a busilea acasa. Dar doua pahare tot beau si eu, ca aluneca mai bine gustarea. In ultimul timp ne-am facut mai comozi, si mergem intr-o anumita taverna cunoscuta pentru crochetele ei, in alta pentru senvisurile variate, in alta pentru minunatiile de felii de paine umplute/unse cu niste salate de-ti lasa gura apa, in alta pentru ingeniozitate… Preturile merg in jur de trei euro/bucata. In baruri de cartier sau la sate sunt mai ieftine, si exista locuri unde sunt oferite gratis (León, de exemplu, de cand se lauda R. ca ma duce si nu ma mai duce…).
Mai iesim de tapas in fieste. Atunci orasul (si satul unde locuiesc;)) se umple de casete, adica baruri care-si monteaza in strada o taraba cu o mini bucatarie, si unde se ofera bautura + pincho de feria (pincho e sinonim cu tapa, iar feria inseamna fiesta) la un modic pret de 2,50 euro. Asta prin tot orasul. Daca mergem la casetele regionale de langa stadion, acolo preturile sunt mai mari. Dar ne place sa ne plimbam prin Canarias, Asturias, Galicia, etc. (fiecare provincie are caseta ei) si sa incercam cate ceva tipic din fiecare zona. Anul trecut am platit fiecare cate o ronda, si ne duce cam la cinci-sapte euro de persoana si tura. Dar e de neiertat in fiecare an.
Tapas in lume
Spuneam ca acest fenomen a fost “exportat” si in alte tari. Chiar eu am cochetat la un moment dat cu ideea unui local de tapas la noi acasa. In Venezuela “tapele” se includ in meniul zilei si sunt numite pasapalos.
In Mexic exista botana si se ofera gratis cu bautura.
In Filipine, datorita ocupatiei spaniole, se degusta un fel traditional cu carne, orez si ou, caruia i se spune tapa.
In Anglia este din ce in ce mai comun in orase precum Londra sau Manchester.
Aceste gustari sunt, totusi, traditii inradacinate in mai multe tari mediteraneene. In Italia, cei care cunoasteti, putem vorbi de Cicchetti venetiene.
Exemple concrete de tapas, de neratat cand veniti in Spania
Bineinteles ca asta e in functie de gusturi, dar puteti alege intre:
•Tortilla española: omleta de cartofi (cu sau fara ceapa si alte ingrediente aditionale).
•Ensaladilla rusa: asta e salata noastra de beouf, un pic mai diferita, dar tot buna.
•San Jacobos: felii de branza topita si sunca date prin gris si prajite (eu pe-astea le cumpar si congelate, ca baga fi-miu la greu).
•Croquetas: besamel cu sunca, peste sau pui, date prin gris si prajite.
•Jamón : cunoscuta lor sunca, de care sunt atat de mandrii spaniolii. Li se pare imposibil sa existe cineva in lumea asta caruia sa nu-i placa;).
•Calamares fritos: inele de calamar date prin faina si prajiti. Este foarte tipic senvisul enorm de calamari din barurile din centrul Madridului (mai ales Plaza Mayor).
•Pulpo: caracatita fiarta, care se serveste de obicei cu cartofi si piper, si se amesteca si cu multe salate. Caracatita trebuie data bine de toti peretii sau mobila din bucatarie;) inainte de fierbere, altfel iese tare.
•Patatas bravas: cartofi prajiti in felii mari cu sos de usturoi, care-mi lasa gura apa in momentul in care scriu…
•Sardinas: sardine prajite.
•Pincho moruno: frigaruie de carne de porc cu mirodenii (reteta care vine de la mauri la origine).
•Montaditos: senvisuri micute calde sau reci cu tot feluri de umpluturi.
•Sepia: sepie la gratar.
•Panceta: carne de porc mai grasa, care se face la gratar si e nelipsita in aniversari si petreceri de familie, etc.
•Chorizo : carnat spaniol la mare cinste aici.
•Paella, gazpacho, etc. : stim cu totii ce sunt, si se servesc si ele ca tapas.
In loc de concluzii
Daca va place conceptul, va recomand din tot sufletul sa incercati acasa. Si vorbeste una care a inceput sa gateasca in ultimul an de facultate (cand zicea sor’mea ca ori am intrat in anul mortii, ori in al maritisului; n-am murit, dupa cum vedeti;)). Eu nu ma complic (sau da cateodata), iau retete de pe net si ma dau in figuri cand vreau sa pregatesc o cina cu care sa impresionez. Ba mai fac si cate o reteta internationala, pe care cateodata tre’ sa-o mananc singura de succesul pe care il are, ha, ha. Pun ceva poze pentru curiosi.
In fine, tapas reprezinta o modalitate de a desgusta cat mai multe din bucataria unui popor (a celui spaniol in speta, ca de el vorbim), la un pret decent.
Pofta buna!
P. S. Nu refuz invitatii la tapas, deci le puteti face linistiti, ca ma inscriu;).
Trimis de alinaro in 23.02.15 09:50:16
- Nu a fost singura vizită/vacanţă în SPANIA.
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (alinaro); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
23 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Articolul a "primit" o ilustraţie muzicală sau video-muzicală - vezi mai sus, imediat sub titlu.
Daca autorul preferă o altă melodie sau un alt videoclip, este rugat să ne scrie (aici, ca ecou, ori pe PM)
@alinaro - Cred că sunt gustoase. Câte un pic, câte un pic până nu mai rămâne nimic. Că doar a început Postul Paștelui. Unele arată atât de apetisant...
Bravos alina, acum ma duc sa imi dau doua palme sa imi revin, ca sunt la dieta...
@alinaro: Un articol de-a dreptul delicos
@larissa2015: Și eu . Să avem grijă să nu transformăm site-ul dintr-unul de turism într-unul de "Mâncăcioși Anonimi"
@alinaro: Iami, iami!!! Pt mine, care sunt o maaareee gurmanda, e varianta optima! Nu-mi trebuie decat 2-3 inghitituri, dar din cat mai multe feluri!
@alinaro - Auoleuuu, chiar nu puteai sa postezi si tu articolul asta maine dimineata? N-ai mila deloc, vrei sa murim aici cu ochii la pozele tale?
Ufff, sar'na pentru masa! Ma duc sa-mi iau un iaurt.
@Aurici - Mi-ai luat-o inainte, Aurici, exact asta ma pregateam si eu sa spun!
Cum nu vreau sa ma repet, am o propunere pt webi: ar trebui ca acest tip de review sa fie interzis dupa ora 18 sau, daca autorul tine mortis sa il puna, atunci sa faca si cinste amaratilor care au ghinionul sa vina flamanzi de la munca si se reped in www.afa ca se se culturalizeze, dar se aleg in schimb cu ispite de-a dreptul indecente!
Pai mai Alina, de-asta imi esti tu?!
@alinaro... excelent articol Alina, imi pica mura -n gura pentru la vara... deci e musai sa incerc niste ,,calamares fritos ''in Plaza Mayor.
@webmaster13 - Multumesc webmaster, nu reusesc sa ascult, dar ma gandesc ca e ceva de vina pe-aici pe la mine. Mai incerc maine. Multumesc si noapte buna.
P. S. Oricum, e unul din paso doble-urile mele preferate.
@tata123 - Sa stiti ca chiar m-am gandit la faza cu postul... Mi s-a mai intamplat acum vreo trei ani, scriind tot despre restaurante, si abia incepuse postul... Pacatul meu!
Multumesc frumos. Si da, unele arata bestial, iti ploua-n gura din start. (Cu siguranta nu la alea facute de mine, he, he).
@alinaro - Dincolo de "suferintele" pe care mi le provoci (sunt gurmand) iti multumesc pentru ca ma ajuti, prin abordarea cu har a unor teme diverse, sa inteleg, dincolo de sumara experienta personala, o lume. Spania.
Alina draga, un articol interesant ca de obicei.
sa stii ca pe mine ma incanta aceste tapas. Am incercat o multime de astfel de gustari cu fiecare ocazie.
mi-a ramas insa in minte un sos de usturoi servit cu niste painici mici, pe care l-am mancat acum vreo 10 ani in urma intr-un restaurant in denia.
Imi mai amintesc si de niste rondele de tentacole de caracatita bestiale Pe care le-am servit in Benidorm...
Cat despre obama de casa alba, cu putin ajutor, am inteles ca ar fi vorba de niste cartofi arsi si dezhidratati cu ou crud si smantana.
Sunt pe aproape?
@larissa2015, dabator, Aurici, Cristina: Cum e cu palmele alea? (am murit de ras). Pai cred ca niciodata nu e momentul potrivit pentru astfel de reviewuri.
Mie imi place mult sa citesc despre carciumi si restaurante (de ce oare?), desi incerc s-o fac pe stomacelul plinisor, ca altfel o iau razna rau sucurile gastrice. Asa cum si la cumparaturi incerc sa ma duc "pe mancate", atlfel cumpar de toate, am pofta de toate. De exemplu acum n-as indrazni sa citesc nimic, pentru ca mai am nitel pana la masa si as roade pixul (de exemplu).
Va multumesc pentru comentariile pofticioase!
@mireille - Musai, da. "Bocata de calamares", bocata insemnand un senvis enorm facut dintr-o juma' de paine de-a lor (ceva mai uscata ca a noastra), este foarte tipic in Plaza Mayor din Madrid (si nu numai). Sper sa se nimereasca si sa facem o mini ruta impreuna. Oricum, "tapele" merita o seara intreaga, nu trebuie sa dureze mult neaparat, mai ales daca sunteti ca mine sau ca vírgula Crismis, adica daca va saturati din cateva imbucaturi (care, de multe ori, asa cum am spus, sunt destul de consistente). Cu trei-patru va puteti satura.
Crismis, chiar ai mentionat "problema" cu tapas in Málaga. Nu m-am uitat daca ai pus poze, si nici nu indraznesc pana dupa masa.
Multumesc frumos!
@tache - Eu va multumesc frumos pentru comentariile incurajatoare si amabile pe care mi le scrieti de fiecare data, si ma bucur mult ca rezultatul descrierilor mele este cel pe care il mentionati. Multumesc din suflet.
@andreea_c - Saru'mana, Andreea, si tu imi scrii mereu vorbe bune, iti multumesc pentru asta.
Sosul ala de usturoi o fi fost supa de usturoi care aici e la mare cinste, mai ales iarna, sau dimineata dupa o fiesta nebuna, cand te drege la suflet. Eu o fac si acasa din cand in cand, se face cu paine uscata, si-mi vine apa-n gura si acum, cand ma gandesc.
And the winner is... Andreea!! Esti (sunteti) oricand invitati la ruta de las tapas in Valladolid, si bineinteles ca regina "tapelor" va fi Obama de la Casa Alba. Sunt poze mai reusite pe net decat cea pe care am facut-o eu, si numele vine de la contrastul dinre farfuriuta cu capac (alba) si continutul negru (cartofi dezhidratati cu cerneala de calamar, ou si smantana, asa cum ai zis).
Gata, ma duc la masa, ca mor deja...
Va multumesc frumos!
@cristina65 - Veniti voi incoa', ca promit solemn sa va indop cu "tape"!
@alinaro - Cu prima ocazie cand ajungem pe acolo te anunt )) si mergem la degustari
Desi, din pacate, nu cred ca va fi prea curand...
dar, nu se stie niciodata.
Referitor la sosul de usturoi, era mai mult ca un sos decat o supa, sau ca o maioneza mai exact dar cu gust de usturoi.
@andreea_c - Totul e sa iti propui, eu va astept cu mare drag.
P. S. Supa de usturoi e groasa, ca se baga painea uscata in ea, dar e posibil sa fi fost un fel de alioli, eu stiu? Oricum, te lingi pe buze.
@alinaro - Asa e Alina, totul e sa-ti propui, dar mai am atatea de vazut incat as avea nevoie de 10 concedii pe an si 5 salarii lunar ca sa apuc sa le vad pe toate )))))
In mare, planul e schitat la capitolul vizite (ce mai dorim sa vedem), pe urmatorii 3 ani, dar nu se stie niciodata ce mai poate interveni si schimbam...
•Jamón : cunoscuta lor sunca, de care sunt atat de mandrii spaniolii. Li se pare imposibil sa existe cineva in lumea asta caruia sa nu-i placa.
Si mie mie se pare la fel
Cât despre Tortilla española habar nu aveam că face parte din rândul tapas. Eu o fac de ani de zile în diverse combinaţii şi nimeni nu se satură de ea niciodată. Aşa că iote o invitaţie... Ca şi la paella, desigur
P. S. Deci când am ajuns eu pe meleagurile alea, de aia stăteau spaniolii în picioare şi ronţăiau la hamon şi pâinici din alea cu usturoi şi sos de roşii (hmm, ce poftă mi-am făcut şi mai trăgeau câte o duşcă? Făceau sport, nu? Fie el şi naţional
@arru - Sport, neică, sport la greu. E cel mai la modă sport aici, nu e unu' să nu-i placă.
Să ştii că eu am luat moda şi acasă, când vreau să mă sparg în figuri şi să impresionez pe unu', pe-altu', m-apuc de tapas, bine, nu te gândi la complicaţiuni, că nu-s vreun master chef, nici pe departe. Dar aranjate frumos, şi colorate, şi variate, dau pe spate invitaţii. Vezi numai dacă cina e în doi să nu cumperi ingrediente multe. Iar dacă vrei reţete, cauţi pe net sau mă întrebi, facem schimb, he, he.
Mulţumesc încă o dată pentru vizite şi comentarii.
@alinaro - Mulţu' şi eu pentru răspunsuri. Şi altădată . Şi da, sunt o varianta de luat în calcul. Cât despre cina tete a tete, nu prea se lipeşte de noi. În schimb, se lipesc alţii, aşa că ingredientele tre' sa fie muulte şi diverse Adevăraţi gurmanzi românii noştri, ca şi spaniolii, se vede
Şi nu cred că discuţia ar putea fi off-topic?!? Hihihi. Măcar de data asta
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Jan.2001 Ce mananca spaniolii? Ce mancam cand vizitam Spania? — scris în 27.11.11 de alinaro din VALLADOLID - RECOMANDĂ