GRAD SATISFACȚIE
NOTARE MEDIE REZULTATĂ
Mănăstirea Bănceni - un colţ de rai, la câţiva kilometri de România (III)
Ne-am trezit dimineaţa, după o noapte liniştită, bucurându-ne că, spre deosebire de ziua precedentă, această zi se anunţa drept una foarte frumoasă şi însorită, numai bună pentru plimbări.
Prima parte a zilei a fost dedicată vizitării mănăstirii de la Bănceni, despre care auzisem că este ca un colţ de paradis. Am mers în faţă la Ekvator, de unde am luat un microbuz spre Herţa. Dacă în oraş procentul populaţiei româneşti este de doar 20 %, iar mulţi dintre români vorbesc tot în ucraineană, în satele din zonă, românii sunt net majoritari. Astfel, în microbuz, cam toată lumea vorbea româneşte, inclusiv şoferul, şi am putut cere informaţii asupra locului în care trebuie să coborâm, pentru a ajunge la mănăstire. Am intrat în vorbă cu câteva persoane, foarte bucuroase că ne pot ajuta, în special cu o bătrână, care, auzind că suntem din Botoşani, ne-a întrebat despre anumite cunoştinţe ale ei, arătându-şi ataşamentul faţă de România, dar exprimându-şi şi regretul că, pentru cei din România, românii din fosta Uniune Sovietică sunt etichetaţi, la grămadă, drept ruşi.
Am plătit la coborâre, aşa cum am văzut că se obişnuieşte în zonă, suma de 6 grivne de persoană, şi am mai mers pe jos, înspre dreapta, până la mănăstirea care era vizibilă de la drumul principal. Mănăstirea Bănceni se află la circa 20 de kilometri de Cenăuţi şi la vreo 5 kilometri de Herţa. Ea face parte din ţinutul Herţa, teritoriu ce a aparţinut, până în iunie 1940, doar Principatului Moldovei şi, apoi, României, fără să facă parte din Bucovina sau din Basarabia. Acest teritoriu românesc, aparţinând în perioada interbelică judeţului Dorohoi, a fost ocupat, la 28 iunie 1940, de către sovietici, împreună cu Basarabia şi nordul Bucovinei, în urma acelui ultimatum ameninţător adresat României, consecinţă a funestului pact între Ribbentrop şi Molotov, adică între Hitler şi Stalin. După destrămarea Uniunii Sovietice în 1991, ţinutul Herţa a revenit Ucrainei independente, la fel ca nordul Bucovinei, precum şi nordul şi sudul Basarabiei.
Mănăstirea Bănceni, aflată la doar 7 kilometri de graniţa cu România, la marginea unei coline împădurite, este o mănăstire nouă, construcţia sa începând abia în 1994. Cu toate acestea, ea şi-a dobândit un renume deosebit, datorită actelor de mare umanitate întreprinse de stareţul său, părintele arhimandrit Mihail Jar. Acesta a înfiinţat, în preajma mănăstirii, un orfelinat, în care a adus peste 400 de copii, unii dintre aceştia fiind cu probleme grave de sănătate, inclusiv bolnavi de SIDA, alţii fiind doar orfani. Aici, aceşti copii sunt foarte bine îngrijiţi de către măicuţe, după cum am putut vedea cu proprii ochi. Mai mult, în satul vecin, Molniţa, părintele a construit case pentru cei care ajung la majorat, aceştia nefiind abandonaţi nici atunci. Peste 30 de copii au fost adoptaţi de către părinte, el devenindu-le tată cu acte în regulă. De altfel, toţi copiii de aici îl numesc tata, acest român fiind considerat, în Ucraina, drept erou naţional. La rândul său, Mănăstirea Bănceni, deşi atât de nouă, este socotită una de cea mai mare importanţă, ea primind rangul de lavră.
Apropiindu-te de mănăstire, eşti atras de frumuseţea sa, cu turlele sale aurii, în formă de bulb de ceapă, asemenea bisericilor ruseşti, şi cu pereţii săi exteriori de culoare verzuie, cu picturi de sfinţi. Pentru a intra, trebuie să ai o ţinută adecvată, femeile putând să primească, la poartă, un batic şi o fustă lungă. În interior, altarul, candelabrele şi pereţii laterali sunt auriţi, iar picturile sunt foarte bine realizate. Una dintre picturi îl reprezintă pe Nicolae II, ultimul ţar al Rusiei, împreună cu soţia sa, ţarina Alexandra, cele patru fiice, Olga, Tatiana, Maria şi Anastasia, precum şi ţareviciul Alexei, toţi asasinaţi cu sânge rece de către bolşevici, din ordinul lui Lenin. După căderea comunismului, Biserica Ortodoxă Rusă i-a ridicat pe membrii nefericitei familii a Romanovilor la rang de sfinţi mucenici. Noi am ajuns chiar la sfârşitul slujbei, care avusese loc în limba română, şi am mai văzut o regulă interesantă. Astfel, femeile rămân după încheierea slujbei şi fac curăţenie, primind mături şi aspiratoare. În incinta mănăstirii, am mai putut vedea o biserică mai mică, o sală de mese destinată pelerinilor, chiliile călugărilor, precum şi cimitirul acestora, totul strălucind de curăţenie.
Pe la ora 13,00, cu un microbuz de ocazie, ne-am întors la Cernăuţi.
Urmarea...
Trimis de Ovidiu istorie in 12.05.12 16:06:10
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
NOTĂ: Părerile și recomandările din articol aparțin integral autorului (Ovidiu istorie); în lipsa unor alte precizări explicite, ele nu pot fi considerate recomandări sau contrarecomandări din partea site-ului AmFostAcolo.ro („AFA”) sau ale administratorilor.
ECOURI la acest articol
8 ecouri scrise, până acum, la acest articol
Felicitari! Frumos scris despre tinuturi romanesti pe care putini dintre noi le-au vazut!
@Floria: Mulţumesc mult!
Aşa e, câteodată suntem interesaţi mai mult de locurile îndepărtate şi nu le acordăm atenţie celor din preajmă. Mai mult, timp de decenii ne-am complăcut într-un naţionalism agresiv, neglijându-i, însă, total pe românii de lângă noi, sau, mai rău, privindu-i cu o anumită superioritate, reproşându-le chiar accentul uşor diferit.
Cu toate ca melodia propusa este in limba rusa, sper sa placa, se poate sterge/schimba!
@Ovidiu istorie: Felicitari!!!
Sint locuri foarte pline de istorie si care trebuie remarcate si vizitate. Sigur ca si rw-ul este foarte bun dar subiectul este deosebit.
@webmaster13: scuze daca nu sint de parere ca ar trebui o melodie in limba rusa la acest rw. Eu chiar cred ca nu e potrivita de loc avind in vedere istoria locului. Poate ca si autorul are aceeasi parere si atunci se va produce o modificare care sa fie mai in ton.
Mănăstirea asta este atât de măreață (și la propriu, și la figurat), încât gândind că este o vatră de credință românească, nu pot să nu mă întreb cu ce fonduri a fost construită și chiar cum se susține financiar zi de zi. Spun asta socotind câtă muncă și câte resurse materiale sunt necesare pentru a înălța o biserică atât de grandioasă cu atâtea clădiri administrative în jurul ei (și nu sunt mai prejos decât biserica sub aspectul volumului) și pentru a crește și îngriji atâția copii abandonați sau în suferință.
Probabil rangul de lavră îi rezervă o finanțare aparte din partea Patriarhiei ucrainiene (sau ruse?). Iar modul cum sunt folosiți banii ilustrează din plin cum ar trebui să funcționeze toate bisericile din lume.
Am vazut de curand un reportaj despre aceasta manastire, despre preotul Mihail Jar si m-a impresionat profund!
Ce se intanpla acolo, modul in care sunt igrijiti acei copii, in mod special cei bolnavi de SIDA dar si cei cu malformatii congenitale este absolut incredibil!
Nu cred ca exista cuvinte de multumire potrivite pentru acest preot si pentru faptele sale, fapte care sunt mult peste ce inseamna de obice mila, grija, preocupare, responsabilitate, omenie!
Un rw. important despre un loc neobisnuit, felicitari voua care ati fost acolo!
@mecut: Mulţumim pentru aprecieri! Într-adevăr, am văzut cu proprii ochi câtă preocupare este acolo pentru alinarea suferinţelor celor mai nefericiţi.
@webmaster13: Îmi cer scuze, dar cred că ar merge mai bine melodia asta
http://www.youtube.com/watch? v=O3xUCCzdpkg
Mulţumesc!
-----------------------------
OK am schimbat
- Folosiți rubrica de mai jos (SCRIE ECOU) pentru a solicita informații suplimentare sau pentru a discuta cele postate de autorul review-ului de mai sus
- Dacă ați fost acolo și doriți să ne povestiți experiența dvs, folosiți mai bine butonul de mai jos ADAUGĂ IMPRESII NOI
- Dacă doriți să adresați o întrebare tuturor celor care au scris impresii din această destinație:
in loc de a scrie un (același) Ecou în "n" rubrici, mai bine inițiati o
ÎNTREBARE NOUĂ
(întrebarea va fi trimisă *automat* tuturor celor care au scris impresii din această destinație)
- Aug.2019 Cetatea Camenița Podoliei – poarta Poloniei medievale – recomandări de călătorie 2019 — scris în 01.09.19 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Despre Cernăuți, cu dragoste – 2019 — scris în 29.08.19 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Aug.2019 Prin vama Siret înspre și dinspre Ucraina – 2019 — scris în 18.08.19 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Jul.2019 Cernauti - Perla pierduta a României! — scris în 18.07.19 de fan bulgaria din PIATRA-NEAMţ - RECOMANDĂ
- Jun.2017 Impresii istorice - Cernăuți — scris în 24.08.17 de marimag din PIATRA-NEAMţ - RECOMANDĂ
- Apr.2017 Cernauti - impresii de calatorie si recomandari — scris în 05.06.17 de Radix7 din IASI - RECOMANDĂ
- Aug.2016 Cernauti si Herta (prin Chisinau) — scris în 19.08.16 de Markus2016 din BUCUREşTI - RECOMANDĂ