Castel di Sangro – oraselul distractiei (partea I)

TIPĂREȘTE

August, cea mai calduroasa luna a anului, ii scoate pe toti italienii din barlog si ii arunca in vacante care mai de care mai racoroase si mai umbroase. Locul ideal de racorire: muntele! La fel ca la noi in tara, muntele iti ofera o oaza de racoare, aer curat si seri patronate de vanticel taios cum nu poti gasi in nici un mare oras al peninsulei. Prin urmare Castel di Sangro se umple de turisti dornici de a-si ocupa timpul liber cu ceva. Si chiar au cu ce.

Ziua era destul de cald dar noi nu ne temem de asa ceva prin urmare am pornit sa exploram. In apropierea muzeului pescuitului porneste un drum prafuit numai bun pentru amatorii de biciclete. Acest drum trece pe langa raul Sangro, printre copaci si pasuni verzi in inima naturii si poate fi practicat cu biciclete normale (nu neaparat mountain bike) de oricine, chiar si de copii. In centrul orasului se puteau inchiria bicicletele necesare. Parcurgand drumul prafuit am ajuns la o mica dugheana din lemn unde niste baieti au amenajat pe malul raului cateva sezlonguri si umbrele, un fel de plaja privata pe iarba. Tot baietii cu pricina vindeau aventuri pe rau, rafting, cayak si coborare in rapel pe cascade.

In centrul oraselului stralucea rosu cu galben un pitoresc trenulet al carui proprietar organiza pe langa banalele plimbari prin Castel di Sangro, si alte aventuri interesante.

Ne-a placut ideea de a merge cu trenuletul noaptea la un observator astronomic situat in creierii muntilor.

Am cumparat excursia pentru toti 3 si am asteptat cu nerabdare ora 21 cand se dadea startul catre aceasta aventura inedita. Ni s-a spus sa ne imbracam gros pentru ca seara in varf de munte este friguroasa si asa am facut. In plus ni s-a dat cate o patura ca sa ne invelim daca ni se face frig pe drum si am pornit. Trenuletul este fara ferestre dar exista o prelata transparenta pe care a instalat-o la intoarcere. La plecare am avut ocazia sa admiram toate satucurile prin care am trecut in acorduri de muzica pentru copii, cu multi clopotei. Canta micul trenulet cat il tineau boxele si ni s-a facut capul patrat de la atatia clopotei pentru ca drumul a durat vreo 3 ore pana sus. Stradutele inguste si foarte inguste garnisite cu case din piatra cu flori rosii la ferestre abia puteau cuprinde pufaitorul si cantaretul trenulet. Oamenii locului sunt lenti si neatenti, stau de povesti pe mijlocul drumului si abia dupa ce claxona se dadeau deoparte ca sa trecem. Cam in acelasi fel ca oile de prin partile noastre nimerite pe carosabil.

Am ajuns la observator pe la 24 si era intuneric bezna si un frig ce ne patrundea pana la oase. Am fost poftiti inauntru si am constatat ca in afara de cele 30 de persoane din trenulet mai erau inca pe atatea venite cu masinile personale. Observatorul era mititel dar ne-a cuprins pe toti intr-o sala cu scaune unde ni s-a facut o proiectie pe tavan si ni s-au explicat cate in luna si in stele despre …stele! Juniorul meu asculta fascinat cu ochii pe pereti si fermata sa urce catre luneta de pe acoperis.

Cand au terminat proiectia si explicatiile am fost poftiti in pod unde se afla luneta fixata pe o anumita galaxie. Am avut dreptul sa bagam ochiul pe rand si uite asa toata lumea a admirat micuta galaxie aflata la milioane de ani lumina distanta de noi si care aducea cu un pamatuf zburlit. Apoi am iesit afara din observator si abia acolo am putut sa traim cu adevarat aventura nocturna. In varful ascutit al muntelui era intuneric deplin, iar la ora 1 rasarea incredibila Cale Lactee. Puzderie de stele uriase adunate pe o carare alba si luminoasa ne purtau gandurile si spiritul catre marginile neexplorate ale enormului nostru univers (pardon, mai nou se pare ca trebuie sa vorbim despre multivers nu despre univers, notiunea a fost depasita de descoperiri recente). Spectacolul ce se prezenta in fata ochilor nostri era desavarsit. Iata, aveam ocazia sa ne intoarcem la sanul galaxiei si sa ii sorbim tot laptele cu puterea privirii. A inceput un concurs de tip “cine stie castiga” si fiecare a trebuit sa numeasca o constelatie de pe cer. Erau atat de multe…incredibil! Normal, concursul a fost castigat de tipii de la observator, dar si noi ne-am ales cu multe informatii noi si interesante despre stele si cer. Pe la ora 2 am purces catre casa. Trenuletul a pornit pufaind, cu prelata inchisa si cantand obsesiv cantecelele de copii, trezind localnicii din satele invecinate si rascolind haite de caini somnolenti si nervosi. Ne-am infofolit in paturi si pe la jumatatea drumului spre casa am fost opriti la un restaurant care ne astepta cu masa pusa (masa inclusa in programul nostru). Am ramas uimiti cand am vazut ca patrundem practic in casa cuiva, o casa mare cu o sala de mese dotata cu semineu, iar acolo suntem serviti cu produse preparate de familia respectiva. Totul de la paste pana la branza si vin, era produs in propria ferma. Am luat o cina tarzie extraordinara, totul a fost proaspat si incredibil de bun. Ne-am incalzit bine oasele cu oarece vin si cu o bautura dulce-amara si extreme de alcoolica pe nume Genziana, bautura facuta in casa din radacina respectivei plante care creste pe munte si care teoretic e protejata prin lege. Deh, ce sa-i faci….

rog webmasterul sa ataseze clipul

https://www.youtube.com/watch?v=CNUu7RJNUdc

---

VIZUALIZĂRI: 1554 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI