Palazzo Vecchio, Florența

TIPĂREȘTE

Biserici și palate. Asta este Florența! Valori spirituale lăsate moștenire lumii, deschizătoare de drumuri în artă și afaceri, politică și administrație. În artă: Renașterea. În afaceri: băncile de credit. În politică: inegalabilul Machiavelli. În administrație: Republica. O istorie zbuciumată, cu denunțuri, conflicte, lupte, conspirații, alungări și reveniri, dar Florența rămâne totuși peste veacuri Orașul Florilor, a Crinilor, o perlă din ”corola de minuni a lumii”. Vizitați Florența și veți înțelege lumea!

Palazzo Vecchio este inima orașului.

L-am vizitat la a doua mea călătorie, în martie 2015. Nu mai rețin amănunte gen orar, bilet de intrare care oricum nu mai sunt de actualitate.

Exteriorul este sobru. O clădire pătrățoasă, înaltă, cărămizie, impunătoare, solemnă, aflată în Piazza Signoriei, ”braț la braț” cu Loggia dei Lanzi, amândouă martore la toate marile evenimente ale orașului.

A fost ridicat pe o structură mai veche, de, și pentru Signoria, guvernul medieval al orașului, format prin sec. al XV-lea, din reprezentanții breslelor, opt la număr și al nouălea juristul. Aceștia luau decizii, știau ce vor, își cunoșteau interesul, iar sediul era aici, în Palatul Signoriei. În vâltoarea anilor și a evenimentelor, Familia Medici s-a instalat în vastele încăperi, numindu-l Palazzo Ducale, dar după plecarea lor, i s-a spus Palazzo Vecchio și numele așa i-a rămas.

La ora actuală aici funcționează Primăria orașului, dar în mare parte este deschis ca muzeu, datorită imensului patrimoniu cu care este înzestrat.

Urc scările edificiului ridicat de arhitectul Catedralei Santa Maria del Fiore, clădit din piatră, cu ferestre mici, fațada terminată cu creneluri și un turn amplasat asimetric, parcă în concordanță cu vremurile trecute, când bune, când rele.

Prima încăpere este de fapt o curte interioară pătrată, un spațiu liber cu bolți laterale susținute de puternice coloane superb decorate cu stucaturi, ale căror modele nu sunt două la fel. Am fotografiat fiecare stâlp în parte, dar și fântâna din bronz cu acel ”Geniu înaripat ținând un pește”, copie a operei lui Verrocchio, care se află în muzeu.

Mă pierd în mulțimea de vizitatori, într-un dute/vino neîncetat. Nu lipsesc asiaticii, acei ”inundă lume”, echipați cu tot ce înseamnă turism, inclusiv copii mici în cârcă.

Traseul impus pentru vizitare urcă direct la etajul II, acolo unde se găsește frumoasa Sală a Crinilor cu o mare frescă de la 1485, sală ce găzduiește și originalul lucrării lui Donatello, ”Judith și Holoferne”, statuia din bronz, cea așezată inițial în Loggia dei Lanzi (vezi impresii) Salonul, ornat cu flori de crini în auriu și albastru, este decorat cu blazoane florentine, are uși superbe și tavanul casetat cu panouri aurite. O bijuterie!

Sala Audiențelor, sau Cancelaria, alăturată Crinilor are un superb plafon aurit, sculptat în sec. al XV-lea, asemenea și Capela Signoriei, adică a reprezentanților breslelor. O lumină bună ne permite a fotografia frumosul tavan, cea mai veche piesă din întreg palatul. Aici își avea biroul, vestitul Machiavelli, creatorul politicii moderne.

Apartamentele Eleonorei de Toledo, soția marelui Duce Cosimo I de Medici ocupă 5-6 încăperi, foste ale administrației orașului, dar renovate, decorate și apoi ocupate de ea. Fiecare încăpere este denumită după picturile tavanelor., executate de celebrul Giorgio Vasari. Dar ce tavane... și eu care am o pasiune pentru tavane!! Ce mobilier pictat, ce icoane, ce podele, stucaturi, ornamente, tot ce era la modă atunci. În una din aceste încăperi se află și originalul ”Geniu înaripat ținând un pește”, lucrarea lui Verocchio.

Capela privată a Eleonorei, este pictată în frescă, de maestrul Bronzino. O finețe, o bijuterie, ca de altfel toate icoanele încadrate rotund.

Salonul celor cinci sute este cea mai importantă încăpere a palatului. Am privit-o în toată măreția sa, de la o galerie deschisă la etajul II. Este impresionantă! A fost proiectată special pentru a cuprinde lejer toți cei 500 membri care făceau parte din consiliul administrativ al republicii, apoi devenită sală a tronului în timpul familiei Medici. Uriașele fresce pictate de Giorgio Vasari, inclusiv cele aproape 40 casete ale tavanului, preamăresc victoriile asupra orașului Sienna. Trei secole mai târziu, aici se va reuni Parlamentul Italiei. La momentul vizitei noastre se lucra la punerea în scenă a unui mare spectacol.

Sala Mappamondo, nu poate fi ratată, cu toată oboseala acumulată. Este o încăpere cu pereții acoperiți de dulapuri, pe a căror uși sunt pictate 53 hărți, pe două etaje, reprezentând cele două emisfere ale pământului, împărțite pe continente. Și asta în sec. al XVI-lea. Însuși Vasari amintește în lucrarea sa dedicată artiștilor vremii, despre exactitatea măsurătorilor și a denumirilor respective. Autorul hărților este Egnazio Danti, cel cu orificiile de la Santa Maria Novella. (vezi impresii)... de care nici Galoleo Galilei nu era străin.

”Sala de studii”, care prezintă și instrumente astronomice pe lângă o sferă terestră, este o mare reușită a laturii științifice a orașului Florența.

Încă odată zic, vizitați Florența și veți înțelege lumea!

---

VIZUALIZĂRI: 2402 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI