Un week-end la Cernauti (ziua a doua)

TIPĂREȘTE

A doua zi, duminica, spre marea mea mirare, fiica-mea a vrut sa vedem si bazarul asa ca l-am inclus ad-hoc in lista de vizitare. " Pai daca toata lumea pentru asta vine... sa vedem si noi" (asta e -in general-impresia localnicilor despre romanii care vin in Cernauti-ca vin la piata)

Ne-am urcat in autobuzul 33 (bilet 2.5 grivne) care cu fiecare statie devenea tot mai neincapator si cam dupa 15 min am coborat in fata intrarii bazarului. In autobuz am fost placut surprinsa vazand ca oricine se urca trimitea constiincios din mana in mana banii de bilet la sofer si tot din mana in mana i se trimitea si restul daca era cazul. Oare la noi s-ar intampla la fel?

Bazarul Kalinka se intinde intr-un perimetru foarte generos cam in nord-estul orasului. Un amalgam incredibil de masini, autobuze si lume de toate felurile misuna in zona. Aceeasi atmosfera a Ro anilor 1990-1995, cand frecventam si noi intens pietele "rusilor" se regaseste aici si mai pregnant. Lipsa locurilor de parcare parea acuta desi existau parcari mari insa toate erau pline iar oamenii isi parcau masinile chiar si pe ambele margini ale podului peste Prut. Ne-am plimbat putin pe stradutele bazarului, printre tarabe cu marfuri de toate felurile observand ca oferta cea mai bogata era la articole pentru nunti. Cred ca orice targ de nunti organizat la noi ar fi saracacios fata de ce era acolo. Aveam sa constatam mai apoi, in oras, ca activitatea respectiva poate fi chiar profitabila judecand dupa numarul impresionant de miri si mirese pe care aveam sa-i intalnim.

Ne-am plictisit repede, am iesit si ne-am urcat intr-un autobuz (30, cred) care ne-a dus pana in apropiere de Universitate. De data asta soferul vorbea romaneste.

Portarul de la universitate ne-a indrumat spre un grup care tocmai isi incepuse vizita cu o d-na ghid. Ajungand din urma grupul, am constatat ca se vorbea doar ruseste iar ghida nu a fost dispusa sa povesteasca si romaneste doar pt noi. Destul de tafnoasa, ne-a spus ceva pe limba ei, banuiesc ca sa asteptam urmatorul tur. Dezamagiti cumva ca d-nul Nicolae Costas, cel recomandat aici de alti vizitatori romani nu era acolo, ne-am pus pe asteptat si a durat cam vreo... ora. In acest timp nu am fost lipsiti de spectacol caci -dupa cum spuneam- nuntile se derulau ca pe banda. Unele cupluri si stuff-ul aferent veneau doar pt a-si face poze cu cladirea universitatii, altii se si cununau la Biserica (fosta) Mitropolitana din incinta, deci toate articolele de nunta vazute in bazar isi aveau aici o larga intrebuintare.

Intre timp, portarul care desi nu vb romaneste doar ceva italiana, probabil ca s-a simtit stanjenit (o alta mostra de bun-simt local) ca am fost refuzati de d-na ghid si l-a sunat pe d-nul Nicolae spunandu-i ca sunt vizitatori romani (si nu numai, se mai adunasera cativa) care asteapta iar acesta a venit in scurt timp. A format un grup mixt si ne-a condus prin locurile de interes din incinta, povestind cu placere si rabdare in ambele limbi. De noi s-a ocupat parca un pic mai mult si ne-a povestit incantat -printre altele-ca a vizitat si el meleagurile bistritene si nasaudene. Nu mai repet informatiile istorice, demografice si de alta natura aflate de la dansul deoarece au fost descrise foarte bine aici de catre alti vizitatori. Ultimul popas a fost biserica Mitropolitana unde d-nul Nicolae ne-a prezentat la final si trei carti editate in lb romana cu istoria locala din diverse perioade (le-am cumparat pe toate trei si s-au dovedit a fi f interesante) precum si ceea ce mai puteam lua drept suvenir "la cel mai bun pret din oras". Vizita a costat 30 grivne/pers (12 lei/pers) iar cele trei carti , doua seturi de carti postale a cate 20 buc si doi magneti au fost vreo 160 grivne( 65 lei), deci un total de aprox 100-110 lei

Incantati ca totul s-a aranjat bine pana la urma, am plecat spre centru sa ne continuam plimbarea. Putin mai jos pe str Universitatii am vizionat cladirile facultatii de matematica si a celei de drept, amintite de d-nul Nicolae. Am vrut sa luam pranzul la restaurantul Sorbonna dar nu s-a putut, era inchis, sau rezervat asa ca am continuat plimbarea pe strada Franka pana in Piata Teatrului unde am admirat alte cladiri f frumoase printre care cea a amintitului edificiu cultural si cea a facultatii de medicina.

Am gasit si restaurantul Gnom (nu a fost greu) si am mancat aici fiecare ce a poftit, adica de toate trei felurile la un pret total probabil cam 2/3 din cel de pe pietonal din seara precedenta, nu mai retin exact suma. Cele mai interesante si gustoase mi s-au parut salatele.

Am vazut si straduta M. Eminescu si am iesit apoi iar in str Holovna si apoi pe pietonalul Olga Kobylyanska. Am mai admirat o data cladirile, de data asta la lumina zilei, intalnind si aici alte perechi de miri care imortalizau probabil cea mai fericita zi a vietii lor.

Parcurgand alte doua stradute, am ajuns la Biserica Armeana, cea din caramida rosie. Interiorul cu uriasa orga l-am putut vedea doar din usa, de ce oare?? Inauntru se oficia o cununie! De aici, pe strada Lomonosova am ajuns din nou in str Ruska de unde am luat troleul 2 pana la capat. La coborare, tot din dorinta fetei care oriunde merge e curioasa de produsele locale, am vizitat si marketul Ekvator unde am dat iama ca niste copii la raionul cu bomboane gen "Bucuria" la vrac (mmm... grozave, parca chiar mai bune decat Bucuria), si la fructe deshidratate si seminte tot vrac. Mi-am adus aminte de vremurile cand se gaseau si la noi asemenea marfuri, prin anii '70.

De mentionat ca in aceasta zona a orasului am auzit mai multi localnici vorbind romaneste.

Am plecat cam pe la 16:30 din curte hotelului si ne-am inarmat cu rabdare pentru ce urma la frontiera. Si am avut nevoie. De data asta vamesii (altii decat in ziua precedenta) erau nervosi si incruntati, nu stiu ce nu le-a mers bine!? Cred ca am contribuit si noi cu ceva incurcand niste pasi si dand pasapoartele granicerului inainte de controlul vamal... dar s-a rezolvat Altora li se returnau actele nerezolvate si li se spunea sa se mai gandeasca daca nu mai tb pus ceva pe langa pasapoarte. Aglomeratie mare, masini, autocare... totul a durat peste doua ore timp in care am mai facut ceva consumatie la bufetul vamii. La vama romaneasca a mers mult mai repede, nu am stat mai mult de 20min.

Cam asta a fost scurta noastra vizita la Cernauti. Au mai ramas multe de vazut dar cu toate bune si rele ne-a placut , ne-am simtit bine si mi-ar placea sa revenim sa mai vedem orasul dar si imprejurimile.

---

VIZUALIZĂRI: 6777 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI