Göreme - Muzeul în aer liber

TIPĂREȘTE

Pe la mijlocul sec. VII, datorită invaziilor arabe, mulți creștini din Kayseri s-au refugiat în Valea Göreme, acolo unde - cu câteva sute de ani în urmă - deja se instalaseră primii creștini. Tuful vulcanic, ușor de modelat, le-a permis să-și construiască mici sălașuri pe care mai apoi le-au mărit conform necesităților. Așa au apărut bisericile și mănăstirile care au dăinuit până în zilele noastre. Primele biserici datând din perioada iconoclasmului (când icoanele erau interzise) sunt decorate cu motive geometrice și cu simboluri (arbori, struguri, pești, cocoși, iepuri, diavoli). După această perioadă, decorațiunile pereților interiori au fost influențate de frescele bizantine. Bisericile construite în sec. XI-XIII sunt cele mai interesante din acest punct de vedere.

În Cappadocia, la Zelve, Mustafa Pașa, Avcilar-Göreme, Uҫhisar, Ortahisar, Ҫavușin sunt peste 400 de biserici rupestre. Ele au fost redescoperite de un francez, în 1930, după ce descrierile unui alt cercetător - Paul Lucas, trimis în Cappadocia de Ludovic XIV - păruseră, atunci, atât de fanteziste încât nici nu au fost luate în seamă. În Valea Göreme din Cappadocia se află 15 biserici, zece dintre ele alcătuind Muzeul în aer liber, fiind - deci - accesibile vizitatorilor. Săpate în misterioasele formațiuni de tuf vulcanic, cu o arhitectură diferită din punct de vedere al complexității, lăsând cu greu lumina să pătrundă în interior, aceste biserici sunt și mai misterioase.

Bisericile rupestre de la Göreme, cu fresce foarte bine păstrate, au fost înscrise pe lista Patrimoniului Mondial UNESCO în 1985. Un panou informativ special, amplasat la intrarea în sit, menționează acest fapt.

Cu taxa de vizitare inclusă în costul total al circuitului, printre alte grupuri de turiști, ne-am urmat ghida care ne-a condus pe platoul central al Muzeului în aer liber. Cu câteva sumare informații, indicându-ne și sensul optim de abordare a sitului, ne-a acordat 50 de minute pentru vizitarea acestui loc încărcat de mister, de frumusețe și de credință. Doar 50 de minute! La fel ca la Konya, la Muzeul Mevlana. Infinit mai puțin decât la atelierul de covoare pe care îl vizitaserăm în cursul dimineții. Interesul comercial al turcilor contează, deci, mai mult decât interesul nostru ca turiști plătitori.

Cu mențiunea că suprafața de deplasare în Muzeul în aer liber este destul de denivelată, că intrările în sfintele lăcașuri rupestre presupun trecerea unor praguri sau urcarea unor scări, că unele dintre aceste lăcașuri sunt încuiate sau că sunt în renovare, prezint în continuare câteva dintre bisericile de la Göreme. Fotografierea și filmarea nu sunt premise, de aceea nu voi atașa imagini cu pictura interioară. Panouri explicative - în turcă și engleză și mai rar în franceză și germană - sunt peste tot. Fiecare biserică beneficiază sau noi, turiștii, beneficiem de sumare informații privind lăcașul în care vom intra. Pentru că fotografiatul nu este permis, din loc în loc, în sit sunt panouri care prezintă imagini cu picturi interioare. În afară de arhicunoscutul semn de interzicere a fotografiatului, există și personal angajat care supraveghează respectarea acestei reguli. Mai trebuie să menționez că la una dintre biserici, Biserica Întunecată - Karanlik Kilise, în afara taxei de vizitare achitată la intrarea în sit, se percepe o taxă suplimentară de 18 lire/persoană.

Pentru cei care încă nu știu, trebuie să mai adaug faptul că, odată cu intrarea lor în circuitul turistic mondial, unele dintre biserici au căpătat un nume ușor de pronunțat, ușor de reținut. Așa încât, sper să nu vă surprindă nume ca Biserica Întunecată (menționată deja), Biserica Mărului, Biserica Șarpelui, Biserica Sandalelor… Toate aceste nume au fost inspirate de un element particular care diferențiază lăcașul respectiv de celelalte.

Tokali Kilise - Biserica în buclă, este cea mai impresionantă, cea mai mare și cea mai frumoasă dintre toate bisericile Muzeului în aer liber de la Göreme. De aceea, deși am vizitat-o ultima, la ieșirea din sit, pentru că mi-a plăcut cel mai mult, o amintesc prima. Situată în afara muzeului, aproape de parcare, pe drumul care duce la Avcilar, Biserica Tokali era în renovare atunci când am fost noi acolo. Cu toate acestea, frescele se puteau vedea foarte bine.

Lăcașul este alcătuit din două biserici construite în perioade diferite. Prima biserică, datată sec. X, boltită, are pictura în benzi, ca o înșiruire de chipuri. Împreună cu cea de-a doua biserică, o adăugire mai nouă, formează o mare biserică în formă de T. De aici și numele de Biserica în buclă. Scenele religioase sunt plasate armonios pe boltă, pe ziduri și pe stâlpi. Albastrul este culoarea predominantă, dar pe lângă aceasta, în egală măsură sunt folosite nuanțe de verde, roșu și galben. Atrag atenția scene precum: Buna Vestire, Plecarea la Bethleem, Nașterea lui Iisus, Botezul, Fuga în Egipt, Învierea lui Lazăr, Înmulțirea pâinilor și a vinului, Judecarea lui Iisus, Crucificarea, Coborârea de pe Cruce, Punerea în mormânt, Înălțarea, etc… Stilul și culorile frescelor din biserica nouă sunt diferite față de cele ale bisericii vechi. Spațiul mai larg a permis executarea de scene mai elaborate, cu mai multe detalii.

Kizlar Kilise - Biserica Fetelor este situată foarte aproape de intrarea în Muzeul în aer liber. Stânca asemănătoare unui bloc cu mai mute etaje, o fostă mănăstire de călugărițe, ascunde în adâncul ei biserici, o bucătărie și alte încăperi care comunică între ele prin pasaje curbate. Se spune că acest lăcaș putea adăposti 300 de călugărițe. O mică scară de fier conduce la fosta trapeză încă bine conservată, cu masa modelată în tuf vulcanic, și ea foarte bine conservată. Alături se află prima biserică dedicată Sf. Gheorghe, un sfânt foarte popular în Cappadocia. A doua biserică, Kizlar Kilise - Biserica Fetelor, în formă de cruce greacă, are cupola sprijinită de patru coloane. Singura pictură care poate fi văzută aici îl reprezintă pe Iisus Hristos în picioare.

Elmali Kilise - Biserica Mărului este un lăcaș în plan cruciform, cu patru coloane care sprijină cupola. În albastru, galben, roșu, maro și alb, pot fi văzute aici frumoase fresce reprezentând scene din viața lui Iisus, precum și alte scene biblice. Absida centrală înfățișează Deisis - Maica Domnului, Iisus Hristos și Sf. Ioan Botezătorul. În cupola centrală susținută de cele patru coloane este reprezentat Iisus Hristos înconjurat de cei patru evangheliști, iar în celelalte mici cupole sunt înfățișați arhanghelii.

Numele bisericii, Elmali Kilise - Biserica Mărului, provine de la un obiect rotund din mâna lui Iisus reprezentat într-o scenă de la intrarea originală. Acest obiect pare a fi un măr, dar poate fi și globul pământesc sau… Deși frescele s-au păstrat foarte bine, bizar mi se pare faptul că aproape toți sfinții au scrijelituri la ochi. În plus, numele proprii ale cine știe căror nerespectuoși ai istoriei și ai credinței au fost scrijelite în dreptul sfântului căruia i s-a luat lumina ochilor. O semnătură de autor?

Aziz Barbara Kilise - Biserica Sf. Barbara este dedicată Sf. Barbara ucisă de tatăl său pentru că nu a vrut să se lepede de credința sa. Capela este tipică perioadei iconosclaste, are două coloane și o cupolă mică. Din decorațiunea originală nu s-a păstrat mai nimic. Frescele care-i reprezintă pe Sf. Gheorghe, Sf. Teodor și Sf. Barbara care sunt în fața intrării au fost adăugate mai târziu. Culorile sunt terne.

Yılan Kilise - Biserica Șarpelui a fost denumită astfel datorită frescei din stânga intrării care îi reprezintă pe Sfinții Gheorghe și Teodor ucigând balaurul. Mai pot fi identificați Sf. Împărați Constantin și Elena, precum și - într-o altă frescă - Sf. Onufrie, Sf. Toma și Sf. Vasile. Biserica nu are abside, ci doar o nișă în peretele sudic utilizată probabil ca absidă a altarului.

Karanlik Kilise - Biserica Întunecată este una dintre cele mai cunoscute din grupul de biserici de la Göreme. Ea face parte dintr-un complex monastic, în jurul unei mici curți înșiruindu-se câteva edificii. Biserica nu primește decât foarte puțină lumină naturală prin singura ferestruică a naosului. De aici și numele de Biserica Întunecată. Aceasta este explicația faptului că frescele s-au păstrat atât de bine. Intrarea se face prin stânga, pe o scară săpată în rocă. În formă de cruce greacă, pictată în întregime, biserica are 4 coloane și 3 abside. Pictura a fost restaurată în 1986 și arată superb. Identificăm scenele: Buna Vestire, Nașterea, Botezul lui Iisus, Crucificarea, Învierea, Înălțarea lui Iisus, cei trei magi, evangheliștii, Învierea lui Lazăr, Intrarea în Ierusalim, etc… Iisus Pantocrator - creator și stăpân al lumii - reprezentat în cupola centrală a oricărei biserici bizantine este reprezentat și în Biserica Întunecată, cu aură sfântă, binecuvântând și ținând în mâna stângă Biblia.

Dacă timpul vă permite să vedeți toate aceste fresce bine conservate și restaurate, reamintesc faptul că pentru intrarea la Biserica Întunecată - Karanlik Kilise, în afara taxei de vizitare achitată la intrarea în sit, se percepe o taxă suplimentară de 18 lire/persoană. Fotografii, bineînțeles, nu se pot face.

Ҫarikli Kilise - Biserica Sandalelor. Pentru a intra, trebuie mai întâi să urci o scară de fier. Urmele pașilor care se pot observa pe podea sunt cele care au dat numele lăcașului. O legendă spune că acestea sunt urmele pașilor lui Iisus Hristos de la Ierusalim aduse de primii creștini care au venit în Cappadocia. Se mai spune și că numeroasele sandale reprezentate în fresce au determinat acest nume. Scenele reprezentate în fresce sunt cele ale iconografiei ortodoxe, cu mențiunea că fresca din altar reprezentând pe Iisus pe tron, pe Sf. Ioan Botezătorul și pe Fecioara Maria este cea originală.

Privind cu atenție picturile destul de deteriorate, în Biserica Sandalelor frapează două aspecte. Primul este un personaj având fața deteriorată, care - după haine și după turban - pare a fi un musulman. Se presupune că este sultanul Seljuk Mesut II care a manifestat toleranță față de creștini și față de credința lor. Cel de-al doilea aspect privește o frescă reprezentând îngeri la masă, iar pe masa lor sunt trei furculițe de metal, ceea ce denotă că aceste obiecte considerate o noutate în sec. XVIII, la Göreme erau folosite de mult mai multă vreme.

Încheiere

Desigur, ar mai fi multe de spus despre Göreme și despre bisericile misterioase din Muzeul în aer liber. O vizită de numai 50 de minute este foarte puțin pentru a vedea și pentru a înțelege totul. Sunt atâtea panouri informative de citit, atâtea scări de urcat, atâtea fresce de privit… și asta numai după ce ochii obișnuiți cu strălucirea luminii de afară se acomodează cu penumbra bisericilor din stâncă. La intrare nu veți găsi pliante informative așa încât, dacă nu vreți să cumpărați un album ilustrat care include și fotografii ale frescelor (cu mult mai bune decât am putea face noi), fotografiați panourile aflate la intrarea în fiecare biserică! Acasă, nepresați de timp, citind, veți înțelege mai bine ceea ce ați văzut la Muzeul în aer liber de la Göreme.

Pentru mine vizita din acest an la Muzeul în aer liber de la Göreme nu a fost prima. Prima oară m-am minunat mai mult de ceea ce am văzut acolo. Acum am căutat să aprofundez, să văd și să înțeleg mai bine fenomenul Göreme. "La Cappadoce. Nature - Histoire - Heritage culturel" album ilustrat editat în 2005, pe care l-am cumpărat de mult și pe care l-am studiat acasă, m-a ajutat să plec acolo cu lecțiile învățate.

Dacă nu sunteți pasionați de misterele Cappadociei, dacă vizitați bisericuțele în fugă și dacă vă mai rămâne timp până la reunirea grupului la autocar, alternativele sunt o plimbare de câteva minute cu cămila, un ceai la terasa din parcare sau tarabele cu suveniruri tot de acolo.

---

VIZUALIZĂRI: 2220 TIPĂREȘTE ARTICOL + ECOURI — SAU ARTICOL fără ECOURI