Cheile Nerei, pentru iubitorii de natura si drumetii

TIPĂREȘTE

Servus dragilor,

Cheile Nerei - Beusnita alcatuiesc o arie protejata de interes national, inclusa in Parcul National cu acelasi nume situat in judetul Caras Severin, pe teritoriul administrativ al comunelor Sasca Montana si Sopotul Nou.

Distanta pe care se intind Cheile este de circa 20 km, de-a lungul carora raul Nera strabate un defileu ingust, spectaculos și salbatic, formand cele mai lungi chei din Romania.

Daca iubesti natura și drumetiile, trebuie neaparat sa le vizitezi.

Pereții Cheilor se inalta pana la 200 de metri, apa Nerei și a afluentilor sai sapand in roca din calcar lacuri, canioane, pesteri si cascade impresionante.

O poteca turistica marcata le strabate, dar parcurgerea lor necesita traversarea raului Nera direct prin apa.

In partea din amonte a cheilor se afla Lacul Dracului, iar din aval se poate ajunge la Cascada Beusnita și la Lacul Ochiul Beiului. De asemenea in zona se mai poate vizita și canionul Valea Rea.

Noi ne-am ales ca baza a operatiunilor pensiunea Casa Dady 3*din satul Potoc, o locatie perfecta, pe care o recomand, aflata foarte aproape de intrarea in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita.

In prima zi am intrat “La Tunele” , iar apoi am parcurs traseul Lacul Ochiul Beiului si Cascada Beusnita.

La Podul Beiului, unde se termină drumul asfaltat, se plateste taxa de intrare in Parcul National, 20 lei/masina si 10 lei/pers.

“La Tunele” este o portiune din Cheile Nerei care, asa cum îi spune si numele, este formata din mai multe tunele sapate în stanca, 6 la numar, dintre care ultimul, Tunelul Mare, este și cel mai lung. Se pare că aceasta lucrare a fost efectuata in perioada ocupației otomane pentru a facilita accesul oastei de-a lungul graniței.

Intr-unul din tunele statea agatat si un liliac, ne-am tras tricoul peste cap sa nu avem surprize… Turistii mai inalti vor apela eventual pe alocuri si la “mersul piticului” , pentru a nu se lovi de tavan.

Traseul “La Tunele” , marcat cu banda rosie, e destul de scurt, nu ai nevoie de mai mult de 10 min dus ca sa il parcurgi.

Apoi am mers cu masina pe drumul forestier pana la pastravarie, dupa care pe jos se parcurge un traseu marcat cu triunghi albastru de cca 1 ora si jumatate dus pana la Ochiul Beiului si cascada Beusnita,

Pana la pastravarie merita cu prisosinta o oprire si la frumoasa Cascada “La Vaioaga” .

Ochiul Beiului este un lac de origine carstica, are diametrul de cca 20 m și o adancime maxima de cca 4 m. Apa are o culoare ireala, turcoaz, și nu ingheata niciodata, temperatura apei ramanand constanta tot timpul anului, între 4 şi 8o C... E unul din cele mai instagramabile locuri din Romania.

Lacul are o suprafață de cca 300 mp, iar culoarea de smarald e datorata calcarului de pe fundul lacului, in a carui transparenta poți vedea inotand pești.

Legenda acestui lac spune ca in vremea stapanirii turcesti a Banatului, un bei foarte bogat a fost la vanatoare prin aceste meleaguri. Ajuns in Poiana Beusnitei, o frumoasa fata ce pastea oile l-a facut sa se opreasca. Beiul s-a indragostit pe loc de ea și venea deseori s-o intalneasca, parasind Cetatea Terezia ridicata de catre turci, ale carei ruine se mai vad și azi pe Dealul Cetatii. Cum a aflat tatal beiului de dragostea dintre cei doi, a hotarat să-i desparta. In graba a trimis un calau sa omoare fata ce ii sucise mintile fiului sau. Tanarul bei si-a gasit iubita injunghiata in locul unde este acum Lacul Beiului și a varsat multe lacrimi, după care si-a infipt hangerul in inima. Din lacrimile lui s-a format izvorul care ii poarta numele.

Cascada Beusnita are și ea o legenda, legata tot de povestea de dragoste dintre bei și frumoasa pastorita. Aceasta spune ca apa involburata a Cascadei Beusnita reprezinta voalul de mireasa al ciobanitei care a fost omorata de catre oamenii beiului, voal pe care ea nu a apucat sa-l poarte niciodata.

De fapt corect spus e Cascadele Beusnitei, acestea reprezentand o succesiune de cascade de pe raul Beu in amonte de Lacul Ochiul Beiului, cea mai inalta masurand cca 12 metri, din pacate in luna august debitul ei nefiind la cote ridicate.

Te poti strecura sub una din cascade intr-o mica grota unde poti intrezari sifonul prin care o parte din apa dispare direct sub munte, fenomen carstic impresionant. Plus senzatia de racorire brusca data de picaturile reci de apa de care nu prea te poti feri, care cad de pe tavanul grotei.

Cascada și Cheile Șușarei le-am vizitat în ziua urmatoare. Traseul catre cascada incepe din Sasca Montana. Este imposibil sa ratezi intrarea in traseu, intrucat exista un indicator.

Poteca porneste printre gradinile oamenilor și urmeaza firul apei pana într-o poiana unde se afla Cabana Șușara, care pare abandonata.

Din poiana și pana la cascada am traversat zona cea mai spectaculoasa a cheilor cu ajutorul lanturilor amenajate pe peretele de stanca, dar nivelul apei permitea fara probleme trecerea prin chei, daca aveai incaltaminte adecvata.

Cascada Șușara are 15 m inalțime și doua trepte, debitul ei variind in functie de anotimp. Apa se prabuseste de pe o stancă imbracata in muschi verde intr-un bazin cristalin aflat la baza cascadei.

Traseul prin Chei pana la cascada dureaza cca 1 ora dus si e marcat cu cruce albastra.

In ultima zi am parcurs Cheile Nerei de la Podul Beiului pana la zona “La Carlige” , adica o trecatoare pe stancile Cheilor pe lanturi, destul de usor de parcurs dar foarte spectaculoasa.

De “La Carlige” daca privesti cu atentie raul Nera destul de cristalin, vezi bancuri de pesti mai mici sau mai mari, pe traseu ne-am intalnit cu 2 pescari care prinsesera clean. Totusi aviz amatorilor, pescuitul in Parcul National e strict interzis.

Traseul e marcat cu banda rosie si pana “La Carlige” se parcurge in cca 2 ore dus, trecand si pe langa Cantonul Damian.

La frumoasa Cascada Bigar am fost cu ceva ani in urma, inainte ca o parte a ei sa se prabuseasca.

In final cateva precizari legate de pericolul intalnirii viperelor in Parcul National Cheile Nerei-Beusnita.

In cele 3 zile de plimbari pe traseele turistice din Parc, nu am intalnit nici macar o vipera, slava Domnului! Asa cum spunea si gazda de la Potoc, vipere sunt, dar nu alearga dupa tine! Trebuie totusi sa fii atent la poteca, sa ai ghete pe glezna si sa nu te abati de la traseele turistice, evitate in general de animalele salbatice. Am intalnit pe carare doar o mica naparca inofensiva, verde-albastruie, care s-a strecurat repede sub vegetatia de langa carare.

Vacante faine sa aveti!

---

VIZUALIZĂRI: 1029 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI