Mergem, Mergem... by Cappadocia! ????

TIPĂREȘTE

S-a incheiat ieri o faina (e putin spus) vacanta pe meleagurile Anatoliei, in insorita Antalya si in minunata Cappadocia.

Au fost 8 zile superbe, o vacanta petrecuta alaturi de 24 de oameni frumosi pe care am avut senzatia ca ii cunoastem de o viata, cu toate ca pe unii abia atunci i-am cunoscut. Am functionat exact ca o echipa ce merge de-o viata in vacante, in formula asta.

Dar sa terminam cu floricelele si sa trecem la lucruri ceva mai tehnice.

As vrea sa nu va prezint prea in amanunt programul si activitatile avute in aceste 8 zile, ci sa le descriu sumar, pentru ca sunt convins ca acestea vor fi detaliate mult mai bine si mai placut de colegii cu mai mult talent si “greutate” pe AFA, enumerati aleatoriu, @ANILU, @AZE, @roth, @mprofeanu, @vulpe mihaela, @balasa violeta, (poate @amero?), sau mai “timizi” in ale scrisului (dpdv al numarului de articole) ca @mmierla, sau de ce nu de “chibitii” @P0R0 si @DARP2017, (eu cred ca acum este un moment prielnic pentru ca ei “sa sparga gheata”), sau chiar de ceilalti coechiperi inca neinscrisi in frumoasa AFA, dar care sunt convins ca pot scrie atat de fain pe AFA si pot impartasi informatii despre minunatele lor vacante anterioare.

Asa ca ma voi concentra mai mult pe aspectele tehnice si logistice ale acestei vacante, repet, vacanta superba pentru noi.

Ingredientele principale ale acestei vacante de poveste au fost:

Cei 24 de coechipieri, peisajele aproape imposibil de descris din Cappadocia, zborul magnific cu balonul si suportul tehnic al acestor doua minunate colege @roth si @vulpe mihaela, carora le multumesc si pe aceasta cale.

Acestea au fost ingredientele retetei, dar sa creionez si datele problemei prin prisma mea. Adica:

A fost prima vacanta achizitionata de noi prin agentie turistica, pentru ca noi nu suntem adeptii vacantelor achizitionate prin agentii, cu pachete predefinite.

Ne organizam vacantele pe cont propriu, cu rezervari pe booking.com, sau direct la proprietari si mergem in general cu propriul autoturism.

A fost prima vacanta in care am mers in vacanta organizata cu autocarul, alaturi de alte 50 persoane si pe o distanta serioasa, pentru ca intre Antalya si Cappadocia sunt aprox. 500km, adica o zi de mers la dus si alta zi la intors.

Aveam de ceva timp trecut pe lista de obiective o excursie in Cappadocia, dar nu prea se ivise oportunitatea acesteia. Cand am vazut ca AFA organizeaza o serie de mini-intalniri in Cappadocia, am stat un pic pe ganduri, pentru ca nu prea era pe tiparul nostru aceasta excursie, dar am zis ca e o ocazie de merge.

Am ales o anumita perioada din cele prezentate, iar cand am vazut ce useri s-au inscris in perioada dorita de noi, nu am mai stat pe ganduri si m-am inscris. Am zis ca mergem in aceasta vacanta organizata de AFA alaturi de colegi cunoscuti.

Astea au fost caracteristicile premergatoare excursiei.

Acum sa trecem la capitolul urmator! Ce am primit si gasit la fata locului, totul fiind relativ, fiind vazute si percepute prin ochii…... Testosului! ????

Totul a fost foarte ok din punct de vedere al derularii activitatilor premergatoare de catre echipa tehnica a Agentiei AFA Travel. De transmitere contract, facturi, plati, comunicare, program excursii incluse si optionale.

S-au transmis cu suficient timp inainte voucherele de cazare si documentele de calatorie.

Cam la atat s-a rezumat interactiunea cu AFA Tavel, doar pana la data sejurului.

Pe tot parcursul vacantei, de la sosirea in Antalya si pana la sosirea in tara, nimeni din partea AFA Travel nu s-a mai interesat de participanti.

Prima surpriza, nu neplacuta, doar surpriza, a fost cand am primit documentele de calatorie, care erau emise de catre o alta agentie turistica. Deci mini-intalnirea nu era de fapt organizata de AFA, ci doar intermediata la un alt tour operator.

Apoi a venit imediat urmatoarea surpriza, de asta data neplacuta. Zborul spre Antalya era la ora 15,20 din Bucuresti, aterizarea fiind la ora 17,00 pe aeroportul din Antalya, de fapt 18,00 ora Turciei, iar intorcerea se facea cu zbor la ora 9,00 de pe aeroportul din Antalya.

Mai mult, hotelul unde am fost cazati (Port River Hotel&SPA) este situat la vreo 80km de aeroport, langa Manavgat, nicidecum in Antalya. Deci inca vreo ora si ceva pana am ajuns la hotel.

Practic din cele 8 zile teoretice ale vacantei nu ai de fapt decat 6 zile. :) ☹

Am zis ca asta e! Noi oricum doream practic doar vizitarea Cappadociei si zborul cu balonul, restul fiind “poezie” pentru noi.

Inca de la inceput s-a vazut unitatea si functionarea pe aceeasi lungime de unda a “afaistilor”. S-a sosit in timp util la Aeroportul Henry Coanda, ne-am grupat usor si rapid si a imediat s-a facut si prima poza de grup, in uniforma. =)).

Zic uniforma, deoarece cumatra vulpe, @vulpe mihaela, a avut o superba idee de a personaliza pentru fiecare participant un tricou cu emblematicul Goreme si zborurile baloanelor. Faina idee!!!

Am fost asteptati la check-in de un reprezentant al agentiei turistice partenere AFA Travel care a verificat si monitorizat ca toti au trecut fara probleme, fie ca au achizitionat vacanta prin AFA sau direct la acel tour operator.

Si am zburat! La aterizare pe Antalya, procedura a durat foarte repede, de la preluarea bagajelor de cala si pana la preluarea de catre ghidul alocat. Aceasta ne-a asteptat chiar la iesirea din aeroport cu un carton pe care era trecut numele agentiei, am fost indrumati clar si rapid spre locul de imbarcare in autocare, fiecare la autocarul sau, fiind in total vreo 5 autocare.

Actiunea a fost clara si fara poticneli.

Noi cei 26 de mohicani AFA am fost repartizati in autocarul A2. Imbarcarea a fost facuta in ordinea sosirii la usa autocarului si bifarea pe lista ghidului. Nu au fost probleme de alocare a scaunelor, in ceea ce priveste cuplurile sau familiile, asa cum au semnalat unele persoane din seriile anterioare.

Mohicanii nostri au ocupat, dar nu abuziv, locurile din spatele autocarului, e drept ca nu compact, pentru ca s-au mai strecurat vreo 6 persoane, 3 banchete, printre membrii grupului nostru.

Am uitat sa va spun ca ghidul nostru a fost… …. Mihaela. ????

Si am plecat spre hotel. Ghida noastra dupa ce s-a prezentat, ne-a comunicat ca vom face cam o ora si ceva pana la hotel si a inceput sa ne povesteasca programul complet al vacantei, cu detalii despre ce este inclus in vacanta platita si ce optionale putem achizitiona in fiecare zi.

Totul a fost prezentat si descris in lb.romana, nu comentam corectitudinea exprimarii, cu toate ca ne-a precizat ca e nascuta si traita cativa ani Romania, undeva “in Harghita spre … Bacau”.

Si cam de la acest moment a inceput “baletul” ghidei! A inceput pe un ton autoritar, superior, sa ne prezinte facilitatile pe care ni le ofera … … firma (adica agentia) si excursiile optionale pe care le putem achizitiona zilnic la un pret nemaipomenit!

A inceput sa ne spuna ca in Turcia nu mai este ce era odata, ca totul este scump acum, apa este foarte scumpa, ca reper carnea tocata de vita este …. 15euro/kg ????, iar pentru a ne ajuta, firma s-a gandit ca pentru doar 5euro/pers ne asigura la discretie apa imbuteliata in sticle de 0,5l, in autocar, pe toata perioada vacantei, cu posibilitatea de a lua zilnic la coborarea din autocar, la hotel, cata apa dorim.

Acum socotiti si dumneavoastra ce ineamna scump ori ieftin. Am cumparat apa imbuteliata la pretul de 1-1,5 lire turcesti/0,5l si 2,5 lire turcesti/1,5l de la magazinele de pe langa hoteluri.

Cred ca ar fi fost suficient sa precizeze ca este mult mai comod sa ne asigure astfel apa si intelegeam perfect ideea. Dar sa-mi spui, cu subiect si predicat, chiar si neacordate, ca apa este foarte scumpa in Turcia si ne face o favoare, cand puteai verifica imediat in primul magazin, … …. Depaseste puterea mea de intelegere, ca sa nu ma exprim buruienos. ????

Am fost de accord cu totii sa platim acesti 5 euro. Dar baletul a continuat cu prezentarea optionalelor zilnice si a culminat cu achizitionarea optionalei de zbor cu balonul.

Un alt comportament neadecvat (un cuvant prea bland, sa nu folosesc cuvantul care ar trebui) pentru un ghid care s-a tot laudat cu cei 22 ani de experienta, a fost cand unul din membrii grupului nostru, care a nimerit pe un loc chiar in fata usii din spate a autocarului, si nefiind in cea mai buna forma la acel moment, stare accentuate si mersul cu autocarul pe serpentinele din Muntii Taurus dintre Antalya si Cappadocia, dar si de stilul total nepotrivit de condus al soferului autocarului (pardon, Capitanul cum era numit de ghida noastra) stare ce a fost semnalata ghidei, sub nicio forma nu a vrut sa-i faciliteze asezarea pe unul din primele scaune, exprimandu-se, citez: “ Nu stia persoana, de acasa, ca ii este rau? ”!!! Pe bune??? . ☹

Fiecare excursie optionala din Cappadocia si Antalya avea inclusa si o masa de pranz. Iar tot in lumina grijii firmei fata de turist a fost si oferirea a inca 2 mese de pranz suplimentare in cazul in care achizitionai tot pachetul de excursii optionale. Adica si Turul Verde (45 euro/pers), Dansul Dervisilor (20euro/pers), Seara Turceasca (35 euro/pers), in Cappadocia si Turul Alanyei in Antalya (45euro/pers). Adica in total 145 euro/pers plus inca 45euro/pers pentru Circuitul Rosu in Cappadocia daca se dorea. Iar zborul cu balonul oferit separat intai pentru cateva secunde la 225 euro/pers (asa cum au zburat si seriile anterioare) si imediat rectificat la…. 185 euro/persoane.

Dar spre stupoarea sa, nemaintelegand nimic, mai putin de jumatate din autocar s-a inscris pentru excursiile optionale, iar pentru zborul cu balonul doar timid cateva persoane.

Acum trebuie sa va spun ca atat zborul cu balonul cat si excursiile optionale din Cappadocia au fost achitionate de grupul nostru de mohicani direct din tara, separat, de la o agentie locala din Cappadocia. prin efortul deosebit al unor colegi ai nostri! Saru’mana!

Iar preturile noastre au fost urmatoarele: 150euro pers/zbor cu balonul, 35euro pers/Turul Verde, 35euro pers/Turul Rosu, 15euro pers/Dansul Dervisilor.

Socotiti dumneavoastra!

Din momentul in care a aflat ca noi nu vom achizitiona nicio excursie optionala in Cappadocia, si doar cateva persoane din grupul nostru vor merge in optionala Turul Alanya, deja comportamentul sau care oricum era departe de standardele unui ghid turistic profesionist, s-a radicalizat.

Deja nu mai existam pentru ea, nici macar nu ne mai numara la urcarea in autocar, dupa momentele de pauza sau la plecarea de la hotel, sa verifice daca suntem toti. Un lucru grav, as spune!

A doua zi am plecat din Antalya spre Capadoccia, cu oprire si vizitarea in Konya a Mausoleului Mevlana, al doilea cel mai vizitat după Palatul Topkapi din Turcia.

Deja se facusera inscrierile pentru excursiile optionale, iar cu cateva minute inainte de a ajunge la Mevlana, a inceput sa creioneze programul acestei vizite. Cu vizitarea acestui obiectiv si apoi pauza de masa, la un restaurant chiar in apropierea muzeului. A descris cu lux de amanunte ce se va manca la acest pranz, dar doar de catre cei ce au platit optionalele din pachetul descris mai sus (145 euro/pers).

Iar pe noi, efectiv ne-a lasat de izbeliste! De fapt ne-a facut o “favoare”, spunand ca totusi poate discuta cu cei de la restaurant, si pot manca si cei ce nu au achizitionat pachetul, acelasi pranz, contra sumei de 15 euro/pers. Nici macar o vorbulita, unde putem cumpara si noi, ”rebelii”, ceva de mancare, daca nu ne permitem sa dam 15 euro pe un pranz. A lasat senzatia ca suntem in pustiu si nu putem gasi nimic de mancare in jur.

Dar ne-am descurcat de minune in “foarte scumpa Turcie” (in viziunea ghidei). Adica la fix 120m distanta, am gasit o “mancatorie” cu niste ciorbe extrem, extrem de gustoase. Un loc foarte curat, incapator, unde am putut alege contra “enormei” sume de 9 lire turcesti/portia cate un bol de ciorba foarte, foarte gustoasa. Cea mai scumpa era 16 lire turcesti. Adica intre 7 lei si 12 lei portia. Si portia era suficient de mare, consistenta, nu mai spun cat era de gustoasa.

Iar cand turcul ne-a vazut in carciumioara lui, deja “era pe sarma”, zambea, glumea, ne-a servit prompt la masa, ne-a oferit din partea casei apa, dar si vreo 8-10 boluri cu supe din partea casei sa gustam toate felurile lor de ciorbe. Noi fiind vreo 16 persoane in total. EFE Corba 1 se numeste acest loc.

Sa va amintesc si de pretul de 15 euro/pers de la restaurantul unde a fost organizat pranzul pentru cei ce au achizitionat pachetul de optionale. Afara, la intrarea in restaurant, era afisat pe un carton foarte mare pretul unui meniu. Era de 30 lire turcesti. Ghida avand grija sa ne comunice ca restaurantul functioneaza doar cu meniuri prestabilite, nu a la carte. Deci judecati dumneavoastra!

A facut o “favoare” celor ce nu au achizitionat pachetul de optionale de la ea, avand grija ca restul sa manance cu “oferta” de 15 euro in loc de 5 euro (30 lire turcesti).

Dar in jurul acelui restaurant sunt foarte multe alte locuri unde poti manca repede altceva decat ce-ti ofera ghida. Singura problema ar fi timpul alocat pauzei, daca nu te misti repede, si lipsa internetului pentru orientare. Costurile abonamentelor telefonice din Romania sunt foarte scumpe, singura optiune rentabila in pret fiind achizitia unei cartele in valoare de 25 euro/10gb net, valabila 1 luna. Dar si aici a avut grija ghida sa ne comunice ca nu se pot achizitiona astfel de cartele de catre turisti. Fals!

Practic te doreste fara acces la informatie pentru a te manipula!

Un alta surpriza neplacuta din partea acestei agentii partenere cu AFA Travel a fost programul restaurantului in prima seara din Antalya, de la Port River Hotel. Restaurantul se inchide la ora 20,30 iar noi am sosit si am primit camerele alocate in jurul orei 20,00. S-a mers imediat la masa, dar fizic, timpul alocat mesei a fost undeva maxim 15-20 minute din momentul pasirii in restaurant.

Deja la ora 20,30 au inceput sa stinga luminile si inceapa sa stearga cu mopul prin restaurant, printre noi toti care mancam.

Asta in conditiile in care, tehnic, nu poti ajunge din momentul aterizarii, mai repede in restaurant de ora 20-20,15. Adica a durut la basca pe ghida noastra, ca si pe celilalti ghizi care insoteau autocarele cu romani, sa vorbeasca la restaurant sa prelungeasca o jumatate de ora programul sa putem manca si noi in conditii normale si platite “fara discount de viteza”.

Nu acelasi lucru s-a petrecut, de exemplu cu o un grup de turisti rusi, care au sosit intr-o seara pe la ora 22,00 in restaurant si au fost asteptati de chelneri, au zabovit lejer vreo ora pe acolo, (noi fiind afara pe terasa hotelului, la un pahar de vorba) nimeni nu ia grabit. Deci judecati dumneavoastra!

Dar sa trecem si la lucrurile faine ale acestei vacante.

In Cappadocia ne-am simtit extraordinar de bine (iar, ca sa fiu rautacios, oare ca nu a fost in preajma noastra ghida Mihaela? ????) Privelistile sunt minunate, superbe, totul este la superlativ.

Am ajuns seara la hotelul din localitatea Urgup, un hotel de 5 stele. Noi am fost prima data in Turcia, dar hotelurile avute drept cazare nu ne-au impresionat. Sunt convins ca sunt altele cu adevarat de 4 si 5 stele. Am avut spre deosebire de Antalya internet gratuit la hotel, dar foarte slab, spre deloc in camere.

La hotelul din Antalya internetul a fost contracost 5 euro/zi dar se putea achizitiona doar pe toata perioada petrecuta acolo nu doar pe o zi.

Imediat a doua zi dimineaata am avut organizat zborul cu balonul. Toata procedura pana la momentul zborului a decurs foarte bine. Ne-au preluat de la hotel la ora stabilita, 5,45. Am mers vreo 10km, pana in Goreme, in inima Parcului National, patrimoniu Unesco, unde s-au completat documentele necesare pentru zbor. Aici am fost serviti cu mici gustari, cafea si sucuri, am asteptat cuminti la caldura asezati lejer la mese sa se faca ora stabilita pentru transfer la balon, 6,45.

Si am ajuns la balon, pe una din cele cateva zone de unde se inalta baloanele desupra stancilor. Impresionanta aceasta pregatere de zbor, cu umflarea baloanelor, cu urcatul in nacela, cu inaltarea lina si plutirea peste stancile cu forme atat de deosebite.

La ora 7,00 s-a inaltat balonul si ne-a purtat intr-o excursie unica, imposibil de descris in cuvinte.

Am beneficiat de o nacela de 20 persoane, cele de 24 locuri sau de 28 locuri neoferind aceleasi vizibilitate. A fost necesar ca 2 colegi din grupul nostru sa se urce astfel intr-o alta nacela, dar atat noi cat si ei am beneficiat de piloti extraordinari. Pe noi ne-a plimbat 1h15min iar pe cei 2 colegi 1h30min, adica bonusuri peste standardul de o ora.

Iar pilotii baloanelor au fost extraordinari. Al nostru, Ali Elma, a fost super, super, super. Ne-a purtat in inaltul cerului, de unde am admirat superbele formatiuni stancoase, ne-a coborat in canion, pe firul vaii, printre stanci, s-a ridicat apoi stergand aproape versantii canionelor, la distana de doar o palma de stanca. A trecut cu nacela prin frunzisul unor copaci, a zburat la rasul solului la 1m distanta iar la final a aterizat direct pe platforma auto tractata de o masina de teren. Adica aterizare la punct fix.

Totul a fost incununat cu voie buna, cu vreme superba, cu prajituri si stropire cu sampanie la sfarsit si poze din toate unghiurile posibile. Superb! Superb!

Am mers apoi la hotel unde ne-am incadrat lejer si in programul restaurantului pentru micul dejun.

Dar minunile nu se terminasera pe ziua respectiva. Urma excursia optionala achizitionata direct de grupul nostru, inca din tara, Turul Verde.

Frumusetile vazute ne-au lasat la propriu cu gura cascata, dar surpriza extrem de faina a fost ghida noastra locala, Merve. Extrem de placuta, cu adevarat profesionista, o prezenta feminina de exceptie, plina de naturalete.

Chiar daca explicatiile ei au fost doar in engleza, am simtit-o mult mai apropiata, mai calda, a rezonat efectiv cu noi. Mai mult, nimeni nu a simtit lipsa explicatiilor in lb.romana, pentru ca s-a beneficiat de suportul catorva colegi din grup, foarte buni vorbitori de lb. engleza, care s-au oferit pe toata perioada celor 2 zile de excursii sa traduca integral ceea ce ne povestea Merve. Deci trageti dumneavoastra concluzia!

Daca in prima zi am participat la zborul cu balonul si Turul Verde, a doua zi am mers in Turul Rosu si seara la Dansul Dervisilor.

Cele doua tururi sunt nemaipomenite, prin Valea Porumbeilor, Valea Trandafirilor, Valea iubirii, Valea Ilhara, Orasul subteran Mazi, Uchisar, Ortahisar, Goreme, Selime si multe alte minunatii, printre cosuri de fum si casute de zane.

In cele doua zile pline de excursii din Cappadocia, impreuna cu Merve, s-a ras continuu, s-a dansat atat in autocar cat si la fata locului printre frumoasele privelisti. S-a cantat in romaneste dar si in turceste, s-a dansat dupa melodii turcesti dar si romanesti. Efectiv parea ca si Merve facea parte din grupul nostru. Jos palaria pentru un astfel de om!

De unde vine titlul articolului, poate va intrebati!

Pai tot de la... Merve! =)) =))

Din prima zi la primele popasuri, auzindu-ne cum ne strangeam si ne pregateam de plecare cu indemnul:mergem, sa mergem, Merve la preluat si aplicat cu mare succes!!

Auzeai dintr-o data, un glas tare placut care zicea: Mergem! Mergem!

Si imediat ne adunam in jurul ei si plecam mai departe, cu voiosie!

Nu se poate compara din punct de vedere profesional ghidul alocat pentru autocarul nostru, cu ghidul local din Cappadocia, cu Merve. As merge putin mai departe si sa compar si caracterul acestor 2 persoane, vis-à-vis de turistii avuti in grija, …... dar ma opresc aici pentru ca ar trebui sa folosesc cuvinte nu prea magulitoare pentru ghida Mihaela.

Dupa cele 3 nopti de vis petrecute in Cappadocia, ne-am urcat iarasi in autocar pentru cei 500km de intoarcere in Antalya. Pe prima jumatate de drum, pana in Konya, efectiv nu am existat pentru ghida noastra Mihela, nu s-a adresat deloc catre noi, nici macar nu a verificat daca suntem toti la plecarea din parcarea hotelului. A numarat doar pe cei din afara grupului nostru, a inchis usa autocarului si a plecat la drum. S-a plecat la drum cu acelasi sofer (pardon Capitan) care a condus la fel de nepotrivit, adica aborda fiecare incetinire si oprire la semafoare sau stopuri, apasand prea brusc si tare pe frana. Iar inertia nu prea tinea cont de ce dorea el si ne cam balansam in fata la fiecare franare.

Ghida nu s-a dezminit nici la oprirea pentru pauza de pranz din Konia, nu ne-a adresat nici macar un cuvant, doar a comunicat ora de adunare. Ne-am descurcat bine si aici, gasind un restaurant chiar langa cel in care era organizat pranzul inclus. Am mancat cu 79 lire/2 persoane pe saturate (13,5 euro/2pers)

In schimb dupa urcarea in autocar, cand ne apropiam de Antalya “si-a dat seama” ca existam si noi in autocar, si a inceput cu niste texte penibile sa recite ca ea nu face nicioadata diferente fata de turisti, ca are grija de toti, ca ii respecta, bla, bla, bla, ….

Ne-am minunant un pic, mai mult de ipocrizia ei, dar am aflat imediat o parte din motiv. Cealalta parte am inteles-o abia in ultima zi la plecarea spre aeroport. ????

Ne-a explicat ca soferul (pardon Capitanul) se va schimba cand vom ajunge in Antalya, si pentru urmatoarele 3 zile va fi alt sofer. Si ar fi bine sa ne aratam si noi recunostinta si sa-I oferim in exprimarea ei “multumirea”, adica tips-ul.

Acum am remarcat ca nici ceilalti turisti, care nu au fost in grupul nostru, nu au fost deloc multumiti de serviciile ghidei, pana acum, nici macar in excursiiile din Cappdocia.

Grupul nostru de mohicani a considerat ca este ok sa contribuie si el cu niste banuti, chiar daca nu a fost cel mai ok sofer posibil, dar sa nu-l transformam in victima colaterala a ghidei.

Cert este ca de la grupul nostru s-a strans ceva “multumire”, cu siguranta mai mult decat de la restul autocarului, si a fost inmanat ghidei, pentru sofer.

Surpriza a venit a doua zi cand a fost acelasi sofer pana la sfarsit. Concluzia a fost, ca ghida, constienta fiind ca va primi “multumire” ioc sau …. bok, a incercat un tertip ieftin de a scoate niste bani de la autocarul nostru. Fara alte comentarii!

In Antalya am petrecut alte 3 nopti super. O parte din grupul nostru a ales optionala Tur Alanya, noi personal am ales cu cealalta parte a grupului nostru o plimbare in orasul Side pentru a vizita vechile ruine ale orasului antic. Dar s-a nimerit si hamsie proaspata si gustoasa insotita de o bere regulamentara rece EFES, la o tavernuta in centrul vechi. Drumul pana acolo costa doar 1 euro/pers, statia de autobus fiind chiar in fata hotelului, fiind cam 10km distanta.

A doua zi am mers tot cu o parte a grupului nostru pentru a vizita o frumoasa cascada de langa Manavgat, tot la vreo 10km de hotelul nostru, apoi pentru a explora bazarul si piata din Manavgat. Cand asteptam noi autobuzul pentru Manavgat, a aparut un taxi van, de 8 locuri care imediat a fost de accord sa ne duca pana la cascada si apoi sa ne duca in oras la bazar, sa ne astepte vreo 2 ore pana facem noi cumparaturile si apoi sa ne duca inapoi la hotel. Noi eram 16persoane si a mai chemat un alt coleg cu taxiul.

Pentru asta ne-a cerut 4euro/pers, cu care am si fost de accord. Mai mult, pe la ora 13,00 cand stabilisem sa ne regrupam la taxi pentru a merge spre hotel, cineva din grup a avut ideea excelenta sa intrebam pe sofer unde se poate manca bine, la un restaurant frecventat de localnici, in Manavgat. Imediat ne-a spus ca ne poate duce si astepta la o astfel de carciumioara, pentru care ne-a mai cerut inca 1euro/pers.

Ne-a dus la un restaurant la care intr-adevar eu am mancat cel mai gustos miel posibil, bucati suculente, extrem de fragede, care efectiv se topeau in gura. Nu mai spun de supa/ciorba pe care am mancat-o aici, Kelle Paca, o supa foarte groasa si gustoasa din bucati mici de carne si cartilaje provenite din cap, stomac si picioare de oaie/vita. Si pe la colegii de masa am vazut niste preparate foarte apetisante si gustoase dupa spusele lor. Plus o cafea veritabila turceasca si un ayran la fel de regulamentar.

Pentru o portie mai mult decat generoase de pide cu branza, un bol generos de supa, o farfurie cu varf de bucati de miel si garnitura, plus 2 cafele, un ayran si un desert foarte gustos kunefe, am platit 126 lire turcesti, adica vreo 97 lei. Iar restaurantul se numeste Oba Restaurant Manavgat.

Nu mai spun ca cine a dorit, pe perioada petrecuta in Antalya, a beneficiat de portii zdravene de plaja si baie in mare. Temperatura aerului a fost in fiecare zi de 24-25 grade la umbra, iar marea foarte calda. Plaja era la doar vreo 500 m de hotel.

La aprox. 1km de hotel am gasit si un mic market, unde am descoperit niste vinuri din fructe, care ne-au tinut companie in fiecare seara pe terasa hotelului, pana tarziu spre miez de noapte.

Asa in jurul unui vin de pepene galben, sau de zmeura, dar si de rodie, chiar si de prune, am ras, ne-am simtit bine, ca intr-o familie, alaturi de acest grup minunat. Ne-a ajutat si temperatura, care era de aprox. 15 grade pana seara tarziu.

Daca ne-am simtit bine in aceasta vacanta?

Ohooooo!!! Ne-am simtit minunant!!! Inconjurati de oameni minunati!!!

Merita o vacanta in Cappadocia?

Daaaaa!!! Cu siguranta da!!! Este ceva minunat acolo!!!

Nu in ultimul rand, as vrea sa multumesc si lui @Admin pentru suportul neconditionat in valorificarea voucherului AFA!

Vacante faine!

---

VIZUALIZĂRI: 2553 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI