Pe drumul cârtițelor — Mazi orașul subteran

TIPĂREȘTE

În data de 17 noiembrie, o zi de sărbătoare dublă pentru mine-mă aflu după primul zbor cu un balon cu aer cald și este și ziua mamei mele-după al doilea mic dejun cândva pe la orele 9.30 grupul nostru de AFA-iști ne îndreptăm spre următorul obiectiv turistic. Și ne-am zis că prea mult soare strică și ne băgăm sub pământ precum cârtițele într-una din cele 36 de orașe subterane descoperite în zona Cappadociei.

Mai exact ne-am deplasat în localitatea Mazi și am vizitat orașul subteran cu același nume. A fost o experiență faină dar oarecum friguroasă.

Localitatea Mazi nu este prea departe de Nevshehir acolo unde am fost cazați. De la locul de cazare pe drumul național turcesc D765 și din Kaymakli pe drumul Dereyolu avem 30 de km până acolo. Drumul este bun și se pot observa multe case atât pe stânga cât și pe dreapta săpate în acel tuf vulcanic atât de renumit în Țara Cailor Frumoși. Adevărul este că în subteran se sapă ușor chiar și cu o lopățică dar în contact cu atmosfera se întărește destul de mult. Multe construcții săpate se folosesc ca și pivnițe, depozite pentru păstrarea legumelor/fructelor spre deosebire de zona Nevshehir unde mai toți se învârt în jurul activității de turism, aici se pare că este ceva populație care se ocupă și de agricultură dovadă terenuri arate, muncite, tractoare și multe Dacii predominant break. Da chiar sînt Dacii multe sub sigla Renault și sînt foarte populare încă acolo. Am văzut unele supraîncărcate de numai la noi mai vezi așa ceva, deci ori ei au învățat de la noi ori invers.

Localitatea cu același nume a fost înființată de către hitiți un popor migrator cu o existență de acum 3000 de ani. Pe urmă primii creștini de pe vremea romanilor și-au pus amprenta pe acolo, amprentă văzută și de mine în forma unei biserici/capele subterane. Ultimii care au ajuns acolo au fost turcii de pe vremea imperiului otoman.

Localitatea Mazi se află la o altitudine deasupra mării de 1488. În toată regiunea după ultimul recensământ din 2000 ar locui 5811 oameni, în localitatea respectivă doar câteva sute. Mazi care cuprinde și orașul subteran a fost construit în scop defensiv, locuitorii aveau casele la sol dar în cazul unui asediu militar pur și simplu s-au adăpostit sub pământ. Mărimea și capacitatea orașului subteran este impresionantă putem discuta despre 4 etaje sub pământ și o capacitate de câteva sute de persoane. Nu prea cred dar poate mă înșel deoarece multe etaje nu sînt vizitabile.

Orașul subteran Mazi a fost descoperită în anii 60 secolul trecut și deschis publicului. Aparține patrimoniului mondial și probabil a fost pregătit pentru turiști cu ajutor financiar.

De la 1 aprilie până la 1 octombrie programul de vizitare este zilnic 9.00-19.00. Iarna (octombrie-martie) este 9.00-17.00. Un bilet de intrare costă 20 lire turcești, copii sub 8 ani nu plătesc nimic. Pentru vizită trebuie alocate o oră și jumătate, cei grăbiți pot parcurge într-o oră tot. La noi biletul era inclus în costul excursiei.

În fața intrării în orașul subteran există o parcare încăpătoare, un magazin aparținând muzeului unde se pot cumpăra souveniruri dar se poate mânca ceva sau savura o cafea turcească.

De cum intrăm pe perete vom observa un plan al orașului subteran cu explicații în engleză și turcă. Avem și un plan privind orașul cum arăta înainte și un plan cu ce vom găsi acolo. În realitate din cele 4 etaje descoperite noi avem voie pe două. Și așa cei claustrofobi ar trebui să se ferească iar la un moment dat totul devine foarte strâmt și probabil și cei mai grijulii pot găsi locuri precum: loc de dat cu capul...

Dar să revenim la plan, imediat după intrare care se poate bloca pe dinăuntru cu o piatră rotundă imensă avem grajdul. De ce grajdul? Deoarece animalele pot ieși repede și se poate aerisi urgent intrarea fiind aproape. Urmează o altă încăpere care se numește bucătărie. Pentru eliminarea fumului căldurii avem o deschidere în tavan funcționa ca un coș de fum. Lângă bucătărie și cămara găsim o peșteră destinată depozitării alimentelor. După câteva galerii, scări și tunele găsim diferite încăperi destinate locuirii, servirea meselor, și un loc de depozitare a vinului dovadă că nici creștinii de pe timpuri nu se lepădau de lichidul bahic. După un alt labirint de tunele și scări am găsit și biserica creștină subterană foarte interesantă din punctul meu de vedere.

Din punct de vedere tehnic acest oraș subtran trebuia să și respire astfel găsim canale de ventilare suficiente, uimitor cum putea un oraș cu mii de locuitori să nu moară asfixiat. Și vorba aia că nu se poate fără comunicare, nefiind încă telefon (de parcă noi am avut, era semnal zero în subteran) am găsit zeci de canale de comunicare. Iluminarea bănuiesc că a avut loc cu ajutorul unor făclii (lampa de petrol încă nu s-a inventat pe atunci) iar gazele evacuate prin șahturile de aerisire. Și tot despre partea tehnică de această dată ceva mai neplăcute: nevoile fizice se realizeau în niște oale și pentru a nu răspîndi vreo epidemie acolo sub pămînt au fost cărate afară...

Așa cum am povestit a fost o experiență oarecum friguroasă, nu aveam făclii iar iluminarea tip led nu dă căldură. Am observat că pentru siguranță multe tavane au fost consolidate, există peste tot semne în ce direcție s-o iei, unde te afli și așa mai departe. Ghida explica și ea destul de bine și pe înțelesul tuturor. Trebuia un pic de grijă atunci când ne deplasam în galeriile strâmte, atenție sporită la pași și la tavan. În rest a fost tot ok la ieșire am mai traversat un alt grajd și iată-ne din nou în căldura soarelui.

Așa cum am povestit mai sus la ieșire găsim clădirea pe care scrie Museum Shop și Museum Cafe. Aici putem cumpăra souveniruri, pliante, cărți, un audioghid iar la cafe se pot consuma snacksuri, sandvișuri, înghețată, dulciuri, cafea și sucuri. De alcool nici vorba, de fapt terasele din localitate ziua în amiază mare sînt pline de bărbați care discută despre politică sau altele iar ca băutură nu am văzut altceva decât acele pahare tipice de ceai. Dacă aveți un minim timp liber mergeți în orășel, merită, este o moschee, un bazar, clădiri săpate în tuful vulcanic, nu durează prea mult, Mazi nu înseamnă doar oraș subteran este mai mult de atât.

---

VIZUALIZĂRI: 1381 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI