Florenţa, leagănul Renaşterii

TIPĂREȘTE

Ce poţi face într-o singură zi la Florenţa? Evident, o vizită în Florentia, centrul istoric al capitalei toscane.

Noi am ajuns aici venind de-a lungul râului Arno, dinspre est, până la Ponte Vecchio, un pod într-adevăr vechi, de peste o mie de ani.

O scurtă plimbare pe pod, o fotografie la bustul lui Benvenuto Cellini şi ne îndreptăm pe Via Por Santa Maria şi Via Vacchereccia, spre Piazza della Signoria.

Intrând în piaţă dinspre vest, primul lucru ce-ţi sare în ochi este, de la înălţimea celor 94 m ai săi, Torre d'Arnolfo, stând de strajă la Palazzo Vecchio (Palazzo della Signoria).

În dreapta, o construcţie "de amorul artei", Loggia dei Lanzi îşi etalează comorile, sculpturi celebre, pe care le puteţi vedea în fotografiile ataşate...

În stânga, Palazzo delle Assicurazioni Generali, având la parter restaurantul Rivoire, este în linia generală a pieţei.

Mai departe, pe latura de nord de la Palazzo Vecchio, într-o prelungire a pieţei, se găsesc alte două bijuterii: fântâna lui Neptun şi statuia ecvestră a lui Cosimo I de' Medici.

Într-un cuvânt, Piazza Vecchio este un fel de galerie de artă în aer liber.

Între Palazzo Vecchio şi Loggia dei Lanzi se află Galleria degli Uffizi, unul dintre cele mai renumite muzee din lume, care adăposteşte opere de artă ale unor artişti celebi, precum Giotto, Piero della Francesca, Fra Angelico, Botticelli, Correggio, Leonardo da Vinci, Raphael, Michelangelo, Caravaggio, Dürer, Rembrandt şi Rubens.

Din păcate este luni şi muzeul este închis, aşa că ne mulţumim doar cu plimbarea prin curtea dintre cele două aripi ale clădirii proiectate de Vasari, ce duce spre râul Arno. Admirăm statuile aliniate de-a lungul curţii, reprezentând cele mai importante personalităţi toscane.

În compensaţie, Palazzo Vecchio este deschis, aşa că intrăm, nu înainte de a admira statua lui David, operă a lui Michelangelo, de la intrarea în palat.

Încă de la intrare, ne impresionează curtea interioară, dar ceea ce urmează este de-a dreptul fantastic.

Salonul celor 500 (Salone dei Cinquecento), lung de 54 m şi lat de 23, construit la sfârşitul secolului al XV-lea ca sediu al Marelui Consiliu, care avea 500 de membri (de unde şi numele) este, în întregul său, o operă de artă. Pe pereţi sunt fresce imense, care descriu succesele militare ale republicii florentine împotriva Pisei şi Sienei.

Plafonul este format din 39 panouri pictate de Vasari, reprezentând momente din viaţa lui Cosimo I, cel mai important fiind cel al glorificării acestuia ca mare duce de Florenţa şi Toscana.

Nu mai puţin frumoase sunt şi celelalte încăperi de pe traseul vizitei, plasate pe două niveluri. Am să amintesc aici doar două: Sala dell'Udienza (sala de audienţe), care pe lângă alte frumoase opere de artă, adăposteşte grupul statuar în marmură "Il genio della Vittoria", operă a lui Michelangelo şi Sala delle mappe geografiche, având în centru "Il mappa mundi", adică, în traducere liberă, mapamondul.

Am ieşit din muzeu încântaţi de frumuseţile pe care acesta le adăposteşte şi am pornit mai departe, spre Piazza della Repubblica.

Aceasta este locul vechiului forum roman, unde se întâlneau cele două străzi perpendiculare, una orientată pe direcţia N-S, cealaltă pe direcţia E-V, caracteristice oricărui castru roman, aşa cum a fost şi cel construit de legionarii lui Julius Cezar, la jumătatea primului secol după Cristos şi botezat Florentia.

Exact în locul intersecţiei, unde altădată se afla templul lui Marte, se înalţă acum Colonna dell'Abbondanza.

Continuăm apoi pe Via Roma şi intrăm în Piazza del Duomo. Aici se află centrul religios al oraşului, cu trei constucţii deosebit de frumoase.

► Basilica di Santa Maria del Fiore este catedrala Florenţei (Duomo), construită în stil gotic, la sfârşitul secolului al XIII-lea. A fost completată ca structură în secolul al XV-lea, iar exteriorul, realizat din panouri de marmură policromică, datează din secolul al XIX-lea. Domul catedralei (cupola) este cel mai mare dom de cărămidă din lume.

Corpul catedralei este construit respectând proporţii riguroase: 40 m înălţime şi tot atât lungime, iar de la transept, se ridică cupola acoperită cu ţiglă. În apropierea intrării, de-o parte şi de alta, se află busturile celor patru artişti care au participat la construcţia catedralei: Brunelleschi şi Giotto la dreapta, Arnolfo di Cambio şi Emilio de Fabris în stânga.

Foarte interesant este marele orolgiu, aflat pe interiorul peretelui faţadei. Mai departe, nişte trepte duc la subsol, unde se pot vedea ruinele vechii biserici aflate iniţial în acest loc, datând din secolul al IV-lea.

Evident, pavajul catedralei este din marmură. Există şi o pictură reprezentându-l pe Dante, cu a sa Divina Commedia.

Cupola, realizată de Brunelleschi, este în sine o operă de artă. Se poate urca până în vârf, pe cele peste 450 de trepte, astfel încât se pot admira mai de aproape fresca, realizată de Vasari şi vitraliile lui Donatello şi Uccello.

Într-o nişă din transeptul din stânga se afla una din cele patru Pietà ale lui Michelangelo, dar acum aceasta se găseşte în Muzeul Domului, în catedală păstrându-se doar o copie.

► Cea de-a doua construcţie a complexului este Baptisteriul Sf. Ioan (Battistero di San Giovanni), de formă octogonală, una din cele mai vechi clădiri florentine, construită în secolul al XI-lea în stil romano-florentin, aflată în faţa catedralei. În secolul al XI-lea, pentru câteva zeci de ani, până la terminarea vechii biserici ce se afla pe locul actual al bazilicii Santa Maria del Fiore, construcţia a reprezentat ea însăşi catedrala Florenţei, după care a fost destinată în scopul unic de loc pentru oficierea botezurilor. Aici a fost botezat, printre mulţi alţii, poetul florentin Dante Alighieri.

Construcţia, geometrică regulată, impresionează prin îmbinarea meşteşugită a diferitelor tipuri de marmură: albă, de Carrara, verde de Prato, roşie de Maremma. Interiorul cupolei este decorat cu un mozaic reprezentând scena Judecăţii lui Cristos, dar şi alte scene biblice.

► Cea de-a treia construcţie a complexului este Il Campanile di Giotto, turnul-clopotniţă proiectat de Gioto, cu secţiune pătrată, înalt de vreo 85 m, construit în stil gotic şi fin decorat cu statui şi panouri, având la partea inferioară basoreliefuri sculptate de Donatello (copii, originalele aflându-se tot în muzeul Domului). Interesant este faptul că, deşi de la distanţă cele două construcţii par a fi unite, turnul este complet despărţit de catedrală, între cele două construcţii fiind un spaţiu destul de larg.

Am revenit în Piazza della Signoria, trecând pe la casa lui Dante şi pe Via del Proconsolo, unde se găseşte palatul Bargello, cea mai veche construcţie civică florentină şi care în prezent adăposteşte Muzeul Naţional de Sculptură, unde sunt expuse lucrări ale lui Verrocchio, Donatello, Brunelleschi, Cellini, Michelangelo şi ale altor artişti renumiţi.

Închei adăugând că întreaga zonă istorică Florentia este inclusă pe lista patrimoniului mondial UNESCO.

---

VIZUALIZĂRI: 4915 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI