Caransebes si imprejurimi (I)

TIPĂREȘTE

Informatii generale (info din pliante si din surse loco)

Caransebes este situat in sud-vestul Romaniei, in Banat, intr-un culoar depresionar inconjurat de Muntii Semenic, Muntii Tarcu, Muntele Mic vezi impresii si Masivul Poiana Rusca vezi impresii. Municipiul are o populatie de aproximativ 25.000 locuitori. Astazi multi din cetratenii orasului sunt plecati la munca in strainatate, oferta locala de pe piata muncii fiind foarte limitata.

Municipiul Caransebes a fost atestat intr-un prim document oficial in anul 1289, cand este mentionata prezenta unui castru episcopal in apropiere de vechiul Tibiscum. De-a lungul timpului, a fost marcat de numeroase evenimente, dar si de personalitati care si-au pus amprenta asupra dezvoltarii sitului urban. Printre personalitatile orasului se numara generalii Ioan Dragalina si Traian Doda, ale caror statui se gasesc in centrul urbei.

De la primele atestari ale Caransebesului se remarca faptul ca spiritualitatea reprezinta un aspect important al oamenilor locului. Deschiderea comunitatii catre Dumnezeu sis pre religie poate fi observata prin infiintarea in urma cu 151 de ani a Episcopiei Caransebesului, dar si prin prezenta a numeroase lacase de cult, printre care biserici ortodoxe, catolice si neoprotestante. Printre bisericile istorice se Numara catedrala ortodoxa veche “Sf. Mare Mc. Gheorghe”, dar si o fosta sinagoga, Sinagoga Beit El, care are o Acustica deosebita, cee ace o transforma intr-un spatiu potrivit pentru amenajarea unei Sali de concerte, dar si alte biserici.

Catedrala episcopala ortodoxa

Acest edificiu de excpetie este situat in centrul Caransebesului. SIlueta lui domina zona. Accesul es face din strada laterala Stefan Herce cu masina, unde se poate si opri sau din capatul zonei pietonale centrale a orasului. Adresa oficiala este pe strada Episcopiei.

Catedrala “”Invierea Domnului”” sau “”Sf. Prooroc Ilie Tesviteanul”” este printre cele mai noi lacasuri de cult ortodoxe romanesti. Catedrala a fost sfintita in anul 2010 si are un stil arhitectural bizantin, cu iconostas sculptat in lemn si cu clopote fabricate de o firma specializata din Ulm, Germania. Constructia este mare, impunatoare, maiestuoasa, zugravita simplu in alb.

Este un loc care te invita la liniste, reculegere, inchinaciune, odihna. Am stat cateva minute bune pe bancile din catedrala si am admirat constructia la interiorul sau, inclusiv candelabrul mare de deasupra capetelor noastre. Interiorul este pavat cu granit. Deasupra intrarii este reprezentata scena “Cinei cea de taina”. Pe scarile din marmura ale catedralei sunt amplasate ghivece cu flori. In stanga si in dreapta intrarii sunt in pozitie verticala steagurile Romaniei si ale Caransebesului.

In fata catedralei este amplasata statuia din bronz in marime naturala asezata pe un piedestal inalt din marmura reprezentand o personalitate de calibru a lumii monahale romanesti: Miron Cristea. Miron Cristea a fost episcop al Caransebesului intre 1910 si 1919, dar si primul patriarh al Romaniei incepand cu 1925 si pana in 1939. Este promotorul ridicarii unei catedrale aici in Caransebes.

Parcul “”General Ioan Dragalina””

Parcul este incadrat de strazile Piata G-ral Dragalina, Str. Cazarmii, Str. N. Balcescu si Str. E. Racovita.

Atractivitatea parcului situate si el in centrul orasului consta in platanii seculari care strajuiesc parcul si in Monumentul Generalului Dragalina, aflat la una din intrarile micutului parc de forma aproximativ dreptunghiulara. Statuia este flancata de doi lei. In parc sunt amplasate mai multe casute din lemn, pe care noi insa le-am gasit inchise.

Este amenajat si un loc de joaca, astfel ca adultii Dan&Ema am luat un loc pe banca, iar copii s-au jucat putin la locul amenajat, mai degraba pentru copii mici.

Stiam din informatiile preliminare culese ca pe una din strazile ce flancheaza parcul trebuie sa se gaseasca si Muzeul de Etnografie si al Granicerilor, o denumire care atrage. Mi-a sarit insa mai repede in ochi un punct de informare turistica, pe care l-am gasit deschis si unde doua domnisoare dragute mi-au oferit mai multe informatii despre obiectivele de vizitat si de unde am putut obtine gratis mai multe pliante informative.

Imediat langa punctul de informare tursitica este o intersectie mica cu sens giratoriu in mijlocul careia se afla un monument spectaculos reprezentand degetele unei maini, constructie suficient de mare, circa 1,5 metri inaltime, bine pusa in valoarea si ingrijita.

Muzeul de Etnografie si al Granicerilor

Acum ca am aflat si unde este Muzeul de Etnografie si al Granicerilor, haideti intr-acolo! Adresa este Str. P-ta. General Dragalina. Mi-am luat restul familiei din parc. Muzeul era aproape in fata noastra, si la 3 cladiri distanta de punctul de informare turistica, dar nu sarea in ochi, datorita starii de degradare accentuate in care se gasea cladirea care il gazduia, cladire care mai gazduieste si activitatea unor institutii. Am intrat. Pe dreapta culoarului am vazut casieria care era inchisa, dar din vorba in vorba am aflat ca exista o doamna muzeograf care ne poate furniza ceva informatii.

Doamna, chemata fiind, s-a prezentat la intalnirea cu noi si cu inca o familie aflata tot in vizita in acele locuri. Foarte amabila, ne-a spus, ca din pacate muzeul este inchis si nu se poate vizita, fiind in curs de renovare, actiune care asteapta bani de mult, mult timp. In schimb daca traversam curtea interioara a constructiei, care este de fapt o fosta garnizoana, ne poate prezenta Casa Padurarului din Marga, construita in 1854 si apartinand lui Mihai Margan si care a fost adusa la muzeu in 1990. Doamna ne-a facut o prezentare a casutei (destul de saracioasa daca este sa compar cu cea din Humulesti, vezi impresii, de exemplu) si ne-a dat informatii. Vizita a fost interesnata mai ales pentru copii care au putut vedea patul vechi, lada de zestre, bucataria, ceaunul, uneltele de pe langa casa, care in zilele noastre se gasesc tot mai rar. Vizita a fost gratuita.

Din Parcul Dragalina ne-am indreptat sa servim pranzul undeva tot in centru, pe o starduta langa catedrala. Pentru aceasta am traversat zona pietonala (inapoi de unde am plecat) si am remarcat ca desi erau cateva terase deschise acestea nu ofereau nimic de mancat, cei ce le populau stand la un suc, o inghetata, o bere. Carciumioara aleasa a fost una foarte modesta cu o servire si niste feluri de mancare ce au lasat mult de dorit. Preturile erau incredibil de mici, dar nu pot recomanda locul, din pacate nu am suficiente informatii relevante poentru a scrie un articol despre acest loc.

Vom continua periplul in Caransebes si imprejurimi indata.

---

VIZUALIZĂRI: 3091 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI